Arta de a pierde timpul

Deseori sunt pusă în situația de a alege între cărți, timp liber, lectură școlară și multe altele. Deseori, sunt nevoită să aleg variantele care-mi sunt absolut necesare, precum lectura școlară, teme, etc, dar numai și numai după ce termin.. încă un capitol.

Nu e că aș fi renunțat la postura de fată silitoare sau că nu fac nimic în timpul liber (mănânc. singurul lucru pe care nu-l neglijez niciodată 😀 ) dar adeseori sunt prinsă atât de tare într-o carte, încât pe la 4 dimineața mă vezi făcând exerciții la fizică pentru că.. toată ziua am citit.

Poate nu știu eu să-mi organizez timpul liber (sau cel mai probabil, nu pot) dar ajung să dau mereu vina pe teme și pe prea multă materie predată într-o singură zi. Eh, nu cred că sunt doar eu care fac asta, nu?!

Avusesem de citit pentru școală ”Scrisoare de dragoste” de Drumeș, lectură care sincer m-a dezamăgit, nu mi-a plăcut (dar poate sunt doar eu, care nu citesc romance.. deloc. ) Și, în fine, avusesem o săptămână pentru a o citi. Dar în același timp mă delectam cu una dintre cele mai geniale cărți polițiste pe care le-am citit – Poveste imorală de Rodica Ojog Brașoveanu. De data asta, mi-am zis ”Să termin cartea lui Drumeș, și apoi o să am timp de Rodica”. Am pus cartea mea polițistă în bibliotecă, am luat cartea pentru școală și am citit. Nu-mi plăcea și simțeam că-mi mor toți neuronii continuând. Așa că, timp de o săptămână, am ținut cartea în mână, visând cu ochii deschiși. Am citit-o cu o zi înainte de data când trebuia să o prezint, iar la 4 dimineața scriam recenzia pe care urma să o prezint (și pe care nici măcar nu am prezentat-o).

Deși nici lecturile școlare nu sunt atât de îngrozitoare, am câteva care mi-au plăcut nespus, chiar dacă erau încadrate la genul ”romance” (unde, repet, nu am deloc experiență, pentru că nu prea citesc lucruri de genul).

Nu prea pot să am un program echilibrat, mereu sfârșesc prin a pierde timp degeaba, dar încerc să remediez acest lucru, pe cât posibil. (deși școala nu mă ajută).

Acum e rândul vostru! 😀 Povestiți-mi și voi întâmplările voastre cu.. cărțile, școala și puținul timp pe care-l aveați la dispoziție.

Anunțuri

Cărți de la A la Z #2

Continui acest tag, de această dată, cu mult mai multe cărți!

D – Divergent(Veronica Roth)

Oare merită să mai spun ceva despre acest volum? Sunt sigură că majoritatea dintre voi l-ați citit sau cel puțin ați auzit de el. Pe mine cartea asta m-a ambiționat în mai multe privințe și m-a schimbat. Am devenit curajoasă, am devenit.. divergentă.

Divergent

Prima copertă a cărții 🙂

– Endymion Spring(Matthew Skelton)

O carte care are acțiunea pe 2 planuri diferite. Primul – Oxford, prezent. Al doilea -Mainz, 1453. Cartea vorbește despre Cartea Cărților, cum a apărut, cum a fost ascunsă, găsită după mulți, mulți ani mai târziu.. O carte foarte frumoasă, de citit!

Coperta acestei cărți.

Coperta acestei cărți.

F – Fortăreața Digitală (Dan Brown)

Probabil știți destul de bine faptul că sunt destul de zgârcită cu informațiile în acest fel articol.. Am cumpărat cartea la insistențele unei prietene, și n-am regretat deloc. O carte de acțiune, superbă. Chestia e că ai impresia că ști ce se întâmplă, crezi că e destul de previzibil tot. Dar, curând, afli exact contrarul. O adevărată capodoberă a lui Dan Brown.

Ademenitoare, nu?

Ademenitoare, nu?

– Gândește cutezător (Ben Carson)

O carte superbă, motivațională. Ben a mai scris pe lângă aceasta încă 2, toate la fel de frumoase, care ne învață să prețuim viața, să trăim după niște principii și să.. Gândim cutezător!

E mai interesantă decât pare.

E mai interesantă decât pare.

– Harry Potter (J.K.Rowling)

Seria care mi-a (re)dat pofta de lectură după o pauză pe care probabil aș fi continuat-o și acum. Cine nu a auzit de Harry Potter? Bestseller și serie magică, m-au fermecat și m-au ajutat să încep să citesc mai mult fantasy.  Alte cuvinte despre ea? Magică, frumoasă, superbă, must-read.

Întreaga serie.

Întreaga serie.

Cam astea au fost cărțile mele cuprinse între D, E, F, G și H. Niște cărți Demențiale, Elaborate, Fantastice, Geniale, Hazlii.

Pe voi la ce cărți vă duc cu gândul literele D, E, F, G, și H? 😀

Copilăria între filele unei cărți.

De mică mi-a plăcut să citesc. Am citit cărți de basme și povești. Dar mi-au plăcut și cărțile. Iar printre primele cărți citite de mine se află niște cărți minunate, pe care încă le apreciez. În acest articol, o să-mi prezint o parte din sufletul meu de copil.

Bertoldo și Bertoldino

O carte pe care o am într-o ediție veche, este o poveste populară italiană, nu foarte consistentă, amuzantă și ușor de înțeles pentru orice copil. Povestea unui om oarecare, cu o inteligență ridicată, care ajunge să facă niște lucruri mari. Un izvor motivațional pentru oricine.

Pif. Paf. Puf. – Cezar Petrescu

O carte pe care am citit-o foarte încântată. Pe scurt, Pif era băiatul, Paf era paiața iar Puf era cățelul. Carte ne poartă alături de acest trio prin diferite aventuri și întâmplări. O carte simplă dar plină de aventură. O carte ce poate pune un zâmbet pe fața oricărui copil.

Un mister cu stafide – Alina Nour

Cartea asta mi-a ajuns la suflet. Cred că am tot citit-o de câte ori aveam ocazia. Este povestea unui băiat, unui băiat bun, care.. se hotărăște să chiulească pentru prima oară. Însă acest lucru nu se întâmplă datorită Stafidiței-Șefe și a celorlalte stafide. Astfel, cartea îndeamnă copii să rămână silitori și.. să nu chiulească. Totuși, până la această concluzie, Doru trece prin multe aventuri pentru a rezolva misterul stafidelor. O carte minunată.

 Comoara din insulă – Robert Louis Stevenson

Dacă celelalte cărți îmi sunt parte a sufletului, această carte e cireașa de pe tort. O recomand încă chiar și celor de vârsta mea, chiar și celor mult mai mari. Aventura din acestă carte m-a prins, am citit-o cu sufletul la gură. Mă trezeam dimineața și n-o lăsam din mână până seara, când era ora mea de culcare. Cartea asta m-a fascinant și-am adorat-o.

Voiam să fac o listă mai lungă, să mai adaug câteva cărți, dar sinceră să fiu, aceste 4 fac cât multe altele. Când îmi aduc aminte de ele, când scriu despre ele, îmi aduc aminte la zilele pe care le petreceam citindu-le, de frumoasele amintiri care mă leagă de ele și la toate lucrurile care mă duc cu gândul la ele.

Care sunt cărțile copilăriei voastre? 🙂

De prin țară..

Nu e prima oară când aud „Eu nu citesc autori români.” Cu rușine spun că am folosit și eu această propoziție un timp. Dar astea sunt doar prejudecăți pe care noi înșine ni le formăm. Compatrioții noștri sunt la fel de talentați precum autorii de peste hotare. Diferența e că.. îi judecăm înainte să le cunoaștem operele.

Așa că am zis să fac un TOP 5 romane ale autorilor români (clasici sau contemporani), pentru că am de unde alege. Așadar..

   Locul 5

   Pe locul 5 am clasat opera lui Ioan Slavici, „Mara”. Am citit-o pentru școală, fără nici o tragere de inimă. M-a impresionat în special morala pe care am învățat-o din această carte, fiecare personaj conturând diferite alte povești și învățături. Deși la un moment dat nu mai aveam răbdare să o citesc, pentru că Națl mă scotea din minți și vroiam să-l bat, cartea a reușit să se claseze pe locul 5 al cărților românești și nu am regretat faptul că am citit-o. Pe bună dreptate e numită „operă literară”.

   Locul 4

   Pe locul 4 am clasat tot o lectură școlară, care mi-a plăcut. „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a lui Camil Petrescu este o altă operă de artă pe care o putem găsi în literatura română. Dintre cele 2 părți ale cărții, mi-a plăcut în mod special „Întâia noapte de război”, unde ne este descris războiul. Desfășurarea lui, bătălii, poziția României în război, curajul eroilor ce au luptat pentru țara noastră. Mi s-a dovedit încă o dată că lecturile școlare nu sunt atât de îngrozitoare pe cât credeam.

   Locul 3

   De această dată, am ales o carte cu.. povești. Mai exact „Cartea cu jucării” a lui Tudor Arghezi. O carte ușurică, de citit în timpul unei pauze de serviciu, de la școală. O carte pe care o putem citi chiar și atunci când nu mai avem chef de nimic. Am citit-o și eu destul de târziu, într-o pauză de 2 romane. Și mi-a plăcut.

   Locul 2

   Pe locul 2 am clasat o carte pe care am citit-o acum mult-mult timp. Abia ce lăsasem din mână cărțile de basme că am și citit-o pe asta. Inițial o citisem puțin cam superficial, nu înțelesesem toate pătrunzimile cărții dar la o recitire, am clarificat totul iar cartea a rămas în continuare printre preferatele mele. E vorba despre „Lorelei”, cartea lui Ionel Teodoreanu.

   Locul 1

   Pe locul 1 e cartea mea preferată din toate timpurile. Am citit-o vara trecută și m-am distrat copios. Un roman polițist scris de Rodica Ojog-Brașoveanu și anume „320 de pisici negre” mi-a adus zâmbetul pe buze în zilele cu soare ale verii. Melania, un personaj foarte bine conturat, misterios și extravagant, m-a impresionat prin inteligența ei, prin felul ei de a fi. Rodica a reușit să creeze un personaj memorabil, de care orice fan de romane polițiste și nu numai ar trebui să audă!

Acesta este topul meu de cărți românești. Sper ca în curând să adaug mai multe cărți scrise de autori contemporani. Care sunt preferințele voastre și cum arată topul vostru? 😀

Cărți de la A la Z #1

Am văzut la booktuberii români un nou tag: „Autori de la A la Z”. Așa că am zis că un tag asemănător cu cărți nu ar deranja pe nimeni. 🙂

– Al cincilea as (Rodica Ojog Brașoveanu)

O altă operă a Rodicăi, m-a emoționat și chiar am plâns. Acțiunea cărții are loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial având-o în prim plan pe Magda Savu. Un personaj care mi-a plăcut în mod nespus a fost Chat Noir, plin de șarm și fascinant, o sa începeți să-l adorați.

Un minunat citat din această carte fantastică.

Un minunat citat din această carte fantastică.

Iar cam așa arată coperta.

Iar cam așa arată coperta.

B – Blestemul Titanului (Rick Riordan)

Blestemul Titanului este volumul 3 din seria Percy Jackson, o serie care din punctul meu de vedere are absolut orice e nevoie. Are umor, intrigă, acțiune.. Acest volum al 3 își merită renumele atât în țară cât și în afară.

Așa arată coperta. Frumoasă, nu?

Așa arată coperta.
Frumoasă, nu?

– Codul Haosului (Justin Richards)

Am citit cartea de ceva timp și am încadrat-o în categoria de copii. O carte ușurică pe care o poți citi repede, Codul Haosului are și beneficii intelectuale. Deși imaginată într-un mod fantasy, cartea ne prezintă și o mică parte din Atlantida.

O copertă interesantă, zic eu.

O copertă interesantă, zic eu.

Prima parte a alfabetului e gata. 3 cărți foarte frumoase, care înseamnă mult pentru mine. Dacă le-aș descrie în 3 cuvinte, ar fi: Amuzante , Bogate (în mesaje și subînțelesuri, evident!), Creative.

Acesta a fost ABC-ul meu. Al vostru care e?

RECENZIE – Labirintul: Tratament Letal

   Fără spoilere. 

labirintul_3_-_tratament_letal

Abia am așteptat să citesc acest volum al seriei lui James Dashner. Primele mi-au plăcut enorm iar de la al treilea aveam așteptări mari. Și nu m-a dezamăgit câtuși de puțin.

Cu toții am trecut prin încercările volumului 2, cu toții am trecut prin „Încercările Focului.”. Mai mult sau mai puțin încântați. (și nouă ne-a fost greu, la urma urmei).

Al treilea volum reprezintă dezgolirea adevărului. Într-un mod complet și compact. Nu vom mai primi, ca până acum, doar jumătăți de adevăr, acum vom primi adevărul absolut. Și diferite căi de a salva omenirea.

Dar pentru că am promis o recenzie fără spoilere, și pentru că m-am aventurat într-un mod periculos în a face recenzia volumui 3 al seriei, o să vă prezint părerea mea despre carte.

Această a treia carte e preferata mea, în comparație cu celelalte 2 (la fel de bune). James Dashner se folosește de o descriere mult mai îmbogățită pentru a ne introduce în lumea reală, adevărata lume și nu doar zămisliri ale RĂU.

Cartea e plină de adrenalină și răsturnări de situație, victimele devenind des vânători iar vânătorii victime. „Siguranță” un cuvânt pe care îl rostești cu greu. Nu te mai poți baza pe nimeni, iar nimeni nu-ți mai poate oferi protecție sau.. siguranță.

Lumea a degenerat, iar timpul se scurtează. Thomas trebuie să se grăbească.

Mi-a plăcut. Un roman pe care mă bucur că l-am citit, un roman frumos, un roman ce ne arată o altă perspectivă a lumii. Ne ajută să cunoaștem și să apreciem anumite valori uitate, de care nu mai ținem cont. Să apreciem timpul, prietenia, curajosul, noblețea. Să apreciem viața și tot ce ține de ea.

L-aș încadra în categoria romanelor care ne învață lecții de viață pentru că, deși un roman fantasy, pentru toți cei care știu citi printre rânduri, se află o comoară din punct de vedere moral. O comoară care ne ajută să ne dezvoltăm ca oameni, o comoară care ne șlefuiește caracterele.

Asta a reprezentat pentru mine această carte. O lecție de viață, multe morale și o poveste plină de dinamism pe care am citit-o cu plăcere. Personaje plăcute, pe care le îndrăgești și care, prin intermediul cărții, îți sunt alături.

Recomand cu căldură această serie, pentru toți cei care vor să citească printre rânduri sau, pur și simplu, pentru cei care caută o aventură bună.

Cărți VS Filme

booksvsmovies

Un subiect pe care fiecare l-am dezbătut, mai devreme sau mai târziu. Ne plac cărțile și ne plac ecranizările. Dar câte dintre acestea se ridică la nivelul așteptărilor noastre?!

   Există filme și filme. Deși există acea “legendă” care ne spune că „Filmele nu vor fi niciodată la fel de bune precum cărțile”, există totuși și excepții. N-am întâlnit mult prea multe până acum (aș încadra în această categorie cărțile și filmele din seria „Cronicile din Narnia” fără a nega însă că aceste cărți sunt niște cărți frumoase, dar dedicate copiilor, filmele lăsându-ne și pe noi, cei mari, să pătrundem în minunata lume pe care o ascund).

Din perspectiva mea, există filme excepționale din punct de vedere cinematografic dar care nu respectă prea mult carțile. Nu le consider dezamăgiri dar nici nu mă prea impresionează aceste remodelări, eu având cu totul alte așteptări de la ele.

Spre exemplu, filmul Insurgent, făcut după cartea cu aceelași nume scrisă de Veronica Roth, nu m-a impresionat mult prea mult. Din punctul de vedere al efectelor speciale, al actorilor sau a interpretărilor, îl consider un film de nota 10. Mi-ar fi plăcut totuși dacă ar fi fost mai aproape de acțiunea cărții.

Un alt asemenea exemplu ar fi filmul ”The Maze Runner” făcut după seria cu aceeași nume. Găsești multe modificări făcute, dar, în cazul în care nu aș fi citit cartea mai întâi, aș fi oferit 5/5 stele acestui film.

Mai există ecranizările plăcute, care respectă filmul și pierd anumite detalii, mai mult sau mai puțin importante. Spre exemplu, Hoțul de cărți. O carte fascinantă, impresionantă, cu un mesaj puternic. Filmul nu m-a lăsat deloc rece. Mi-a plăcut și i-am oferit rating 4/5.

Fiecare film are totuși frumusețea lui indiferent dacă în scenariu se păstrează toată acțiunea cărților sau doar titlu acesteia. Depinde doar de noi și de așteptările noastre când vine vorba de aprecierea unui film.

Voi ce ecranizări ați încadra în aceste categorii?

Traducerea și problemele ei.

Cu toții avem momente când pur și simplu urâm faptul că nu suntem cetățeni ai aceleași țări precum autorul nostru preferat, nu? Am alcătuit o mică listă cu lucruri care mă deranjează pe mine, în legătură cu traducerile cărților:

   1. Când traducerea e proastă  

Acum vreo 2 ani am citit cartea „Oksa Pollock” apărută la editura Alfa. Am și pierdut numărul greșelilor gramaticale pe care le-am găsit în aceea ediție și care m-a dezamăgit enorm. O reeditare ar fi perfectă.

   2. Când rămân serii neterminate

Un bun exemplu de serie neterminată este seria „Tapiseria” apărută la editura Rao. Am citit primele 2 volume apărute în română (volumul 2 a apărut în anul 2010) Încă aștept volumul următor..

   3. Când se întârzie cu traducerea

Aproape la fel de rău precum seriile neterminate, sunt întârzierile de traducere. Volumul 3 din „Minciunile” de la editura Rao a apărut în 2013. Refuz să pun această serie în categoria de „serii neterminate”, poate-poate, o să apară și această carte și-n română. Cândva..

    4. Când se reeditează o serie în mijlocul traduceri

Aici aș putea menționa recenta reeditare a seriei „Captiv în Labirint”. Am rămas cu buza umflată când am auzit că a treia carte nu o să fie scoasă și în format broșat.  Nu-mi place să judec o carte după copertă, însă și formatul estetic contează.

Cam astea sunt lucrurile care mă deranjează când e vorba de traduceri.. Dacă doriți să completați lista cu propriile opinii.. simțiți-vă liberi să o faceți! ♦

Jurnalul realității ficționale

Primesc des niște întrebări pe care, personal, le consider ciudate. Și cam toate legate de faptul că.. citesc! Nu scrie pe fruntea mea ”Animal pe cale de dispariție.”.. încă. Mulțumesc totuși de întrebare!

Dar revenind la realitatea și la ficțiunea noastră.. Nu le pot defini, nu le pot caracteriza.. nu pot face nimic ce le-ar explica într-un mod științific. Dar asta nu e tot! Pot să creez propria-mi definiție. Și să fim sinceri, nu se supără nimeni dacă fac asta.

Nu știu voi, dar eu petrec mult timp cititind. Fac ceea ce-mi place și consider că e ”sănătos” intelectual. Și încă nu am gafat nicicând la exprimarea mea orală sau scrisă. Nici de imaginație nu duc lipsă, slavă Domnului. Asta e realitatea. Realitatea ficțiunii. Din punct de vedere intelectual, sunt bogată. Din punct de vedere monetar, mai vedem..

Ficțional vorbind, e mult mai mult. De câte ori nu am plâns, nu am râs cu personajele noastre favorite? (Credeți-mă, sunt perfect sănătoasă mintal.) Ficțiunea îți oferă o fericire aparte. De câte ori nu am venit acasă triști, extenuați, obosiți și fără chef? Și mereu o carte era acolo, prezentă, ca să ne ajute să trecem peste. (sau să înrăutățească lucrurile. Aviz J.K.Rowling, James Dashner, Veronica Roth și ceilalți autori pe care încă nu m-am hotărât dacă vă ador sau dacă vă urăsc. Dar o să vină și timpul deciziilor. )

Și atunci când ai acel sentiment plăcut când aștepți să apară următorul volum dintr-o serie, când stocul e epuizat sau când seria e reeditată în mijlocul apariției. (Glumesc, niciodată nu m-am simțit mai rău)

Lăsând toate astea la o parte, realitatea ficțiunii și ficțiunea realității sunt simple. Tot ceea ce faci e pentru tine, fie că-ți place, fie că pur și simplu o faci.

De ce citesc? Citesc pentru că-mi place, pentru că-mi face bine, pentru că mă pasionează. Citesc pur și simplu.

Unde citești? Citesc acasă. La școală (oricum unele materii nu mă pasionează) , în autobuz, pe tren. Citesc peste tot.

Asta e realitatea ficțiunii. O ficțiune frumoasă, pe care ne-o creăm noi. Un mod de a evita trecerea timpului, plictiseala, singurătatea, stările ”nasoalea”.

Eu am ales să citesc, voi?