RECENZIE – Tronul de Foc

bookpic-5-cronicile-familiei-kane-2-tronul-de-foc-76510

       O altă carte tipică lui Rick Riordan, al cărui stil în apreciez enorm. M-a cucerit de la prima pagină cum mă și așteptam încă de la început. Acesta e volumul 2 din serie, primul fiind intitulat ”Piramida Roșie”. Cartea ne introduce în lumea mitologiei egiptene, în lumea zeilor și a zeițelor mistice ce-și duc existența.. în lumea modernă. Abordată într-un mod complet diferit față de Percy Jackson însă cu aceeași tentă de ironie și amuzament, cartea provoacă inevitabil apariția unui zâmbet pe fața oricărui cititor.

        După cum probabil știți încă din prima carte, această povestire este istorisită din 2 perspective diferite – perspectiva lui Sadie și a lui Carter Kane. Cei doi frați ce își spun împreună povestea prin intermediul unei  înregistrări.

        În acest volum, Sadie și Carter sunt nevoiți să salveze lumea.. din nou! Însă de această dată de un pericol mult mai mare, de un zeu mult mai puternic. Și anume Apophis, zeul Haosului. După cum bine știm, legenda spune că Apophis a fost închis de către Ra, zeul soarelui într-un abis, fiind nevoit să se lupte cu Bas, Zeița Pisică pentru totdeauna. Dar eliberarea zeiței (din prima carte) a determinat schimbări majore și a distrus echilibrul dintre cele 2 puteri egiptene.

        Astfel, fiind amenințați de trezirea lui Apophis, cei doi frați sunt nevoiți să-l trezească pe Ra, dar, după mii de ani de când acesta s-a retras, mai poate fi de vreun ajutor în lupta împotriva lui Apophis? Înconjurați atât de dușmani cât și de prieteni, Sadie și Carter trebuie să aibă grijă la deciziile pe care le iau, deoarece acestea vor decide soarta lumii.

        Lăsând la o parte povestea, personajele mi se par extrem de bine scrise, extrem de bine conturate iar tehnica de scriere e tipică autorului. Am râs, am plâns și am zâmbit citind această carte. O carte excepțională, despre puterea familiei, despre curaj, despre sacrificiu și despre curaj și noblețe. O carte care nu poate decât să-ți lase un gust dulce și să te facă să-ți dorești să citești mai mult. Pe lângă asta, mi-am dezvoltat o mică pasiune pentru mitologie, dat fiind că această carte relatează diferite legende legate de aceștia iar eu începând să vreau să știu.. mai mult.

          Recomand această carte cu toată căldura tuturor celor pasionați de fantasy, tuturor celor care vor să învețe mai multe despre mitologie, celor care știu să citească printre rânduri sau pur și simplu oricărei persoane care dorește să citească o carte bună.

Cărți de la A la Z #4

    Am ajuns însfârșit la ultima parte a acestui tag.

   R – Romeo și Julieta (W. Shakespeare)

    Am stat mult să mă decid dacă să aleg Romeo și Julieta pentru această literă, dar, într-un final, am decis că-și merită locul. Povestea de dragoste pe care, cel mai probabil, o cunoaște toată lumea și pe care mulți ar dori să o trăiască. (poate mai puțin finalul). O carte care își merită pe deplin faima.

romeo-si-julieta_126107

    S – Sub aceeași stea (John Green)

    O carte care a ajuns să fie extrem de cunoscută, să rănească și să marcheze orice suflet adolescentin. Personal, nu mi-a plăcut. Recunosc că personajul Augustus Waters este un personaj foarte bine construit, însă cartea în sine nu a reprezentat nimic special pentru mine. Prima carte pe care am citit-o de la John. Și probabil și ultima.

sub-aceeasi-stea_1_fullsize

    Ș – Școala ticăloșilor (Stephanie S.Sanders)

    Aici vorbim deja de o carte pentru copii. O carte foartre drăguță pe care am citit-o cu plăcere când eram mai mică. Nu prea citesc eu cărți cu vampiri dar aceasta mi-a plăcut. Nu știu ce aș zice despre ea dacă aș citi-o acum, dar știu că atunci mi-a plăcut.

scoala-ticalosilor-binele-invinge-raul_1_fullsize

    T – Tronul de Foc (Rick Riordan)

    Întâi am descoperit Percy Jackson și am devenit pasionată de mitologia grecească. Acum, mitologia egipteană mi-a ajuns la suflet. Tronul de Foc este volumul 2 din seria Cronicile Familiei Kane. Autorul, Rick Riordan, are un mod ștrengar de a scrie, de a capta atenția cititorului. Te transpune în poveste într-un mod amuzant și plăcut. De altfel, cultura generală este și ea ”afectată”. Am ajuns să cunosc o mulțime de zei egipteni, de ritualuri. Categoric, Rick Riordan este unul dintre autorii mei preferați. Magia cuvintelor lui e impresionantă.

bookpic-5-cronicile-familiei-kane-2-tronul-de-foc-76510

     U – Ultima bătălie (C.S.Lewis)

     Revin din nou cu o carte a lui C.S.Lewis, de această dată ultima carte din seria Cronicile din Narnia. Cartea care ne dezvăluie sfârșitul Narniei și chiar sfârșitul lumii, dacă continuăm interpretarea religioasă. Cert este că această ultimă carte mi-a plăcut cel mai mult din serie, tulburându-mă cu lucrurile petrecute în carte, cu puterea iubirii și cu ultima picătură de speranță.

ultima-batalie_1_fullsize

     V – Vraja Fatală (Cliff McNish)

     O carte fantasy, despre vrăjitoare. Am citit-o prin 2013, nu prea îmi amintesc subiectul prea bine, cert este că e o carte cu adevărat fascinantă, o carte pe care orice copil ar trebui să o citească. Pentru a ști și alte lucruri despre vrăjitoare. Cartea face parte dintr-o trilogie, însă singura carte care a fost scoasă la noi e aceasta, volumul 2 și 3 fiind, probabil, uitate.

vraja-fatala_1_fullsize

     W – Wilson Zevzecul (Mark Twain)

         O carte fascinantă, o carte realistă ce îl are în prim plan pe nimeni altul decât.. Wilson Zevzecul, sub numele lui adevărat David Wilson. Și, deși numele nu îl avantajează, nu vă lăsați păcăliți și nu-l judecați pripit. Wilson, un tânăr avocat, dezleagă două mistere, schimbându-și astfel reputația. O carte care m-a impresionat profund, asemănătoare într-o oarecare măsură cu ”Prinț și cerșetor” scrisă de același autor.

print-si-cersetor-wilson-zevzecul_1_produs

     – Zile Întunecate de Yrsa Sigurdardottir

       O carte polițistă specific islandeză care mi-a pornit pofta pentru romane nordice. Din momentul în care am pus mâna pe ea și până ce am terminat-o, nu am mai putut să o las din mână. O poveste cusută cu fir roșu, în care am învățat lucruri noi despre ”bullying”, în care am văzut consecințele acestuia. O carte cu o intrigă care te pune pe gânduri, personaje care au multe povești în spate și multe lecții de transmis. O minunată capodoperă.

zile-intunecate_1_fullsize

    De această dată, nu am mai adăugat literele pentru care nu am găsit nici o carte cu care să le asociez. Am sfârșit astfel primul tag pe care l-am făcut pe blog. Aștept și lista voastră cu cărți.

     Niște cărți Respectabile, Superbe, Șocante, Tainice, Uimitoare, Valoroase, Zguduitoare.

Jocurile Foamei. Carte VS Ecranizare.

   Abia ce mă pot și eu lăuda că am terminat primul volum al acestei trilogii. (de care știam de foarte, foarte mult timp) Oricum, ieri, imediat ce-am terminat cartea, am și vizionat filmul.

    Luând cartea de o parte, pot spune că mi-a plăcut extrem de mult. Mă întreb încă de ce am ezitat atât de mult în a o achiziționa. Acum aștept să citesc și celelalte 2 volume, în speranța că îmi vor plăcea la fel de mult.

11536431_698465296963968_4388657045237689078_o

Efectiv m-am topit la această parte.

     Despre carte nu pot spune mult prea multe lucruri. Mi-a plăcut stilul autoarei, mi-au plăcut personajele și cam tot ceea ce era p-acolo. Și, de ce nu, când cartea e atât de bine scrisă iar acțiunea atât de bine conturată?!

     Acum, când e să vorbim despre film, pot spune că acesta are părțile lui bune și părțile sale proaste. În primul rând – actorii. Nu toți, bineînțeles. Îmi place Katniss, îmi place actrița ce o interpretează, care face o treabă bună și se potrivește de minune rolului. În schimb, Peeta din film m-a lăsat rece, nu mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut cum arată, mi-l imaginam complet diferit, atât de greu să-l recunosc la prima vedere! Îmi sfida imaginația. Mai apoi, m-a distrat (sau poate dezamăgit?) faptul că, surprins, trist, fericit, stătea mai tot timpul cu gura deschisă, cu aceeași expresie. Asta cel puțin la începutul filmului. Mi se părea puțin cam șters, inexpresiv. Precum un om care abia s-a trezit din comă.

     Deși s-a sărit peste anumite lucruri, unele detalii au fost înlocuite și s-au adaugat câteva scene în plus, pot spune că filmul a fost foarte, foarte bun. Acțiunea se contura la fel de frumos și în film. Emoțiile erau transmise la fel de profund, la fel de frumos, la fel de impresionant. Aș putea spune că e una dintre cele mai frumoase ecranizări pe care le-am văzut până acum.

    Și, deși m-au ispitit și celelalte filme, am ales să urmez regula mea de aur ”cartea înaintea filmului” și am ales să aștept până ce termin și celelalte cărți.

    Voi ce părere aveți despre carte și despre film? 😀

Cărți de la A la Z #3

   Revin cu o continuare a acestui tag și cu alte cărți minunate.

    I – Insurgent (Veronica Roth)

   Insurgent este cel de-al doilea volum din trilogia Divergent, o serie pe care o am la suflet. (că tot am terminat de curând Four). Pentru mine, cartea reprezintă o motivare, toate lucrurile care au fost abordate pe parcursul acestor cărți m-au ajutat să prind.. curaj. Acum mă gândesc.. în ce facțiune m-aș încadra.

insurgent

   J – Jocurile Foamei (Suzanne Collins)

    O altă trilogie, o altă poveste. Probabil toată lumea a auzit de Jocurile Foamei, toată lumea o știe pe Katniss, îl cunosc pe Peeta sau au auzit de Gale. O carte genială din punctul meu de vedere, te ține cu sufletul la gură, te face să vrei.. să rămâi acasă. Aceasta este singura carte care mă face să NU-mi doresc să trăiesc în ea. Nu aș rezista nici 5 minute în cadrul acestor Jocuri, mai bine acasă cu o carte-n mână, nu credeți?

jocurile-foamei_1_fullsize

    K – Din păcate, nu am citit nici o carte care să înceapă cu această literă. Maybe next time. 😀

    L – Lorelei (Ionel Teodoreanu)

   Nu o să scriu prea multe despre această carte pentru că nu doresc să fiu repetitivă. Am citit-o și mi-a plăcut enorm, am clasat-o chiar pe locul 2 în cadrul unui TOP 5 al cărților românești pe care-l puteți găsi pe blog.

lorelei_1_fullsize

    M – Magicianul Oaselor (F.E.Higgins)

    O carte foarte plăcută, pe care am citit-o de ceva timp. Mi-a plăcut mult acțiunea, mi-a plăcut atmosfera. Cartea e povestită din perspectiva unui narator obiectiv și interpuse sunt și pagini din jurnalul personal al personajului principal, Pin Carpue. O delicatesă de carte.

magicianul-oaselor_1_fullsize

   N – Nepotul Magicianului (C.S.Lewis)

    Primul volum din Cronicile din Narnia. Mi-a făcut plăcere să-l citesc deși nu l-aș încadra în lecturile unui copil mai mare de 12 ani (poate chiar și-așa, am ales o vârstă prea înaintată) Deși cartea acesta și toate din această serie, în opinia mea, au ascunsă o morală religioasă, o tematică și o înfățișare diferită a lumii. Primul volum înfățișează nașterea lumii, ultimul portretizând sfârșitul ei. O carte care se citește extrem de ușor.

nepotul-magicianului_1_fullsize

    O – Orașul Borcanelor (Arnaldur Idridason)

   Din toate lecturile pe care le-am făcut în acest an sau mai bine zis, în această viață, acesta este cartea mea preferată. O carte atât de profundă, cu atât de multe înțelesuri. Un thriller psihologic fascinant, bazat pe o poveste polițistă care te poate lăsa cu lacrimi în ochi. Am învățat multe din această carte. O carte minunată, care are multe de transmis celor care vor să o citească.

orasul-borcanelor-editia-gsp_1_fullsize

   P – Pădurea Umbrelor (Matt Haig)

   O carte fantasy de care mă simt extraordinar de atașată. Nu-mi explic de ce, doar că aș fi dispusă să o recitesc oricând. Ador autorii norvegieni, islandezi și cei din zonele apropiate. Îi consider niște valori, niște oameni extrem de talentați. Iar Matt Haig este primul autor norvegian pe care l-am apreciat în cariera mea de cititor.PadureaUmbrelor

  Cam acestea ar fi cărțile, niște cărți Invincibile, Jucăușe, Liniștitoare, Magnifice, Neașteptate, Originale, Perfecte.

RECENZIE – Four

   Four, antologia Divergent scrisă de Veronica Roth conține 4 povestiri și 3 scene din Divergent. Însă de această dată naratorul se schimbă. Nu mai suntem alături de Tris, nu mai vedem lucrurile din perspectiva ei. Acum Four e cel care ne povestește totul.

   Personal, mi-a plăcut cartea mai mult decât trilogia Divergent, a cărei personaj principal a fost Tris. Personajul Four mi s-a părut.. altfel, mi-a plăcut atitudinea lui, modul de acțiune, deși, la ambii am întâlnit acele caracteristici specifice Abnegației, Four a avut alt mod de a ”îmbrățișa” lucrurile ce i se întâmplau. Ne-a arătat o altă latură a lucrurilor, un fel de ”backstage” a multor lucruri pe care Tris nu le știa. De altfel, am avut mai multe apariții ale lui Zeke, unul dintre personajele mele preferate.

   Prima povestire, Transferatul, spune povestea lui Tobias Eaton, un băiat abnegat, orfan de mamă cu un tată abuziv. Ne arată momentul de cumpănă și modul în care Tobias alege să își continue existența în cadrul Neînfricării.

   Novicele este povestea Inițierii. În acest capitol, Tobias devine Four. Probele, antrenamentele, fricile lui toate sunt cuprinse în acest capitol.

   Fiul este capitolul în care Four află adevărul despre mama lui, în care refuză șansa de a deveni liderul Neînfricaților de frica tatălui său. Acest capitol ne arată influența abuzului lui Marcus față de fiul său și consecințele acestuia.

   Ultimul capitol, Trădătorul, este capitolul în care Four află de alianța dintre Jeanine și Max, de atacul pe care aceștia îl plănuiesc. De asemenea, capitolul se suprapune cu venirea lui Tris, putând să vedem anumite scene de apropiere dintre cei doi și din perspectiva lui Four, de această dată.

   La final, cele 3 povestiri care sunt desprinse din Divergent sunt intitulate (în ordinea apariției din carte): ”Prima săritoare: Tris” , ”Ai grijă, Tris” și ”Arăți bine, Tris”. Niște scene frumoase, savuroase, care o să vă lase cu un gust plăcut, ca final de lectură.

   Astfel Four a fost o lectură frumoasă, care mi-a plăcut și care m-a dus cu gândul la Divergent. Dar, înainte de toate astea, mi-a arătat o altă perspectivă, perspectiva unui om mai puternic, unui om care după toate lucrurile prin care a trecut a avut puterea să treacă peste, să își modeleze viața și să ajungă cineva în facțiune sa. ”Four” e o poveste despre curaj, despre eroism, despre.. orice altceva vreți voi. E o lectură pe care o recomand tuturor, o lectură care lasă urme plăcute, o lectură superbă.