RECENZIE – Cartea vieții

             Cartea vieții, scrisă de Deborah Harknes și apărută în 2015 la editura Litera a fost cartea pe care am primit-o ca sponsorizare de la această editură. Țin să mulțumesc acestei edituri pentru minunata comoară pe care mi-a oferit-o. Cartea e în format hardcover și poate fi comandată de aici45-avanpremiera

          Cartea face parte dintr-o trilogie fiind ultima carte care încheie seria (din aceeași serie făcând parte ”Cartea pierdută a vrăjitoarelor” și ”Școala nopții”) dar personal am citit cartea individual (și am de gând să le citesc și pe primele 2!).

                 Cartea se axează pe cei 2 soți – Diana Bishop și Matthew Clairmont, ambii făcând parte din două specii diferite de creaturi. Diana – o vrăjitoare puternică și Matthew – un vampir dintr-o familie extrem de influentă își unesc destinele iar această unire e pecetluită de gemenii pe care urmează să-i nască Diana. Cei doi trebuie să convingă atât Congregația cât și celelalte creaturi (vrăjitoarele, demonii și vampirii) că uniunea dintre specii nu reprezintă decât un beneficiu pentru ele. Ca să își îndeplinească scopul, ei pornesc pe urmele Cărți Vieții supranumită și Ashmole 782. Însă în același timp, unul dintre fiii lui Matthew, Benjamin, revine căutându-și răzbunarea. Ajutați de familie și de apropiați, cei 2 riscă totul încercând să-și protejeze atât copii cât și să se protejeze unul pe celălalt.

                 O carte cu adevărat impresionantă. Deși poate părea o simplă poveste cu vampiri, vrăjitoare sau demoni, o simplă poveste fantasy, ea reprezintă mult mai mult. Accesibilă oricărei vârste, cartea transmite mesaje diferite pentru fiecare tip de audiență. Pentru o vârstă fragedă, cartea este o altă lume, o lume cu creaturi extraordinare, de care în realitate nici n-am crede că există. Pentru un ochi mai avansat, pentru un cititor printre rânduri, e mult mai mult decât atât.

                  Cartea este, în primul rând, o poveste despre dragostea adevărată. Ea ne arată cum diferențele dintre noi nu ar trebui să fie o piedică. Din contră, ar trebui să reprezinte o sursă de ambiție pe care să o depășim. Ea ne pune față în față cu o relație asupra căreia nimeni nu e de acord, care pornește din niște lucruri îndoielnice, ajungând să schimbe totul datorită legăturii puternice.

                     Un al doilea mesaj este cel referitor la familie. Cartea ne prezintă mai multe tipuri de familie, diferite și unice. Întâlnim familii dezbinate, bazate pe putere și lăcomie și nu numai. Dar, mai presus decât atât, suntem puși față în față cu nașterea unei familii care se dezvoltă și crește sub ochii noștri.

                     Cartea e bogată în informații stiințifice și istorice, care nu numai că ne îmbogățesc cunoștințele în aceste domenii dar în același timp, transformă cartea într-o comoară care e mult mai mult decât atât. Aceste informații mi-au plăcut extraordinar de mult (în special cele istorice!) și am ajuns ușor-ușor să le aprofundez cu ajutorul altor surse.

                      Aceast roman m-a făcut să-l simt, să-l trăiesc, diferite replici și glumițe fiind presărate ici-colo, făcând lectura mult mai amuzantă și mai frumoasă. Cartea îți transmite niste sentimente extraordinar de puternice. O carte care își merită numele – Cartea Vieții, pentru că e capabilă să schimbe vieți.

                       O recomand din suflet tuturor, indiferent de vârstă, pentru că orice persoană, fie ea copil sau adult, e în stare să învețe ceva din ea.

Iubesc cărțile.. în modul meu.

       Fiecare dintre noi are anumite obiceiuri, reguli sau diferite moduri de a-și arăta iubirea pentru cărți. Evident ele diferă de la cititor la cititor. În următoarele rânduri, voi prezenta câteva lucruri pe care (nu) le fac eu.

        1. Nu-mi place să împrumut

         În general nu sunt o persoană zgârcită. Împrumut cam orice și oricui chiar dacă știu că e posibil ca unele lucruri să nu le mai recuperez vreodată. Ei bine, în materie de cărți, sunt diferită. Nu împrumut mai deloc. Și nu pentru că nu aș avea neapărat încredere în acele persoane însă pur și simplu nu-mi stă în fire și-mi fuge mintea mai mereu la cartea împrumutată. Sunt o persoană perfecționistă iar dacă nu primesc cartea la timp sau o primesc cu un defect cât de mic, nu-mi place. De aceea am hotărât să n-o mai fac. Să-mi păstrez cărțile și să nu-mi arăt acea fire foarte posesivă când vine vorba de ele (deși tocmai am făcut asta).

         2. Ceaiul/cafeaua

              Știu că foarte mulți cititor se răsfață cu diferite băuturi/alimente în timpul lecturii. Ei bine, eu nu. Niciodată nu consum băuturi sau mâncare când am o carte prin preajmă de frica de a nu o murdări. Și deși pare ciudat, lasă-mi o cană cu ciocolată caldă și o carte, iar la final o să confunzi cartea cu un artefact vechi de prin anul 400 î.Hr.

          3. Scris/subliniat

             Să scrii sau să subliniezi o carte mi se pare o profanare, un lucru neadecvat. În loc să subliniez citatele care-mi plac într-o carte și să-mi las ”urmele” între filele ei, prefer să fac pur și simplu o poză cu citatul respectiv pe care, evident, urmează să-l păstrez. Rămân și cu citatul iar cartea e intactă.

            4. Schimbul

                  Am observat că multă lume vinde sau schimbă cărțile de care nu mai au nevoie. Ei bine, acesta e un alt lucru ce-mi este imposibil. Mă atașez chiar și de cărțile care nu-mi plac așa că aleg varianta cea mai ușoară: să le păstrez. Nu se știe niciodată..

             Și acestea sunt lucrurile pe care le fac cel mai des față de o carte. Probabil mulți dintre voi aveți un alt top sau pur și simplu faceți opusul lucrurilor pe care le fac eu, iar eu abia aștept să citesc lucrurile din perspectiva voastră. 😀

Top 5 cărți citite în prima jumătate a anului 2015

      A trecut deja jumătate din anul 2015 iar cărțile au continua să vină și să plece de pe rafturile noastre – ale cititorilor. Ei bine, am hotărât să fac un TOP 5 ale cărților citite până în prezent după cum spune și titlul kilometric pe care l-am ales.

                                                            Locul 5

        Pe locul 5 am clasat o carte dragă mie, primul volum dintr-o serie și anume ”Captiv în labirint”. Am terminat între timp întreaga trilogie și pot spune cu admirație că James Dashner a creat o lumea minunată în care să mă refugiez. O carte care te atinge, o carte superbă. O recomand tuturor celor care citesc serii fantasy pentru că această carte nu poate lăsa decât un gust plăcut cititorilor. Am văzut chiar și filmul care s-a dovedit a fi foarte bun, cu niște actori de nota 10. Must read this!

                                                                Locul 4

           Aici am ales să fie clasată o carte pe care am terminat-o recent – ”Ghici cine moare primul”, carte scoasă în cadrul editurii Trei. M-am bucurat de seriozitatea acestei edituri când volumul meu inițial a fost inlocuit cu un altul deoarece îi lipseau câteva capitole. Cartea are un fir narativ diferit de celelalte cărți polițiste pe care le-am citit până acum, iar acest fel de crimă, unde criminalul e însuși victima, m-a impresionat. O carte superbă pentru amatorii romanelor polițiste!

                                                                Locul 3

              La mijlocul clasamentului se află ”The tales of Beedle the Bard” carte scrisă de J.K.Rowling. Prezența cărții se face simțită în ultimul volum Harry Potter. Ea conține 5 povestioare frumoase alături de notele făcute de Dumbledore asupra acestor povestiri. O cărticică foarte frumoasă care a însemnat mult pentru mine, fiind un foarte mare fan Harry Potter.

                                                                  Locul 2

                  Pe locul 2 se află o carte polițistă superbă. ”Poveste imorală” carte scrisă de Rodica Ojog Brașoveanu, este una dintre cărțile mele preferate scrisă de autoare. O intrigă foarte interesantă cu niște personaje pline de haz, de ironie. Cartea ne învață cum să tratăm lucrurile serioase în moduri.. plăcute. Și nu numai! O adevărată comoară literară bogate în subînțelesuri și morale.

                                                                   Locul 1

                     Cartea care mi-a plăcut cel mai mult și pe care am citit-o cu mare drag a fost Orașul Borcanelor, despre care am vorbit extrem de mult, atât pe blog cât și prietenilor care îmi cereau recomandări de cărți. Thriller psihologic cu un impact uriaș asupra cititorului, e o carte plină de subînțelesuri, de esențe. O lectură ce nu trebuie ratată de nici un cititor de romane polițiste, psihologice, thriller și nu numai!

          Până acum, în topul cărților mele preferate, se află o mulțime de cărți polițiste despre care aș putea vorbi la nesfârșit. În aceste luni am citit niște cărți absolut superbe, fiindu-mi extrem de greu să aleg cărțile din cadrul acestui top pe care l-am alcătuit, totuși, cu greutate.

                 Cum arată topul vostru pentru aceste luni? 😀

VALORILE ROMÂNEȘTI. Recenzie – Ultimul avanpost

Fără spoilere.

          Am avut plăcerea de a primi înspre recenzie ”Ultimul avanpost” carte scrisă de Lavinia Călina, o lectură impresionantă, datorită căreia mă bucur sincer că am descoperit-o pe autoare. Un talent atât de frumos și o tehnică de scriere impecabilă. Am iubit și iubesc ”Ultimul avanpost”. Prin asta, vreau să-i mulțumesc autoarei pentru minunata comoară ce mi-a oferit-o.Coperta-Ultimul-Avanpost

        Cartea o are în prim plan pe Diane, tânăra fiică a Ministrului de Interne, logodnica prințului Alex. Acțiunea se petrece după Al Treilea Război Mondial, când România a redevenit Regat în anul 2046. Diane are o viață luxoasă, printre petrecerile la care ia parte și diferitele discursuri publice pe care le recită, viața lui Diane urmează să ia o întorsătură mai mult sau mai puțin plăcută. Răpită de un grup de rebeli pusă în situația în care trebuie să aleagă între libertate și viața ei dirijată de conducători. Astfel, decizia ei îi va hotărî viitorul.

         Diane este înconjurată de o serie de personaje extrem de diferite una de cealaltă. Alex, logodnicul ei, se dovedește a fi un băiat ”sfidător, narcisist, petrecăreț, egocentrist și dependent de toate substanțele toxice la care te poți gândi, legale sau ilegale.” Sonia este cea mai bună prietenă a Dianei, designer vestimentar, cei care îi sunt alături pe durata întregii vieți luxoase de care are parte. Urmează o serie de alte câteva personaje, dintr-o cu totul altă clasă socială, pe care le veți descoperi în momentul în care Diane va alege modul de viață pe care urmează să îl poarte.

          O carte excepțională, m-a ținut cu sufletul la gură pagină după pagină, atașându-mă de personajele ei într-o manieră neobișnuită. Deși, de ceva timp nu mai reușeam să citesc o carte în totalitate, să termin sau să o citesc cu vechea pasiune cu care citesc cărțile, acest roman mi-a redat pofta de lectură.

               Acțiunea fiind în România viitorului, m-a făcut mult mai atentă, m-a făcut să mă simt inclusă într-o acțiunea cu un decor mult, mult mai bun, fiind plictisită de toate cărțile cu acțiuni în locuri comune și extrem de plictisitoare. Opera îți oferă o altfel de perspectivă a unei societăți distopice, o perspectivă extrem de interesantă care te va face să o citești dintr-o răsuflare.

            Într-o lume dominată de clișee, această carte a fost o gură de aer, o gură inevitabilă, de care orice persoană are nevoie. Mi-a plăcut extrem de mult, am rămas impresionată și abia aștept să citesc și al doilea volum. O autoare calculată, cu un stil de a scrie impresionant. Această carte poate fi citită în orice situație și de către orice cititor, indiferent de preferințele sale, pentru că are elemente pe care oricine ar ajunge să le iubească.

           Recomand din suflet ”Ultimul avanpost”, o carte extraordinară a literaturii române, o carte care ar trebui să ajungă mai departe. Impresionantă. Superbă. Lavinia Călina a făcut din această carte o lume în care te poți refugia ori de câte ori ai nevoie de un loc doar al tău. De o lume doar a ta.

                 O carte pe care orice cititor român care se respectă ar trebui să o aibă în bibliotecă!

Cum să faci ca să citești vara.

     Când afară căldura e insuportabilă iar tu pur și simplu nu mai ai puterea necesară pentru a citi câteva rânduri, putem spune că.. asta e definiția din dicționar (rescrisă de mine) a cuvântului ”numaiamchefdecitit”. Ce?! La urma urmei, e un singur cuvânt.. 😀

        Nici ceaiul, nici o cafea nu te va putea ajuta. Afară e cald iar aceste 2 băuturi (și multe altele) o să te înfierbânte și mai rău. Dar ce-ai zice de o limonadă rece, proaspăt scoasă din frigider, cu puțină gheață, care s-ar asorta perfect la cartea pe care o citești?! Sau, de ce nu, un suc de fructe natural, la fel de rece. Parcă ne-am mai răcorit, nu?

        Ai putea să-ți cauți un colțișor în casă în care să-ți petreci mica ta fericire alături de o carte bună. Un loc care să te ferească de căldură, care să nu fie neapărat răcoritor, dar măcar revigorant.

           Și, având locul personal de citit și băutura, să discutăm puțin pe baza cărții ce urmează să fie citită. Personal, vara citesc mult thriller și multe cărți polițiste, nu știu de ce, pur și simplu.. Simt că am o răbdare destul de fragilă așa că, dacă nu consider că sunt pregătită, nu evadez din acel standard pe care, involuntar, l-am așezat peste cărțile citite vara. Bineînțeles, așa nu dau la o parte cărțile fantasy, în nici un caz, în special seara și dimineața, e o binecuvântare să am în mână o carte fantasy.

           Vara poate fi un anotimp obositor, care să ne dea o senzație neplăcută, o senzație de sufocare și de oboseală, dar trebuie cum să-i știm face față. Înarmați cu o carte bună, multă gheață și orice băutură răcoritoare, ”războiul” e ca și câștigat!