RECENZIE – Carte de magie

     Zilele acestea am avut o surpriză plăcută când am primit din partea domnului Sergiu Someșan o sponsorizare care constă în 4 cărți; și anume ”Carte de magie”, ”Să n-o săruți pe Isabel”, ”Numărul fiarei” și ”Șapte flori erotice”. Țin să-i mulțumesc mult pentru aceste minunate cărți.thumb-42625

     Am revenit cu o recenzie făcută cărții ”Carte de magie” apărută la editura Vremea. O lectură foarte plăcută în special în timpul anului școlar, când nu dispunem de foarte mult timp liber. Cartea are doar 134 de pagini și e alcătuită din 16 povești fantasy. Un fel de.. basme contemporane! Îmi place foarte mult stilul autorului și modul în care fiecare poveste, indiferent de cât de scurtă sau lungă ar fi este scrisă într-un mod impecabil. Răsturnările de situație m-au lăsat cu gura deschisă iar multitudinea de teme abordate au făcut lectura cărții foarte plăcută.

     Preferata mea preferată din acest volum a fost ”Poveste fără sfârșit” o istorioară despre un tânăr prinț pornit în căutarea unei nestemate neprețuite, o nestemată cu puteri magice ce îi oferea posesorului său beneficiile și puterile la care oamenii de rând doar visau. Plecat în călătorie, el descoperă o piatră ce are înfățișarea Daniei, persoana iubită a prințului. Însă, pentru că puterea pietrei îi era vizibilă doar lui, acesta o aruncă și-și petrecu viața angajat și ținut mai mult din milă la un han din apropiere. În curând, bătrânețea și slăbiciunile își puseseră amprenta pe tânărul prinț astfel că, simțind că nu mai prinde următorul răsărit, iese afară în locul în care a aruncat piatra. Dania apare iarăși, tristă pentru că fusese aruncată și părăsită de prințul ei. Dar bătrânul moare, promițându-i că ”de această dată o va găsi” .

     Poveștile din această carte sunt extrem de diferite, cu morale și cu răsturnări de situație, neprevăzutul pândind de la orice colț. Astfel că unele povești se bazează pe povești de dragoste, altele pe aventuri fantasy. Însă niciuna nu seamănă cât de puțin cu o alta. Fiecare e unică în felul ei și mesajul transmis e extraordinar de diferit. Ceea ce le leagă e stilul autorului, extrem de plăcut. Citind aceste povești, mi-am amintit de momentele în care citeam basmele scrise de Ion Creangă, Ioan Slavici și mulți alți autori pe care-i citeam acum mult-mult timp. Însă, de această dată, poveștile lui Sergiu Someșan mi-au adus un gust plăcut, limbajul contemporan și modul lui de scriere fiind absolut impecabile.

     Recomand din suflet această carte pentru minunatele povești pe care le ascunde între filele cărții, pentru diversitatea și frumusețea fiecăreia. Le recomand și sper că îl veți aprecia la fel de mult cum am făcut-o și eu. 🙂

RECENZIE – Dacă aș rămâne

     De curând, mă aflam într-un teribil reading slump. Așa că am hotărât că vreau o altfel de lectură. O lectură mai ușoară, ceva.. romance. Așa că am ales această carte despre care am auzit extrem de multe. Un titlu intrigant. Cartea este scrisă de Gayle Forman și apărută la editura Rao în format hardcover. E destul de subțire (214 pagini) deci se citește repede. Daca-as-ramane-carte

     Povestea e narată la persoana 1, de către Mia, o violonistă ce speră să devină celebră. În acea dimineață în care începe totul, zăpada s-a așternut într-un strat subțire iar asta a dus la anularea orelor de curs. Familia Miei hotărăște să meargă în vizită la prietenii lor de familie însă din cauza vremii și a șoselei alunecoase, are loc un accident rutier. În urma acestuia, părinții Miei mor iar ea și Teddy sunt în stare gravă. Mia este dusă la spital, unde trece prin 2 operații. Ea vede tot ce se întâmplă, se poate plimba prin întreg spitalul, fiind o prezență spirituală. Nimeni nu o vede, nimeni nu o aude. Însă ea era acolo. Printre aceste scene petrecute de Mia în spital, ne sunt relatate diferite amintiri ale acesteia. Povestea de iubire dintre ea și Adam, prietenia cu Kim, pasiunea pentru violoncel, amintiri mai plăcute și mai neplăcute. Astfel, își dă seama de un lucru. Ea trebuie să decidă dacă va rămâne sau va pleaca. Dacă își va continua viața sau se va alătura familiei ei decedate. Oare ce alegere va face Mia? 🙂

     E o carte absolut impresionantă. M-a uimit. Iar mesajul pe care îl transmite nu e ușor de trecut cu vedere. Din amintirile Miei, găsim Prietenia adevărată, întâlnim o adevărată poveste de dragoste, descoperim pasiunea pentru ceea ce face. Fiecare personaj al acestei cărți are câte ceva să ne învețe. În principal, observăm importanța familiei și ne punem și noi, cititorii, aceeași întrebare precum Mia ”oare eu aș rămâne sau aș pleca?”. Dar dincolo de asta, cartea mai are multe, foarte multe substanțe.

     E extrem de greu să citești această carte fără ca mai apoi să rămâi cu niște întrebări despre viața ta de zi cu zi. Dacă ceea ce faci e suficient, dacă îți dai întreaga silință. Dacă își urmezi pasiunea și visele. Cartea ne arată ce fragili suntem noi, oamenii. Putem fii comparați cu baloane de săpun, care la cea mai ușoară adiere se sparg și rămân doar amintiri.

     Cartea îți provoacă niște imagini superbe, niște întrebări și niște gânduri la care ar fi foarte bine să răspundem. Dacă ești deschis cu adevărat la poveste, multe-multe lecții de viață pot fi scoase din acest roman.

     Recomand ”Dacă aș rămâne”. O recomand tuturor. Orice persoană merită să citească o astfel de carte absolut superbă! O carte cu un exterior mic, dar un interior imens!

Jocurile Foamei: Sfidarea. Carte VS Ecranizare.

     Jocurile Foamei. O trilogie de care, cititor sau nu, ai auzit cel puțin o dată, fie de la prietenii tăi, fie pe stradă, într-un mod random. Ei bine, până nu de de mult, și eu eram în aceeași categorie. ”Am auzit, dar nu am văzut/citit” Am început, evident, cu primul volum și primul film, care mi s-au părut absolut superbe (găsiți și acea primă comparație aici.) Apoi am citit volumul 2, Sfidarea. De ceva timp, totuși. Au trecut cel puțin 2 săptămâni de atunci. Însă până astăzi, nu am avut puterea de a urmări și filmul, dat fiind că această carte m-a marcat profund, mi-a plăcut enorm. Astăzi, mi-am luat inima-n dinți și am făcut-o și pe asta! Cartea a fost grozavă, iar filmul.. încântător!the-hunger-games-catching-fire-833420l

     Cartea e absolut superbă. După câștigarea Jocurilor, Peeta și Katniss trăiesc cu adevărat, pentru prima dată. Nu mai suferă de foamete, au suficient bani și-și permit o viață adevărată. Totuși, ambii sunt marcați de Jocuri, de cruzimea și de modul de desfășurare a lor, de tot ceea ce a avut loc în acel Joc. De toate viețile ce au fost luate.. pentru distracția celor de la Capitoliu. Acest roman îți dă o senzație de nedescris, te atinge și te sensibilizează. Absolut fascinant, cu un mesaj pe măsură! În carte sunt o mulțime de citate absolut superbe (pe care, din păcate, eu nu le-am notat!) Un singur citat am, pe care aș dori să-l împărtășesc și cu voi: ”Știi, ai putea să trăiești o sută de vieți fără să ajungi să-l meriți, spuse Haymitch” Absolut superb. Recomand cartea din tot sufletul!

     Acum, abordând celălalt subiect. Ecranizarea. Cum am spus și la primul film, e o ecranizare extraordinară. Absolut extraordinară. Din câte se pare, Jocurile Foamei par să fie unele dintre cele mai bune ecranizări pe care le-am văzut eu vreodată! Problema, unica problemă pe care am avut-o și la primul film, a fost Peeta. Nepotrivirea actorului cu personajul. Ei bine, în acest film s-a descurcat ceva mai bine. Însă susțin că Josh Hutcherson nu e adevăratul Peeta, însă de data aceast s-a descurcat puțin mai bine. Nu a mai fost atât de inexpresiv, precum fusese în primul film.

tumblr_n6ra23MgWe1rybn7ho1_500

     O surpriză plăcută a fost actorul ce-l interpreta pe Finnick Odair și anume Sam Claflin. O interpretare de excepție pentru care nu am nimic să-i reproșez, a dat viață personajului său într-un mod extrem de realist și frumos. Se potrivește atât de bine rolului său încât poți presupune că a fost efectiv creat pentru el.

     Acestea au fost opiniile mele cu privire la cartea și ecranizarea Jocurilor Foamei: Sfidarea. O capodoperă din ambele puncte de vedere, o carte extraordinară și un film pe măsură! Aștept părerile voastre cu privirile la aceste două capodopere! 🙂

RECENZIE – The Diary of a Nobody

     511gFH9by5L._SX311_BO1,204,203,200_Am început să citesc în engleză la modul serios în această vară. Am escaladat rapid de la lecturi ușoare, la lecturi din ce în ce mai grele. După părerea mea, The Diary of a Nobody e o lectură destul de ușoară, accesibilă celor care au nivel mediocru de engleză. Cartea este scrisă de George&Weedon Grossmith și e apărută la editura Wordsworth Classics. Din nou, e o carte care nu a fost tradusă în română.

     Acțiunea e simplă. Un om de rând, un om mediocru se decide să păstreze un jurnal în care să scrie tot ceea ce i se întâmplă începând cu 3 aprilie și sfârșind în 11 iulie. Apoi decide să îl publice. Evident, lucrurile ce i se întâmplă nu sunt impresionante, sunt niște lucruri foarte.. random. O cină cu niște prieteni de familie, un anunț primit de la fiul lui ce ajunge să-i zdruncine ușor realitate, o promovare, etc..

    Deși e o carte simplă, reușește să stârnească zâmbete capitol de capitol. Și, ținând cont de faptul că e o carte despre o viață obișnuită, o să vă regăsiți destul de des în stările și lucrurile descrise în carte.

       După părerea mea, cartea nu e neapărat o capodoperă, nu e o carte pe care trebuie să o ai neapărat în bibliotecă. Însă e o carte frumoasă, o carte care conturează foarte frumos niște lucruri din care am avea toți câte ceva de învățat. E o carte menită să te binedispună, o carte care este scrisă extrem de frumos. O recomand. Citiți-o dacă vă plac cărțile realiste. Citiți-o dacă vreți să râdeți. Citiți-o pentru a vă îmbunătăți engleza. Citiți-o, pentru că merită!

Potterhead.. forever!

     1 septembrie. Oficial a început anul școlar la Hogwarts. Că sunteți sau nu boboci, nu e o problemă. Hogwarts este a doua casă pentru orice elev care i-a trecut pragul.

     Probabil mulți am copilărit cu Harry Potter, iar eu mă număr printre norocoșii care au făcut asta! Adevărul e din această serie a luat naștere pasiunea mea pentru citit, iar pentru mine reprezintă ceva special. Și să nu vă sfiiți, știu că nu sunt singura. 🙂 Ei bine, că scriem fanficuri, că recitim a n-a oară cărțile sau vizionăm filmele, cine nu se bucură să reintre din nou în lumea magică a lui Harry Potter? Cine nu și-a dorit niciodată să facă parte cu adevărat din ea?

     Personal, nu am prins acele momente în care lumea aștepta cu sufletul la gură apariția unei noi cărți Harry Potter, nu am prins ecranizările în cinematografe. Eram prea mică pentru asta. Dar mă bucur că, indiferent de momentul în care am intrat în acest minunat fandom, am rămas aici.

      ”After all this time?

Always! ”

     Cu toții ne-am stabilit casele făcând mii de teste. Și mai știți cum Ron și Harry se plângeau de temele lor magice pe care le aveau iar noi stăteam rezolvând probleme la fizică și dorind să avem și noi temele lor? Măcar dacă ar aprecia și ei temele lor, of..

     Pot continua la nesfârșit cu aceste lucruri, cu amintiri sau cu prieteniile pe care le-am legat prin intermediul lui Harry Potter. Pot face teste pe această temă fără să mă plictisesc, pot scrie fanficuri și pot citi în continuu, mult mult peste limita admisă. Dar știu că aceste cuvinte nu și-ar găsi rostul, știu că toți am experimentat acest fenomen în moduri diferite. Toți avem în minte diferite lucruri, diferite amintiri, ce ne leagă într-un fel sau altul unii de alții. Cert este că această serie e seria de suflet. A mea, evident. Și, nu uitați..

”Hogwarts will always be there to welcome you home.”

Personajele în filme #3

     A venit toamna în sfârșit! Nu că ar fi anotimpul meu preferat sau mai știu eu ce, dar măcar se mai răcește puțin vremea. Clar, mi-au ajuns 3 luni în care m-am prăjit din cauza căldurii. Totuși, ca să nu se răcească atmosfera mult prea repede, continui cu o tradiție de vară. Și anume ”Personaje în filme” partea a 3! Pentru părțile 1 și 2, încercați aici șiii aici. Iar pentru a 3 parte.. continuați doar să citiți. img-thomas-brodie-sangster_103549592507

     Citeam cartea a 2 din seria Labirintul când m-a ”lovit” curiozitatea de a vedea cum arată Newt din perspectiva regizorului. Să văd ce actor a fost ales și dacă îmi place sau nu. Așa că am dat un search pe google și-am descoperit că Thomas Brodie-Sangster e cel care îi dă viață lui Newt. Am fost mai mult decât încântată, rolul i se potrivea la perfecție, nu găseam nici un detaliu care să mă deranjeze sau care să nu se potrivească cu realitatea: Thomas Brodie Sangster e adevăratul Newt!

     Chace-CrawfordȘtiți că am făcut relativ recent o recenzie cărții Gossip Girl: Te voi iubi mereu, unde îmi exprimam dezamăgirea la adresa cărții. Ei bine, am urmărit un episod din serial, doar unul, pentru că m-ai mult nici să vreau nu mai rezistam. Ei bine, actorii nu mi-au plăcut. Nici unul nu a fost ceea ce-mi imaginam eu, însă cea mai mare dezamăgire a fost Chance Crawford, actorul ce-l joacă pe Nate. E atât de.. altfel! Nici prin minte nu mi-ar trece că ar semăna câtuși de puțin cu Nate.

    Fan-Art-evanna-lynch-30194972-500-594

    Cu toții avem mai multe personaje preferate în Harry Potter, sper că nu sunt singura! Luna Lovegood, un personaj absolut fascinant, nu credeți? Ei bine, aș putea spune același lucru despre actrița ce o joacă și anume Evanna Lynch. O interpretare absolut superbă, o actriță ce s-a contopit cu rolul și care a știu cum să-i dea viață personajului. O actriță de primă mână.

   tumblr_n1pzg2TAiS1s7fkwpo1_1280  Am tot vorbit până acum de personaje și actori ce trec de vârsta adolescenței, însă acum am hotărât să adaug și un copil. Un copil de 15 ani, care a făcut o treabă bună! Nico Liersch vă sună cunoscut? Dacă nu, vă spun eu. Nico e actorul ce l-a interpretat pe Rudy Steiner, în Hoțul de cărți, carte scrisă de Markus Zusak. O dulceață de copil. Un actor extrem de bun, care la o vârstă destul de fragedă reușește să impresioneze!

     Aceștia au fost cei 4 actori de astăzi, și sper să-mi împărtășiți părere. Și dacă nu, aștept comentariile voastre în legătură cu prestația acestor 4 actori!