RECENZIE – Marele Gatsby

     În acest weekend am dat întâmplător de această carte, de care auzisem extraordinar de multe lucruri, și nu eram prea tentată să o citesc, sinceră să fiu. Nu sunt eu fană a clasicilor. Însă, răsfoind cartea, am dat de un citat foarte frumos, care m-a făcut să o citesc. (deși aveam altele pe cap). O lectură de weekend, o lectură plăcută și o carte pe măsură!

marele-gatsby_1_fullsize

     Marele Gatsby.. niciodată nu am crezut că reprezintă o persoană, ceea ce m-a cam surprins. E adevărat, eram complet paralelă cu situația, nu citisem nici o recenzie iar pe spatele cărții era un simplu citat, dar îmi imaginam că acest ”mare Gatsby” este defapt un eveniment. Istoric sau nu. Revenind la subiect, cartea este scrisă din perspectiva lui Nick, un tânăr care stătea în chirie într-o casă, în vecinătatea căruia locuia un bărbat bogat, care ținea deseori petreceri mari, însă pe care Nick nu-l cunoscuse până atunci. Cei doi fac cunoștință în timpul unei petreceri la care cel din urmă fusese invitat și devin curând foarte buni prieteni.

12087441_752438991566598_510946078_n

Descoperind acest citat, am fost extrem de motivată să încep lectura!

     Mai apoi descoperim povestea de dragoste care se înfiripase între Gatsby și Daisy, verișoara lui Nick. Gatsby încearcă să o recucereasă, însă o primă piedică este soțul femeii, care deși are o amantă, ține la Daisy și nu dorește să o lase să plece din viața lui. Astfel, Gatsby încearcă să o readucă pe fata visurilor înapoi în viața lui, iar Nick este prins la mijloc. Oare ce urmează să se întâmple? 🙂

Iar aici este un citat absolut superb despre prietenie!

Iar aici este un citat absolut superb despre prietenie!

     Cartea este absolut impecabilă. O acțiune superbă, o carte plină de morale. Învățăm despre constanta schimbare a personalității umane și despre dragostea adevărată. Ni se prezintă prietenia, cunoaștem toate beneficiile și sacrificiile unui om bogat, observăm dincolo de aparențe. Marele Gatsby este o carte de substanță.  Pentru un cititor printre rânduri, ți se prezintă o adevărată enciclopedie a sentimentelor, a cunoștințelor și a aparențelor umane. Deși o carte pe care am citit-o doar din curiozitate, o carte subțirică pot spune, înăuntrul ei este mai mult decât ai putea crede. Recomand cartea oricărui cititor, pentru că că ea conține câte ceva pentru fiecare!

Anunțuri

RECENZIE – Să n-o săruți pe Isabel

     Revin cu o nouă recenzie pentru cartea ”Să n-o săruți pe Isabel” scrisă de autorul Sergiu Someșan. Pe această cale îmi cer scuze dânsului pentru că am întârziat extrem de mult cu recenzia.25997416

     Această carte este, din nou, o antologie de povești sf. Țin să reamintesc din nou faptul că modul de scriere al autorului m-a impresionat, are un stil extraordinar de frumos, un stil care te introduce în poveste și te face să o trăiești, fie ea mai lungă sau mai scurtă. Cartea este una subțire iar poveștile se citesc destul de ușor.

     Poveștile sunt sf, ele implică teleportare, extratereștri, călătorie în viitor/trecut, și cam orice subiect de acest gen. Spre deosebire de acele povești sf scrise acum mult-mult timp, nota contemporană a autorului te intrigă, iar lectura e și ea ușor de făcut dat fiind modul de exprimare. Subliniez faptul că aceste povești contemporane se termină deseori în ”aer”, lăsându-ți curiozitatea și imaginația să zburde și să compună propriile versiuni de final.

     Una dintre poveștile mele preferate se bazează pe o poveste cu extratereștrii. O poveste cu morală și cu subînțeles. Un om încărcat de probleme ajunge să fie pus față-n față cu un echipaj de extratereștrii. Aceștia își alimentează nava spațială cu râs, acesta fiind ”combustibilul” lor. Așa că fuseseră trimiși să vadă câtă putere conține un râs uman. Însă, după mai multe încercări, când însfârșit omul nostru râde, râsul lui este unul trist, un râs care în loc să-i alimenteze pe extratereștrii, le consumă energia din motoare. Astfel, ei fug repede de pe Terra iar planeta este salvată.

     Acește povești sf au fiecare în parte mai multe însemnătăți, fiecare te poate pune pe gânduri dacă citești printre rânduri. Cert este că, personal, ador stilul autorului. Am spus-o, și-o mai repet: Sergiu Someșan are un mod de scriere unic, un mod care te introduce în poveste, care-ți face lectura plăcută.

     Citesc mult. Citesc mult, din orice domeniu. Însă sf-ul nu e punctul meu forte. ”Să n-o săruți pe Isabel” m-a cucerit. O carte extraordinară, superbă. Poveștile sf scrise de domnul Sergiu Someșan par a fi magice. Vă recomand din suflet această carte, o carte impresionantă, o carte frumoasă, cu intrigi și răsturnări de situație. Dacă nu ești cucerit de la prima pagină, înseamnă că nu ai fost suficient de atent! E un must pentru orice cititor de sf-uri și orice cititor care citește literatură contemporană de prin țară!!