RECENZIE – Elias și Spioana Cărturarilor

     O carte apărută la YoungArt, de un impact puternic, pe care am ajuns să o iubesc. Am citit-o mai mult din curiozitate, consideram că e o lectură fantasy ușoară, ceva prin care să trec rapid în acest weekend prelungit. Well.. nope. Cartea a fost cu adevărat fascinantă. M-am oprit din când în când pentru a lua o gură de aer și a-mi limpezi ideeile. Într-adevăr, m-a marcat.

bookpic-5-elias-si-spioana-carturarilor-80195

    Cartea este scrisă de Sabaa Tahir iar numele original este An ember in the ashes. Mi-a plăcut enorm, enorm. N-am să o lungesc cu acțiunea, cu povestea în sine. Cartea prezintă viața Laiei, o fată care ajunge spioană în cea mai temută școală de acolo. Elias, un elev puternic, cel mai bun, dorește să scape, să dezerteze și să-și schimbe viața. Tânjește după libertatea pe care acea școală nu i-o oferă. Învață să ucidă, sunt instruiți pentru a deveni mașini de ucis. Însă Elias nu vrea un asemenea viitor. Laia ajunge sclava celei mai de temut persoane, Comandatul școlii, unde sclavii rar reușesc să supraviețuiească prea mult. Cei doi se întâlnesc iar destinele lor prind contur, se ajută reciproc iar speranțele lor nu sunt lăsate să moară.

     Acest roman prezintă în principal dorința de libertate, prezintă ambiția de care o persoană poate să dea dovadă atunci când încearcă să facă imposibilul.(imposibilul din perspectiva altora!) E o carte care ne arată puritatea acțiunilor unei fete care, într-un mod nechibzuit, se aruncă în cele mai mari primejdii pentru a-și salva fratele de la moarte. Ne arată că răutatea poate să dispară, că nu orice suflet pur poate să fie contopid cu ură. Că nu oricine se poate transforma într-o mașină de ucis. Iar mai apoi întâlnim dragostea. Dragostea care sfidează orice categorie socială și care ne arată puritatea acestui sentiment, sinceritatea lui. E o carte foarte profundă, îți inspiră curaj, curajul de care personajele noastre dau dovadă pe parcursul cărții.

     În opinia mea, cartea este un roller coaster de emoții, plot twist-urile fiind ascunse peste tot iar gravitatea lor și întorsătura pe care o i-au lucrurile sunt ireparabile, șocante. De asemenea, cartea este una violentă. Da, violență. Pe coperta a 4 a cărții este menționat faptul că această carte este dedicată cititorilor cu vârstă +14. Eu n-aș oferi nici o limită de vârstă, dar menționez că este o lectură pe cât de frumoasă, pe atât de serioasă.

     Mi-a plăcut cartea. Mi-ar plăcea să aibă și alte volume. Mi-ar plăcea să citesc în continuare și să aflu prin ce mai trec Elias și Laia. Sper ca autoarea să scoată în curând un nou roman, deoarece acest volum va intra sigur în TOP 3 cărți citite în anul 2015! Voi ce părere aveți? Vă tentează această carte?

Anunțuri

Biblioteca cititorului #1

     Care este mândria oricărui cititor?! Ușor de spus! Biblioteca lui, bineînțeles. Cu toții ne mândrim cu minunatele cărți pe care le deținem iar unii avem mai multe sau mai puține răspunsuri la întrebarea: ”Tu cum îți aranjezi biblioteca?” Ei bine, eu o aranjez și o rearanjez continuu. Cum? Ei bine, în următoarele rânduri veți afla câteva dintre metode!

      1. Alfabetic.

     Dape, am trecut și prin această perioadă, în care aveam cărțile aranjate în ordine alfabetică. Fie că alegeți să le aranjați în funcție de inițiala autorului, fie de inițiala cărții, o să vă fie extrem de ușor să detectați cartea pe care o căutați!

     2. Curcubeul 

     Puteți să vă aranjați cărțile în funcție de culoare! Estetic arată superb. Personal, am multe cărți negre (citesc mult genul polițist) iar asta face ca minunatul meu curcubeu să fie mai sărăcăcios, dar ideea aceasta este extraordinar de frumoasă!

      3. În funcție de editură 

     Cu toții știm marile diferențe dintre edituri. Unele edituri scot mult paperback, altele hardcover, cărți mai mici sau mai mari. Aici vine și problema mărimii, deoarece arată urâțel să ai o carte mai mică și o carte mai mare, puse anapoda pe raft. EI bine, problema aceeasta se rezolvă ușor, imediat ce ne grupăm cărțile în funcție de editură. Și frumos și eficient!

     4. Preferințe

     Avem cărți care ne plac mai mult sau mai puțin. Biblioteca mea spre exemplu are pe un raft 2 rânduri de cărți. Pe primul rând (cel din spate) am pus cărțile ce-mi plac mai puțin, cele pe care le apreciez mai mult fiind chiar în față! Pentru cei cu biblioteca cu rafturi mai micuțe, în care intră doar un rând de cărți, puteți așeza cărțile preferate în locurile care întâlnesc cel mai des privirea noastră!

      5. Formatul coperților

      Avem toți dificultăți cu diferența de coperte, nu? Ei bine, ce-ar fi dacă le-am sorta pe două categorii? Hardcover și paperback! Ar arată tare frumos, aranjate așa.

      Desigur, puteți combina aceste metode. Spre exemplu puteți aranja paperback-urile în ordine alfabetică iar hardcover-urile în modul curcubeu. Frumos, nu? ^_^ Voi ce metode de aranjare a cărților aveți? 😀

Iubesc cărțile.. în modul meu #2

     De ceva timp vă vorbeam despre modul în care eu iubesc cărțile. Până aici nimic neobișnuit, știu. Prima parte a aceste serii se găsește chiar.. aiciiiii. Cu această ocazie îmi cer scuze pentru inactivitatea mea, cât de curând o să devin la fel de activă ca și până acum! În următoarele rânduri, o să vă prezint unele lucruri care mă caracterizează atunci când vine vorba de cărțile mele.

      1. Îmi place să admir biblioteca

     Am o plăcere mai mult sau mai puțin vinovată. Îmi place să îmi admir propria bibliotecă. (Nu că m-ar deranja să o admir pe a altcuiva!) Îmi place să o aranjez și să o rearanjez iar și iar, mereu după alte criterii, îmi place să adaug diferite lucrușoare care să o facă și mai frumoasă. Oare doar eu fac asta?!

      2. Răsfoitul

     Și când zic asta, mă refer la reîntâlnirea cu o carte deja citită. Dintre plăcerile mele fac parte și vizitarea lumilor prin care deja am trecut și am trăit. Îmi place să le iau din bibliotecă, să le țin în mână și uneori să-mi caut pasajele mele preferate prin carte. Probabil ceva foarte, foarte banal, însă pe mine lucrul ăsta mă binedispune!

      3. Tumblr-itul

     Știu că probabil vă-ntrebați ce caută tumblr-ul într-un articol ca acesta. Ei bine, vă lămuresc chiar acum. Cele mai multe cărți (în special seriile) au fandom-uri mai mari sau mai mici. Când mi se face dor de acele cărți, apelez la.. tumblr! Caut citate, citesc fanficuri, mă uit la diferite poze editate. Orice lucru care are legătura cu seria sau cartea pe care eu am citit-o și o ador. (și totuși, uneori tumblr-ul se transformă în inamicul meu nr.1. Grijă la spoilere! Eu am pățit-o de câteva ori și n-am fost prea bucuroasă)

     Și cam atât dintre acele obiceiuri care mă readuc mai aproape de carte. Aștept comentariile voastre în legătură cu opiniile voastre despre acest articol și despre micile voastre obiceiuri legate de iubirea necondiționată pentru cărți! 🙂