RECENZIE – Tuturor băieților pe care i-am iubit

     După o lungă perioadă în care nu am avut timp pentru nici o altă carte înafara celor din programa școlară (cu care încă nici n-am terminat, din păcate..) am reușit să finalizez o carte pe care am început-o de ceva timp și anume ”Tuturor băieților pe care i-am iubit” scrisă de Jenny Han. Am avut mari așteptări de la această carte, o carte care a reușit să mă intrige imediat ce am aflat despre ce este vorba și am crezut că o voi citi pe nerăsuflate. Ei bine, n-a fost așa. Cel puțin nu la început. Inițial, am fost foarte dezamăgită de carte, considerând că nu are nimic important de transmis, că e o altă carte de dragoste unde personajului principal îi scade IQ-ul imediat ce se îndrăgostește. Dar citind în continuare am putut observa maturizarea personajului principal, modificarea modului de gândire și faptul că aceasta devine din ce în ce mai matură și mai chibzuită.2729_1e127d3e

     Cartea o are ca personaj principal pe Lara Jean, o adolescentă de 17 ani, jumătate coreeancă, care trăiește fără mamă, acesta fiind decedată. Ea mai are 2 surori, una mai mare (Margot – complet insuportabilă, din punctul meu de vedere) și una mai mică (Kitty). Margot se mută în Scoția iar Lara Jean este nevoită să devină capul familiei, având grijă de treburile casei pentru tatăl ei și Kitty. Dar ea are un mare secret – pentru fiecare băiat pe care îl iubise până în momentul relatării, ea scrisese câte o scrisoare de dragoste prin care îi împărtășea respectivului sentimentele ei față de el. Dar la un moment dat acestea sunt trimise iar Lara Jean începe să regrete că le-a scris. Oare ce se va întâmpla în continuare și cum va degenera situația?

     Inițial, o consideram o carte comercială, de duzină. Cumva, părerea mea s-a păstrat. Subiectul este unul original, începutul poveștii nu m-a impresionat deloc, fiind plictisitor iar unele acțiuni ale Larei fiind absolut stupide. Însă de la jumătatea cărții, maturizarea pe care o suferă aceasta, schimbarea modului de gândire și faptul că reușește să echilibreze toate probleme găsindu-le ușor-ușor o rezolvare, m-a motivat să continui lectura. Pe lângă toate acestea, au fost câteva scene foarte drăguțe, romantice, care au făcut ca paginile cărții să fie din ce în ce mai puține.

     Știu că există și un al doilea volum. Un volum pe care o să-l cumpăr și o să-l citesc cât de curând. Pentru că, trăgând linia și adunând toate plusurile și toate minusurile acestui roman, a fost unul foarte bun, un roman foarte drăguț care ne arată maturizarea unei fete timide care ajunge să prindă curaj și să ia deciziile pe propria ei răspundere, fără să-i mai fie frică de părerea celorlalte persoane din jurul ei. O recomand cu toată căldura. E o carte ușor de parcurs, cu o poveste lejeră și foarte frumoasă.  Nu este o carte plină de dulcegării, ci de un romantism bine plasat. De asemenea, cartea ne ajută să vedem dincolo de aparențe. Să nu judecăm pripit și să apreciem lucrurile mici din viața noastră. Lucrurile și persoanele. Pentru că nimeni nu e ceea ce pare și în fiecare dintre noi există ceva bun. O carte minunată, v-o recomand din suflet! 🙂

Anunțuri

Dacă aș trăi într-o carte.. #1

     Fiecare dintre noi a afirmat cel puțin o  dată: ”Mi-ar plăcea tare mult să trăiesc în lumea ficțională, în special în cartea X.” Dar oare e atât de simplu și atât de accesibil pe cât ne dorim și ne imaginăm noi?! Personal, n-aș rezista în nici o carte pe care am citit-o până acum, decât dacă vorbim de o carte în care cel mai periculos lucru pe care îl face personajul principal e un drum până la magazinul alimentar dintre blocuri. Deși și aia ar putea fi ceva mai dificil, pentru că mi s-ar părea plictisitor și aș părăsi volumul. Dar în celelalte m-aș descurca oare?!

       1. Acțiunea

     Să citești cum personajul tău preferat cutreieră lumea, salvează o țară sau se luptă cu cine știe ce monstru greu de imaginat pare un lucru foarte ușor de care nu ne-am îndoi că l-am putea duce la final. Hahaha. Să fim serioși. Pot să vin cu mii de exemple de cărți în care n-aș rezista nici 2 pagini. Percy Jackson? Mi-aș găsi sfârșitul când primul monstru ar veni să mă omoare deoarece aș alerga înspre prima ușă pe care aș vedea-o și probabil din cauza energiei și a sperieturii, m-aș lovi de ea și aș cădea lată pe jos. Jocurile Foamei? Nu aș trece nici măcar de Cornul Abundenței pentru că aș alerga prea lent iar ceilalți ar reuși să mă prindă și să-mi facă felul.

       2. Mâncarea

     Cum?! Nu este mâncare suficientă? Mâncarea aia chiar conține măsline? Are you kidding me?!?! N-ai să mă vezi pe mine într-o carte în care mâncarea este prea puțină sau este proastă. Jocurile Foamei? Hahaha, mai degrabă Jocurile Prăjiturilor. Să alerg și să mă lupt pentru mâncarea care e oricum insuficientă, crudă sau otrăvită? N-ai să vezi. Divergent? Să rămân în abnegație și să mănânc puțin, îmbrăcată în gri fiind? Neah. M-aș transfera direct la Neînfricați (unde se dă toort) dar din păcate n-aș putea face saltul din tren pe clădire și.. aici s-ar încheia povestea. Păcat. Ar fi ieșit un festin extraordinar.

       3. Starea psihică

     Să mă trimiți într-un univers în care nu exist, precum în Nowhere Boys ar fi cea mai mare greșeală deoarece aș ajunge să plâng atât de mult încât tot orașul, toată țară sau chiar planeta ar deveni o piscină uriașă și cartea s-ar cam termina aici. Să mă pui să aleg dacă trăiesc sau mor precum în Dacă aș rămâne? Excuse you, eu nu pot decide nici ce vreau să mănânc diseară și tu îmi cer să aleg așa ceva?! Aș rămâne în starea aia de legumă iar cartea nu s-ar mai finaliza niciodată.

     Și cu asta am finalizat prima parte a acestui articol. Ușor ironic dar complet adevărat. Voi cum v-ați descurca dacă ați trăi într-o carte? Și în ce carte ați prefera să trăiți?