Voi cum citiți cărțile?

     Am întrebat mai multe persoane.. cum citesc ele cărțile. În cazul în care nu vă dați seama de răspunsul pe care-l aștept pentru această întrebare, ei bine, m-am referit strict la modul în care persoanele au grijă de propriile cărți în momentul lecturii. Am vrut să văd câți dintre voi îndoaie colțurile paginilor, pocnesc cotoarele sau ”își lasă amprenta” pe propriile cărți. Ei bine, răspunsurile au fost împărțite. Dar Doamne, ce bine argumentate!

       Cei care citesc fără să rănească respectiva carte.

     Aceasta a fost categoria ce a dominat. Categorie în care, de altfel, mă aflu și eu. Fiecare a argumentat cât mai bine de ce se poartă atât de bine cu o carte. ”Uneori cărțile au mai mult suflet decât unii oameni” spune una dintre persoanele ce au fost dispuse să-mi răspundă la întrebare. Și cam așa și este! De cele mai multe ori, cei încadrați în această categorie sunt cei perfecționiști, care doresc ca totul în jurul lor să fie perfect. Inclusiv cărțile. Și fie că le țin ca noi din această ambiție, fie pentru că țin prea mult la ele, cărțile arată ca scoase de la tipografie! Și ăsta e un lucru bun, nu? Din câte am observat, acest tip de persoane sunt și cele mai reticente și care nu sunt dispuse să împrumute propriile cărți, deoarece nimeni nu le mai poate păstra în același mod în care au făcut-o ele. Deci, dacă perfecționismul e exagerat, apare și această ”consecință negativă” (cel puțin pentru cei care ar dori să lectureze cartea respectivă). Unii dintre ei preferă să nu consume nici un fel de băutură sau mâncare în timpul lecturii iar una dintre persoane chiar a afirmat: ”prefer să citesc cu mănuși chirurgicale numai să arate bine cartea”. Îmi place să văd câtă grijă au unii de propriile lor cărți. Așa știm că un copac zâmbește pentru că e tratat într-un mod foarte, foarte frumos. Cât despre citate, cei din această categorie preferă să le însemneze într-un carnețel, să le fotografieze sau să pună diverse ”notițe adezive” (sticky notes) pentru a nu pierde citatul și a lăsa cartea nevătămată. Fiecare are propriul ritual prin care își păstrează cărțile ca noi, dar cu toții ne întristăm când vedem că pe una din ele s-a strecurat un mic defect, că am fost puțini neglijenți și am sfârșit cu un colț îndoit.

       Cei care citesc și ”vătămează” cărțile

     Aceasta a fost categoria minoritară. Unii ”rănind” cărțile printr-o simplă subliniere, alții ”distrugând” ceea ce iubesc. Una dintre persoanele ce au răspuns la întrebare a afirmat: ”Ador să las urme cărților. Îndoituri, marcări, mini sticky notes, cotorul îndoit și mai departe. Dacă îmi place o carte, o distrug. Iar atunci când o termin de citit mă simt minunat să văd că am trecut și mi-am lăsat amprenta peste tot, e ca și cum le simt ca fiind cărțile mele.” Cum am afirmat mai sus, eu sunt genul de persoană care preferă să aibă grijă de cărțile pe care le citește, însă, citindu-vă comentariile am rămas oarecum impresionată de semnificația gesturilor ”violente” asupra cărților. Cum unii oameni iubesc cărțile.. în felul lor. O altă afirmație care m-a surprins plăcut a fost ”Și e drăguț și când împrumut o astfel de carte, pentru că persoana care o primește nu citește numai textul autorului, ci și părticica din mine care a rezonat din text.” O astfel de afirmație m-a surprins în mod plăcut și declar că mi-ar plăcea să împrumut cărți de la astfel de persoane, persoane ce-și lasă bucăți din suflet printre filele unei cărți. Îmi place modul în care își argumentează faptele această ”tabără”. Îmi place logica pe care o au. De altfel, am mai găsit printre comentarii un lucru tare, tare drăguț: ”Eu îmi scriu pe prima pagină data în care am început să citesc cartea și pe ultima data când am terminat cartea.” Astfel de idei și de acțiuni puse în practică nu pot nicidecum să mă supere. Fiecare persoană care își tratează în acest mod cărțile e imposibil de condamnat. Semnificația lucrurilor pe care le fac reflectă frumoasa lor personalitate. Când îți lași o parte din suflet pe hârtie, nu poți fi condamnat pentru acest lucru. Astfel, aceste persoane sunt open-minded și-și impun personalitatea (nu susțin că celălalt tip de persoane nu ar fi!)

     Indiferent de modul în care-ți tratează cărțile, fiecare persoană are mereu ceva de învățat de la cealaltă ”tabără”. Dacă până acum eram foarte pornită împotriva celor ce vătămau cărțile, acum mi-ar face plăcere să împrumut copiile lor. Deși n-am să-mi schimb obiceiul și am să rămân la perfecționismul meu, consider că nici una din părți nu e de condamnat! Aștept părerile voastre despre cele 2 părți, despre locul în care vă încadrați și modul în care vă exteriorizați acea latură, pentru că cel mai probabil va mai veni un articol pe aceeași temă! Mulțumesc mult tuturor pentru colaborare, pentru răspunsurile voastre sincere care au făcut posibil realizare acestui articol!

Anunțuri

Părerea ta contează! ^_^

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s