RECENZIE – PS. Te mai iubesc și-acum

     Surprinzător sau nu, tocmai ce am terminat de citit și acest roman. Al doilea din această serie scrisă de Jenny Han și apărută la editura Trei. Am zis și în recenzia primului volum că le consider a fi cărți ușor comerciale însă chiar și așa, au totuși o anumită magie a lor.

ps-te-mai-iubesc-si-acum_1_fullsize

    N-o să intru în detalii deoarece nu vreau să dau spoilere celor care nu au citit cele 2 cărți (în cazul în care ați făcut-o, vă aștept în secțiunea de comentarii pentru o mică dezbatere literară). Ei bine, Lara Jean e nevoită să facă diferite alegeri (din nou). Primește răspuns la ultima ei scrisoare trimisă și John apare în viața ei. De aici i-au naștere multe scene care mai de care mai dulci care îți dau un feeling tare fain, potrivit cu începutul vacanței de vară. Astfel Peter și John (cei mai buni prieteni în copilărie) ajung să se lupte pentru inima Larei Jean. La final aflăm cine a fost ales. Decizie care pe mine m-a dezamăgit într-o oarecare măsură. Nici unul nu merita să rămână cu buza umflată însă nici cu ambii nu putea rămâne, evident.

      Din nou, urmărim frumoasa evoluție a protagonistei, vedem cât de mult s-a maturizat și observăm curajul cu care înfruntă lucrurile ce i se întâmplă. Suntem acolo pentru a observa cum dintr-o adolescentă Lara Jean ajunge chiar o femeie, observăm cum în jurul ei totul se schimbă. De la jumătatea cărții înspre final, ea se reîntâlnește cu cei mai buni prieteni ai ei din copilărie, totul e scris într-o notă plăcută de nostalgie iar textul este, repet, extrem de ușor de parcurs.

     Cartea merită să fie continuată. Dacă e să mă gândesc care a fost cartea mea preferată dintre aceasta și prima carte, probabil aș alege ”PS. Te mai iubesc și acum” pentru că din mod obiectiv putem observa mai bine psihologia personajului, modul în care a crescut și cum reușește să facă față obstacolelor vieții. Cum Lara Jean joacă rolul mamei pentru sora ei mai mică și cum din bunătate face acel voluntariat la Bellaview. Subiectiv vorbind am un singur cuvânt de spus: John. 

     E o carte ce merită să primească o șansă. O serie pe care nu ar trebui să o ocolim din cauza faptului că ni s-ar părea clișeică sau din vina unor idei preconcepute. Sunt niște cărți tare-tare drăguțe, numai bune de citit într-o după-amiază caldă de vară alături de ceva răcoritor. O recomand!

Labirintul: Încercările Focului. Carte VS Ecranizare

     Măi, măi, măi.. La un an distanță, am hotărât să urmăresc și ecranizarea acestei cărți. Deși știam că diferă foarte mult de carte, am ales totuși să-i dau o șansă. Părerea mea? Încă nici nu m-am hotărât dacă îmi place sau dacă nu. De ce? Ei bine..

    În primul rând nu s-a respectat cartea. Deloc. Absolut deloc. Dacă au fost vreo 2 scene din carte? Și cam atât. Totuși, nu-l pot numi film ”nașpa”. De ce? Pentru că, din punct de vedere calitativ, filmul e excelent realizat. Luat separat față de carte, e o mică operă de artă. Actorii sunt foarte bine aleși, știu să joace foarte bine și fac o treabă minunată. Scenariul este bine realizat, se leagă, e tare-tare fain, dacă, cum am mai spus, e luat independent de carte.

maze-runner-the-scorch-trials-511280l

     Bineînțeles, cum bine se spune ”Filmul nu se compară cu carte” și ”Cartea e întotdeauna mai bună” țin să dau dreptate în acest caz. Mi-ar fi plăcut ca acest film să semene mai mult cu romanul. Pentru că James Dashner a scris o carte absolut minunată care își merită faima și renumele.

     În al doilea rând, un plus oferit filmului este distribuția. Actorii își joacă excepțional rolurile, sunt foarte convingători și din punctul meu de vedere se asemănă foarte bine cu personajele pe care le joacă. Spre exemplu, personajul meu preferat din această carte este nimeni altul decât Newt, iar Thomas Brodie Sangster mi se pare mai mult decât potrivit pentru acest personaj. Fizionomia lui se potrivește (cu mici ”greșeli”) fizionomiei lui Newt iar atitudinea pe care o are îi pune pe ambii în evidență.

     Totuși, acțiunea filmului a fost alertă, m-a ținut în priză și m-a captivat cu adevărat. Nu a fost nici un moment în care să pot afirma că m-am plictisit sau că filmografic vorbind, mi-a displăcut în vreun fel filmul. În cazul romanelor de acest gen, ar trebui să fie redate la viață prin seriale, și nu prin filme, pentru a-și putea păstra adevărata magie.

     Ca o concluzie, am să mă uit și la următorul film. chiar dacă o fac doar pentru Thomas Brodie Sangster și Ki Hong Lee. Deoarece, după cum spuneam, din punct de vedere calitativ, filmul e excelent. Luat indiviual de carte, are nota 10. Combinate însă..

RECENZIE – Oscar și Tanti Roz

     Am auzit mereu multe despre această carte, dar am considerat-o prea tristă pentru a o citi în viitorul apropiat. Totuși, după ce mi-a fost prezentată foarte frumos de către una dintre profesoarele mele, am ales totuși să o încerc. Și n-am regretat. A fost o carte absolut minunată, dar care s-a lăsat, totuși, cu mult plâns. E o carte ce te emoționează, ce te ajută să înțelegi mai bine valoarea vieții și să apreciezi lucrurile pe care le ai în prezent. Cartea are 74 de pagini și este apărută la editura Humanitas Fiction. Autorul este Eric Emmanuel Schmitt iar stilul lui este unul tare frumos, ușor de citit.

oscar-si-tanti-roz_1_fullsize

     Această carte cuprinde scrisorile unui copil de 10 ani, Oscar, diagnosticat cu o boală incurabilă, și anume, cancerul. Acesta îi scrie scrisori lui Dumnezeu. Scrisori despre viața lui, despre Tanti Roz, despre tot ceea ce i se întâmplă. Această carte este o adevărată lecție de viață, este o carte de suflet. Ne arată adevărata față a lucrurilor, ne arată cum problemele serioase din perspectiva unui copil sunt mai ușor de rezolvat. Ne întoarcem împreună cu Oscar în perioada copilăriei când eram la fel de inocenți și de naivi precum el. Când viața ni se părea mai ușoară. Oscar ne învață multe lecții de viață, ne arată că indiferent de situație, trebuie să avem zâmbetul pe buze. Că indiferent de probleme, trebuie să le facem cumva față, că nimic nu este imposibil.

     Adevărul e că această carte este una foarte, foarte emoțională. Cuvintele sunt prea puține pentru a descrie întreaga poveste pe care o parcurgem lejer, o poveste de 74 de pagini, care e imposibil să nu te atingă.

13472352_676880909119217_41556423_n

Unul dintre frumoasele citate pe care le întâlnim în această carte.

        Modul în care Oscar percepe lumea, modul în care acesta face față bolii incurabile de care suferă și faptul că naivitatea lui de copil îl păstrează mereu pozitiv, e un lucru cu adevărat impresionant, pentru orice cititor. Un roman de impact, ”Oscar și Tanti Roz” ne transmite adevărata valoare a vieții, ne învață cum să o prețuim cu adevărat și cum să facem față provocările pe care ni le pune viața în drum. Perspectiva aceasta copilăroasă pe care o putem urmări de aproape ne arată că maturitatea nu face altceva decât să ne afecteze într-un mod sau altul, deoarece puritatea gândirii unui copil depășește orice limită, orice problemă, orice barieră.

13461055_676880935785881_139251922_o

La final, unul dintre citatele mele preferate. O adevărată lecție de viață.

     Această carte este, după cum am mai spus, o carte de suflet. O carte din care avem multe de învățat. Un roman sensibil, care transmite un mesaj puternic, într-un mod frumos și original, în doar 74 de pagini. O recomand din suflet tuturor, indiferent de vârstă pentru că oricine are ceva de învățat din ea.

     Cartea asta poate fi citită sau poate fi pătrunsă. O poți citi într-un mod superficial dar o poți citi și printre rânduri. Iar dacă ajungi să o înțelegi cu adevărat, atunci o să rămâi cu mai multe lucruri decât te-ai fi așteptat, pentru că această carte îți atinge în primul rând sufletul, iar orice mesaj ce ajunge la suflet, e imposibil de ignorat. O carte puternică și profundă, o capodoperă! 🙂