Top 5 cărți citite în anul 2016

     A trecut încă un an.. Un an plini de cărți, de reușite, de distracție, de.. absolut orice lucru care ne-a influențat mai mult sau mai puțin. Ei bine, în primul rând, aș dori să vă urez un An nou fericit! Sper să vă distrați de Revelion indiferent de modul în care îl veți petrece! Sper ca 2017 să fie un an mult mai bun pe orice plan și să reușiți să vă îndepliniți visele! Revenind la minunatul nostru top.. adevărul e că anul ăsta a fost un Fail. Nu unul total, totuși. Am citit 42 de cărți și am câteva neterminate. Goalul meu pentru acest an a fost de 55 de cărți. Deci am eșuat. În consecință, pentru că știu ce an urmează, voi fixa goalul la 45 de cărți. Cu toată aglomerația și cu toate lucrurile care vor veni, sper ca totul să se desfășoare, de această dată, conform planului. Înainte să realizez acest top, mi-ar plăcea să menționez un lucru. În prezent citesc o carte absolut superbă. ”Sabia Verii” de Rick Riordan. Nu există nici un dubiu că, dacă aș fi reușit să o termin astăzi, s-ar fi clasat pe unul dintre locurile fruntașe. Însă, din păcate, e destul de groasă și n-am să reușesc să o finalizez. Așa că îi acord această.. ”mențiune de onoare” Se pune? Sper că da. Topul va fii organizat, așa cum v-am obișnuit, de la cartea de pe locul 5. Ultima carte menționată este cea de pe locul fruntaș.

Coperta_Zona-zero_Lavinia-Calina

 Locul 5

     Mi-a luat ceva timp să decid ce carte să pun pe acest loc al topului, însă am ales una dintre autoarele mele preferate din România. Probabil deja știți că vorbesc de Lavinia Călina. Doar oare știți și despre ce carte este vorba? Vă zic eu. ”Zona Zero”. Carte apărută la editura Herg Benet. Am făcut recenzia cărții aici. Mi-a plăcut mult lumea creată de autoare. În general îi iubesc cărțile. Are un stil absolut minunat care te prinde, care te ”trage” între filele cărții și te obligă să părăsești realitatea. Foarte bine scrisă cu un impact foarte mare față de cititori. Finalul deschis m-a făcut parcă să-mi doresc mai mult. Bravo Lavinia, cartea asta a fost genială! Își merită locul pe deplin!

matt-haig-un-baiat-numit-craciun_coperta_c1

Locul 4

     Pe locul 4 se află o carte pe care am citit-o relativ recent. Este vorba despre ”Un băiat numit Crăciun” scrisă de Matt Haig (recenzia e atașată titlului). Mi s-a părut o carte foarte faină, ce are ca scop sensibilizarea omului. Bunătatea este calitatea care este cel mai mult încurajată în acest roman, astfel că, într-o societate în care răutatea începe să domine, această carte este numai bună pentru a ne deschide ochii în legătură cu mai multe aspecte. Ne sunt deschiși ochii și suntem încurajați să vedem magia din jurul nostru. O carte absolut superbă care își merită renumele. Foarte frumoasă din toate punctele de vedere, o recomand oricărei categorii de vârstă.

981109

Locul 3

     În mijlocul acestui top am ales să se așeze.. Legenda, scrisă de Marie Lu. Și această carte a fost recenzată și pot să zic că a fost cea mai bună carte fantasy citită în acest an. Lumea creată de Marie Lu a fost impresionantă prin complexitatea ei, prin ingeniozitatea ei. De astfel, personajele au fost și ele foarte fain construite, ceea ce a produs un sentiment autentic, ce te-a introdus în carte. E genul acela de carte pe care, atunci când o lași din mână, trebuie să stai câteva minute pentru a conștientiza locul unde te aflii și pentru a părăsi parțial lumea în care tocmai intrasei. E o carte care se citește foarte repede, din cauza faptului că e atât de mine structurată. Abia aștept să citesc și cel de-al doilea volum!

370244

Locul 2

     Începând cu locul 2, părăsim domeniul fantasy și intrăm în realism. Pe locul 2 a fost poziționată o carte foarte dragă mie și anume ”De veghe în lanul de secară” scrisă de J.D. Salinger. Cum am menționat și în recenzie, cartea, deși este scrisă într-o perioadă relativ îndepărtată de prezent, are un element de noutate pentru acele vremuri care acum se pliază perfect societăți în care trăim. E multă descriere prin care putem analiza și observa sentimentele personajului principal. Un personaj care suferă de depresie dar de la care avem foarte multe de învățat. Se spune că, pentru a putea savura pe deplin această carte, e recomandat să ai între 17-18 ani. Într-un fel, ai putea considera că e adevărat. Unele probleme cu care se confruntă sunt mai ușor de înțeles la o asemenea vârstă. Însă orice persoană mai mare e capabilă să o citească fără probleme.

inainte_sa_te_cunosc_de_jojo_moyes

Locul 1

     Cea mai bună carte pe care am citit-o în acest an este.. ”Înainte să te cunosc”  de Jojo Moyes. Pentru cei care îmi urmăresc blogul sau cei care mă cunosc, cred că nu e nici o surpriză în legătură cu cartea care ocupă locul 1 în acest an. Mi-a plăcut la nebunie. Și, pe lângă recenzia pe care i-am făcut-o, am scris chiar și un articol în care comparam cartea cu filmul. ( chiar aici ). Chiar și filmul mi-a plăcut la nebunie. Nu prea citesc cărți romance, asta se poate observa foarte ușor dacă ”aruncați un ochi” pe blog, însă această carte a reușit cumva să se strecoare în sufletul meu prin sensibilitatea ei, prin emoțiile pe care le transmite. M-a pus față în față cu o situație pe care nu am mai întâlnit-o niciodată. Am meditat mult la lucrurile pe care le-am aflat în urma lecturii iar lecția pe care mi-a dat-o este extraordinar de valoroasă. Abia aștept să citesc și cel de-al doilea volum!

     Acesta a fost Topul meu cu cele mai bune 5 cărți pe care le-am citit anul acesta. Câteva dintre ele s-au regăsit și în Top 5 cărți citite în prima jumătate a anului 2016 ceea ce subliniază frumusețea lor, modul de construcție a romanului și a personajelor. Chiar dacă în acest an nu am reușit să ating numărul de cărți pe care mi l-am propus la sfârșitul lui 2015, în acest an, marea majoritate a cărților pe care le-am citit, au fost absolut superbe! Am alcătuit cu greu un top.. Aștept în comentarii și topurile voastre pentru anul 2016! Și nu în ultimul rând, vreau să vă mai urez o dată.. An nou fericit și plin de împliniri!

Înainte să te cunosc. Carte VS Ecranizare

     ”Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes a fost cartea care a ocupat locul fruntaș în topul cărților pe care le citisem în prima jumătate a anului 2016 și încă o consider o operă de artă. Mi-a plăcut cartea la nebunie, a fost absolut superbă. Astăzi, mi-am făcut ”curaj” și am vizionat și ecranizarea. Poate mulți dintre voi îmi veți reproșa că a durat cam mult până să mă uit și eu la film, însă am plâns mult la carte, foarte mult. Și mă așteptam să am aceeași reacție și la film.

1043195

     Ei bine, nu o să intru neapărat în acțiunea cărții. Nu pentru că nu ar trebui neapărat însă deja am scris o recenzie pe pe această temă aici! Acolo veți găsi toate detaliile necesare în legătură cu acțiunea cărții. Recenzia nu conține spoilere și pe cât posibil, nici acest articol. Așadar, să trecem la ecranizare!

     O să încep cu actorii principali. Sam Claflin și Emilia Clarke. Din punctul meu de vedere, cei doi au jucat impecabil. Parcă-și trăiau rolurile și nu au fost departe de imaginea pe care mi-am format-o eu în legătură cu Will și Lou. Mi s-au părut perfect aleși, n-am avut de reproșat absolut nimic pe durata întregii vizionări. Și ceilalți actori au fost extraordinari, deși, recunosc, a fost foarte greu să-l văd pe Matthew Lewis în rolul lui Patrick. (probabil pentru că a rămas tot Neville în ochii mei).

513643860e65363cd90b0f05e2dcd43c

     Scenele mi s-au părut foarte bine alese. Nu s-au adăugat detalii inutile, nu a fost nici prea multă acțiune, nici prea puțină. Cumva, scenariștii au reușit să scoată tot ceea ce era mai bun din această carte. Un singur lucru aș putea reproșa în această privință. Mi-a părut foarte foarte rău faptul că, în film, n-au fost incluse scenele cu Lou, cu teama ei de labirint și cu backstory-ul acestei fobii. Ceea ce mi s-a părut a fi o pierdere îngrozitoare, dat fiind că a fost o parte foarte importantă a poveștii.

     Din punct de vedere al clarității, al hainelor lui Lou, al sunetului și al oricărui alt aspect ați vrea să-l dezbateți, sunt pe deplin satisfăcută. Din punctul meu de vedere, a fost o ecranizare absolut genială, ce mi-a plăcut la nebunie și care chiar își merită faima. Nu am mai fost de foarte mult timp așa mulțumită de ecranizarea unui roman, deoarece în ultimul timp, fiecare ecranizare ruina cumva feelingul cărții. Însă filmul a reușit să transmită exact ceea ce transmite și cartea, a reușit să păstreze sentimentul autentic ce a luat naștere în urma lecturii. Un film și o carte absolut minunate. Recomand cartea și în același timp recomand din suflet și filmul. Ambele mi-au plăcut extraordinar de mult și nu am suficient de multe cuvinte pentru a descrie toate sentimentele transmise și simțite în urma vizionării și lecturii. Voi ce părere aveți despre film? Se ridică la nivelul așteptărilor voastre?

RECENZIE – Un băiat numit Crăciun

     În primul rând, sper că ați avut niște sărbători minunate, că nu ați dus lipsă de nimic și că v-ați distrat pe cinste. În continuare vă doresc Sărbători fericite și să intrați în noul an mai bucuroși și mai împliniți decât până acum! Acum, întorcându-ne la cărticica noastră.. A fost numită cea mai frumoasă carte de Crăciun. Eu nu pot decât să susțin această afirmație. Este cea mai minunată cărticică de Crăciun pe care am citit-o până în prezent! Apărută în acest an la editura Nemi, cartea este destinată copiilor ce au cel puțin 8 ani. E bine, o văd ca pe o lectură universală. A fost scrisă de Matt Haig, un autor extraordinar, cu multe cărți minunate.

matt-haig-un-baiat-numit-craciun_coperta_c1

     Acțiunea este simplă. Este vorba de Nikolas, un băiețel care-și pierduse mama iar acum ajunge să stea cu mătușa lui deoarece tatăl său pleacă în căutarea satului elfilor, în încercarea de a pune mâna pe recompensa oferită de rege, aceasta fiind unica portiță a lor pentru a scăpa de sărăcie. Însă lucrurile nu merg așa cum sunt plănuite. Mătușa Carlotta nu are grijă de Nikolas, abia dacă-l hrănește și-l obligă să doarmă afară în mijlocul iernii. Astfel că acesta fuge de acasă și încearcă să-și caute tatăl. Își va face mulți prieteni în această călătorie, va pierde lucruri prețioase dar nu în ultimul rând va deschide ochii multora în legătură cu un subiect delicat – bunătatea.

     Această carte este o lecție de viață. Încearcă să ne arate partea magică a vieții încercând să își determine cititorii să fie mai buni, mai îngăduitori și nu doar pe durata sărbătorilor de iarnă. Această carte este plină de morale. Putem observa bunătatea lui Nikolas, iubirea părintească justificată de gesturile părinților și modul în care aceștia își acceptă destinele pentru ca Nikolas să fie în siguranță. E o carte care îndeamnă la blândețe, o carte ce încearcă să te determine să-ți iubești aproapele. Un lucru pe care multe persoane îl uită, nu credeți?

15723647_571399756386826_690059177275643393_o

     Astfel că se încearcă o eliminare a egoismului, o ignorare a părților rele omenești și se pune accent pe bunătate, pe toate lucrurile pe care noi am putea să le înfăptuim dacă am fi puțin mai buni, puțin mai deschiși atât la minte cât și la suflet, puțin mai.. altfel. Aceasta este povestea lui Moș Crăciun. Cine a fost el și cum a luat naștere. Carte ce ne arată cum putem să fim noi înșine o variantă a lui ”Moș Crăciun„ dacă facem ca faptele noastre să fie lipsite de egoism. Tot ce trebuie să facem este să împărțim bunătate și iubire peste tot. Chiar și acolo unde considerăm că ar trebui să ne comportăm altfel.

     Recomand această carte oricărei persoane dorește să o citească. Propun să se alunge această barieră a vârstelor, când unele cărți pot ascunde niște lucruri absolut minunate între coperte lor care nu vor fi deschise niciodată de niște adulți dacă punem o etichetă necorespunzătoare. Cei care au citit această carte sunt liberi să-și împărtășească opinia, deoarece sunt foarte curioasă în legătură cu modul în care această carte a fost percepută. 🙂

RECENZIE – Legenda

     Ajung uneori să reiau anumite lecturi pe care le-am pus de o parte o perioadă din diverse motive și-mi dau seama ce greșeală uriașă am putut comite. Acest lucru mi s-a întâmplat când, în acest weekend prelungit, am reluat lectura cărții ”Legenda” de Marie Lu. Cartea e apărută la Booklet Fiction (o editură ce are o grămadă de cărți mișto). Am auzit multe lucruri despre această trilogie și am așteptat mult să o citesc. Însă programul încărcat m-a determinat să o pun deoparte pentru o scurtă perioadă de timp. Am reluat lectura și vai, cât de mult a putut să-mi placă această carte!

981109

     După cum v-am obișnuit, nu voi intra prea mult în detaliile cărții, voi lăsa acțiunea pe planul secund. Cartea are 2 naratori subiectivi: June și Day. Ambii aflați în clase sociale diferite. Perspectiva se schimbă de la capitol la capitol. O dată povestește June, o fată rămasă orfană, a cărui frate a fost ucis și un elev eminent. Aceasta lucra pentru Republică și deși avea doar 15 ani era respectată și se bucura de o vastă autoritate asupra soldaților. Day este un băiat de 15 ani, un infractor căutat la nivel național, care încearcă să-și salveze fratele de boala de care suferă. Drumurile lor se intersectează iar mai departe.. trebuie să aflați singuri! O poveste impresionantă, emoționantă din foarte multe puncte de vedere.

     În primul rând, cartea ne vorbește despre iubire. Iubirea din cadrul familiei. Atât June cât și Day se dedică familiei trup și suflet. June prin eforturile de a-l prinde pe ucigașul fratelui său iar Day prin eforturile de a-și ajuta fratele bolnav. Mai apoi întâlnim și o altfel de iubire, care ne arată cum orice barieră poate să fie depășită.

     În al doilea rând, ni se prezintă manipularea în masă. Modul în care guvernul din Republică își folosește oamenii, cum abuzează de cei săraci și cum lucrurile pe care oamenii le știu nu sunt niciodată adevărate. O lume crudă, cu un guvern hain. Unde doar banii pot să te înalțe și să te ajute să supraviețuiești. Cei săraci sunt mereu la mila autorităților și nimeni nu știe care e adevărul din spatele acelor epidemii, cu excepția celor de la conducere.

     Cartea este dură. Foarte dură. Poate să înduioșeze și poate să uimească. Vedem consecințele cunoașterii acestor acțiuni derulate de guvern și suntem puși față în față cu toate acțiunile guvernamentale întreprinse de către cei din Republica. Veți fi șocați de lucrurile cu care o să ajungeți să fiți față-n față. E o lectură tulburătoare, șocantă. Însă te ajută să conștientizezi unele lucruri. Încearcă să treacă de toate straturile de naivitate, atât a personajelor cât și a cititorilor, și să ne arate că nu tot ceea ce ni se spune este real.

     Este o carte absolut superbă. V-o recomand din suflet deoarece este, consider eu, o lectură obligatorie pentru orice cititor adevărat! Pentru cei care citesc în timp ce ascultă și niște muzică bună, am găsit o melodie care se potrivește de minune acestei cărți. O puteți accesa dând click aici. Sper ca un număr mare dintre voi să citească această carte, deoarece este absolut superbă și ar fi păcat să nu aflați povestea din spatele ei. Pentru cei care deja au citit-o, ce părere aveți despre ea? Eu abia aștept să citesc și al doilea volum deja tradus, în timp ce îl aștept nerăbdătoare și pe al treilea!