RECENZIE – Băiatul cu pijamale în dungi

     Probabil toată lumea a auzit de această carte, nu? Sau măcar de film. Pusesem de mult ochii pe ea însă abia acum am ajuns să o citesc. Relativ târziu față de momentul în care a luat naștere dorința de lectură.. Totuși, așteptarea a meritat. A meritat din plin. A fost o carte absolut minunată, o carte care, precum altele, are acțiunea plasată în perioada Celui De-Al Doilea Război Mondial. Ei bine, această carte e totuși diferită față de multele romane care au acțiunea în aceeași perioadă de timp. Este o carte prin intermediul căreia vedem războiul prin ochii unui copil. Mai exact, prin ochii lui Bruno.

1031211-0

     Bruno este un băiețel de doar 9 anișori care e nevoit să se mute alături de părinții și sora lui la ”Out-With” (corect spus Auschwitz). Lucrul aceasta este datorat faptului că tatăl său fusese avansat la rangul de Comandat astfel că era acum responsabil de lagărul de exterminare. Casa în care locuiau ei era singura din zonă iar Bruno nu avea cu cine să se joace (sora lui fiind pentru el ”Un caz fără speranță”). Inițial dorind să se întoarcă la Berlin, acesta își schimba opinia când, în urma desfășurării unei explorări a zonei, îl întâlnește pe Shmuel, care se afla de partea cealaltă a gardului ce despărțea evreii de zona în care se afla casa lui Bruno. Se împrietenește cu băiețelul și ajunge să-l viziteze zilnic, discutând des despre lucrurile ce li s-au întâmplat până în acel punct al vieții. Sfârșitul cărții este devastator din orice punct de vedere. Bazându-se foarte mult pe ultima întâlnire dintre cei doi, înainte ca Bruno să se mute înapoi la Berlin.

     Este un roman extraordinar din mai multe puncte de vedere. Construcția personajelor este foarte bine realizată, astfel că avem foarte multe personaje extrem de diferite și care reprezintă, într-un mod foarte realistic, adevăratele întâmplări și persoane din istoria nazistă. Această parte a istoriei ne este totuși prezentată din punctul de vedere al unui copil. Observăm deci că lucrurile sunt mult mai simple decât adulții le fac (întotdeauna) să pară. Vedem adevărata prietenie ce se leagă între cei doi, chiar dacă tot timpul aceștia sunt despărțiți de un zid de sârmă ghimbată.

     Chiar fiu de nazist, Bruno dă dovadă de foarte multă umanitate. Chiar și Shmuel ajunge să se întrebe uneori cum poate acest băiețel bun și sufletist să fie fiul comandatului lagărului. Astfel ni se arată faptul că nimeni nu se naște rău, nimeni nu se naște rasist și că împrejurările cu care ne confruntăm în viață sunt cele care ne modelează și ne transformă în oamenii care suntem deja.

     Finalul a fost emoționant, de un impact puternic, care a fost ca un subliniere a adevăratei prietenii și care s-a dovedit a fi mai puternică decât orice problemă rasială, decât chiar și războiul în sine, fiind un act de curaj, în principal.

     ”Băiatul cu pijamale în dungi” este o carte extraordinară, cu un adevărat impact și cu un mesaj puternic care ajunge să înduioșeze și să impresioneze prin construcția textului, prin viziunea despre viață a lui Bruno și prin toate acțiunile micului băiețel care trăiește și sfidează întreaga răutate și întreaga problemă rasială, și nu numai. Este o carte din care se pot învăța multe, o carte care evidențiază realitățile războiului și modul în care oamenii erau tratați. O carte care se bazează atât pe istorie dar care subliniază și păstrează și sentimentele umane. O adeăvarată lecție de viață pe care v-o recomand cu multă căldură! 🙂

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;RECENZIE – Băiatul cu pijamale în dungi&8221;

Părerea ta contează! ^_^

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s