Recenzie – The Summer I Turned Pretty

     După un foarte lung Reading Slump și după ce terminasem și Read-A-Thon-ul organizat pe pagină, am decis să citesc ceva light, ceva de vară, ușor și relaxant. Astfel că am ajuns la trilogia ”The Summer I Turned Pretty” de Jenny Han. Acum sunt la jumătatea volumului 2 și nu mă mai satur, e genială! Din păcate pentru cei care nu citesc cărți în limba engleză, ”The Summer I Turned Pretty” nu a fost tradusă în română, din păcate! Vă puteți relaxa totuși cu ”Tuturor băieților pe care i-am iubit” scrisă de aceeași autoare și la fel de light și de drăguță!

file_1629848_X9gg1

     Acest roman o are în ”rolul principal” pe Isabell aka Belly, o fată de 16 ani care, împreună cu mama și fratele ei, își petrec fiecare vară la casa de vacanță a Susannei (cea mai bună prietena a mamei acesteia). Aceasta are și ea doi băieți – Conrad (cel mare și tăcut, introvert) și Jeremiah (cel mic și foarte energic, extrovert). Ambii sunt mai mari decât Belly iar aceasta e îndrăgostită de Conrad de când se știe. Totuși, până în acea vară, niciunul dintre cei doi băieți nu o vedeau ca pe o fată ci ca pe surioara lor mai mică. Totul se schimbă însă acum când Isabell ajunge la casa de vacanță complet schimbată, atrăgând atenția ambilor băieți. Aceasta are o ”iubire de-o vară”, pe Cameron, de care se desparte înainte ca vacanța să se termine deoarece acesta observă că ea încă-l iubește pe Conrad.

     Totul e foarte mișto, amuzant și distractiv până când Susannah se îmbolnăvește din nou. De fapt, să zic ”din nou” e puțin greșit. Dusese înainte o luptă aprigă cu cancerul pe care o câștigase dar care mai apoi își face din nou apariția. Deși cea mai optimistă dintre toți, aceasta se ”veștejește” sub ochii tuturor, ajungând din ce în ce mai slabă și mai fragilă, lucru care schimbă totul. Finalul e trist, arată cum fiecare persoană are o mare importanță în viața noastră, ne arată cum după niște evenimente nefericite din viețile noastre, nimeni nu mai poate să fie la fel.

     Și nu e doar asta. E o carte despre maturizare, despre modul în care caracterul celor 4 copii se modelează continuu. Ajung să se schimbe și să renunțe la lucruri pe care înainte le iubeau sau adoră lucrurile pe care înainte le urau.

     Partea romantică (preponderentă) a cărții este extrem de drăguță. Chiar dacă Conrad nu își exprimă sentimentele, acesta se comportă foarte protectiv cu Belly, dând impresia celor din jurul lor că ar fi frați. Acesta se dovedește devastat de starea mamei sale, interiorizându-se extrem de tare, izolându-se de restul și petrecând cea mai mare parte a vacanței închis în camera sa, alături de chitara și gândurile sale.

     Personajele sunt foarte bine conturate, fiecare având trăsături diferite și propria personalitate. Nu e o carte în care personajele să fie plate, fără formă sau fără caracter. E o carte chiar realistă, foarte drăguț scrisă. Stilul autoarei se păstrează asemănător celui din ”Tuturor băieților pe care i-am iubit” și toată cartea oferă cititorului o stare de bine. Recomand cartea asta din suflet. E o carte de vară, o carte perfectă sezonului, interesantă și foarte dulce. 🙂

 

RECENZIE – Otrava iubirii

     Pentru Read-A-Thonul organizat pe pagină am ales să citesc o carte care să mă scoată din zona mea de comfort și anume – ”Otrava iubirii”. Este o carte care nu se încadrează în categoria cărților pe care eu le citesc în general dar care a ajuns să-mi placă mult, mult mai mult decât mă așteptam. A fost genul ăla de lectură care îți deschide ochii și te face atent la anumite aspecte din viață sau la anumite lucruri pe care oamenii ajung să le facă. Este o carte despre prietenie, despre iubire și mai ales despre maturizare.

Otrava-iubirii-coperta

     Cartea conține fragmente din jurnalele a patru adolescente – Julia, Colombe, Raphaelle și Anouchka care sunt cele cele mai bune prietene și colege de clasă. Fiecare dintre ele își împărtășește temerile, ambițiile și dorințele. În unele locuri avem chiar și fragmente din chat-ul fetelor. Astfel că suntem capabili să le observăm și să le ”analizăm” modul de gândire, fiind martori la procesul de maturizare suferit de tinere.

      Cartea ne arată foarte multe aspecte realistice de care cel mai probabil și noi ne-am lovit de ele însă am ales să le ignorăm. Dacă relația lor este frumoasă până într-un punct, lucrurile ajung să se schimbe. Fiind patru persoane diferite, fiecare o ia în direcția crezurilor personale și nu de puține ori deciziile lor ”se bat” cap în cap pornind astfel anumite divergențe între ele.

     Observăm totuși că, indiferent de cât de mult ținem noi la o persoană, respectiva se poate dovedi a fi tipul de persoană egoistă căruia îi pasă doar de ea, chiar dacă vorbelele și confesiunile acesteia sunt cu totul de altă natură. Spre exemplu, când Julia află că Raphaella ajunge să-l iubească pe Terence (băiat la care tânjea și ea) aceasta își crează un cont fals și se preface a fi el ca apoi când Terence și Raphaella se văd față în față acesta să o refuze fără să se gândească, chiar dacă fata credea că deja își mărturiseră dragostea unul față de celălalt.

     Vedem cum fiecare crește și cum se maturizează, cum personalitatea fiecarei fete se schimbă și modul în care părerea prietenelor sale se schimbă în același timp cu metamorfozele continue care au loc. Fiecare fată este diferită în felul ei, fiecare are insecuritățile ei, defectele personale și fiecare e conștientă de acest lucru.

     Fiecare înfruntă viața în felul ei, unele fiind mai ambițioase și mai pozitive decât celelalte, 2 dintre ele apelând la sinucidere (una dintre ele supraviețuind). Totuși, cea care supraviețuiește este cea care este mai aspru judecată de către ceilalți, cealaltă fiind apreciată mai mult decât atunci când fusese în viață. (lucru care confirmă vorba multor persoane, aceea că oamenii te apreciază și te iubesc mult mai mult după ce nu mai ești printre ei).

     De la fiecare fată se poate învăța câte ceva. Observăm că așteptările noastre, visele noastre nu se adeveresc tot timpul și că viața e plină de surprize, totul constând în modul în care noi reacționăm la ele. Spre exemplu, deși au crezut tot timpul că vor rămâne prietene pe viață, la finalul romanului Anouchka afirmă: ”Ieri s-a dărâmat o parte din Pont des Arts: o balustradă a cedat sub greutatea lacătelor. (…) Sper să fie vorba de tronsonul unde ne agățaserăm noi lacătele! Patru prietene pe viață… Toate la fel… Prietenia e minciuna și iubirea, otravă.” Astfel observăm că timpul e necruțător și într-o fracțiunea de secundă e capabil să schimbe perspectiva despre lumea a tuturor.

     Astfel că această carte este o bună lecție de viață. Te învață cum să-ți accepți defectele, cum să ai mai multă încredere în tine și cum să nu te lași prea tare influențat de lucrurile negative pe care ți le aduce viața în față, pentru că acestea vor veni constant, fie ele pozitive sau negative, iar singurul lucru de care noi, oamenii, suntem capabili, este să ne adaptăm și să nu ne pierdem niciodată speranța. O recomand din suflet, o carte absolut fenomenală cu un mesaj pătrunzător!

RECENZIE – Băiatul cu pijamale în dungi

     Probabil toată lumea a auzit de această carte, nu? Sau măcar de film. Pusesem de mult ochii pe ea însă abia acum am ajuns să o citesc. Relativ târziu față de momentul în care a luat naștere dorința de lectură.. Totuși, așteptarea a meritat. A meritat din plin. A fost o carte absolut minunată, o carte care, precum altele, are acțiunea plasată în perioada Celui De-Al Doilea Război Mondial. Ei bine, această carte e totuși diferită față de multele romane care au acțiunea în aceeași perioadă de timp. Este o carte prin intermediul căreia vedem războiul prin ochii unui copil. Mai exact, prin ochii lui Bruno.

1031211-0

     Bruno este un băiețel de doar 9 anișori care e nevoit să se mute alături de părinții și sora lui la ”Out-With” (corect spus Auschwitz). Lucrul aceasta este datorat faptului că tatăl său fusese avansat la rangul de Comandat astfel că era acum responsabil de lagărul de exterminare. Casa în care locuiau ei era singura din zonă iar Bruno nu avea cu cine să se joace (sora lui fiind pentru el ”Un caz fără speranță”). Inițial dorind să se întoarcă la Berlin, acesta își schimba opinia când, în urma desfășurării unei explorări a zonei, îl întâlnește pe Shmuel, care se afla de partea cealaltă a gardului ce despărțea evreii de zona în care se afla casa lui Bruno. Se împrietenește cu băiețelul și ajunge să-l viziteze zilnic, discutând des despre lucrurile ce li s-au întâmplat până în acel punct al vieții. Sfârșitul cărții este devastator din orice punct de vedere. Bazându-se foarte mult pe ultima întâlnire dintre cei doi, înainte ca Bruno să se mute înapoi la Berlin.

     Este un roman extraordinar din mai multe puncte de vedere. Construcția personajelor este foarte bine realizată, astfel că avem foarte multe personaje extrem de diferite și care reprezintă, într-un mod foarte realistic, adevăratele întâmplări și persoane din istoria nazistă. Această parte a istoriei ne este totuși prezentată din punctul de vedere al unui copil. Observăm deci că lucrurile sunt mult mai simple decât adulții le fac (întotdeauna) să pară. Vedem adevărata prietenie ce se leagă între cei doi, chiar dacă tot timpul aceștia sunt despărțiți de un zid de sârmă ghimbată.

     Chiar fiu de nazist, Bruno dă dovadă de foarte multă umanitate. Chiar și Shmuel ajunge să se întrebe uneori cum poate acest băiețel bun și sufletist să fie fiul comandatului lagărului. Astfel ni se arată faptul că nimeni nu se naște rău, nimeni nu se naște rasist și că împrejurările cu care ne confruntăm în viață sunt cele care ne modelează și ne transformă în oamenii care suntem deja.

     Finalul a fost emoționant, de un impact puternic, care a fost ca un subliniere a adevăratei prietenii și care s-a dovedit a fi mai puternică decât orice problemă rasială, decât chiar și războiul în sine, fiind un act de curaj, în principal.

     ”Băiatul cu pijamale în dungi” este o carte extraordinară, cu un adevărat impact și cu un mesaj puternic care ajunge să înduioșeze și să impresioneze prin construcția textului, prin viziunea despre viață a lui Bruno și prin toate acțiunile micului băiețel care trăiește și sfidează întreaga răutate și întreaga problemă rasială, și nu numai. Este o carte din care se pot învăța multe, o carte care evidențiază realitățile războiului și modul în care oamenii erau tratați. O carte care se bazează atât pe istorie dar care subliniază și păstrează și sentimentele umane. O adeăvarată lecție de viață pe care v-o recomand cu multă căldură! 🙂

RECENZIE – Cele treisprezece motive

     Am auzit atât de multe lucruri despre cartea asta și despre serialul ce a fost realizat ulterior, că eram super încântată să o citesc. Era atât de apreciată încât am crezut că urma să fie un fel de ”Înainte să te cunosc” pentru mine. Dar n-a fost, din păcate. A fost o surpriză mai neplăcută decât chiar și alte cărți comerciale pe care am ajuns să le citesc.

cele-treisprezece-motive_1_fullsize

    Avem două personaje principale – Hannah Baker și Clay Jensen. Hannah lasă 7 casete, fiecare având 2 fețe. Pe fiecare față, e un motiv pentru care aceasta s-a sinucis. Și o persoană, care, evident, e vinovată. Clay e cel care ascultă casetele, adăugând anumite observații pe care le face cu privire la lucrurile pe care fata ajunge să ni le destăinuiască.

     O să-ncep cu faptul că, într-un fel, ideea cărții nu-i chiar atât de rea, în sensul că, așa comercială cum e, te face curios, te face să vrei să știi care sunt celelalte motive pe care încă nu le-ai descoperit. Te face să vrei să știi cine și cum a influențat viața personajului principal feminin. Stilul narativ e totuși foarte ciudat, cel puțin formatul pdf îl face greu de parcurs – în sensul că atunci când Hannah își povestea viața, textul era scris cu italice iar când era vorba de Clay, textul era normal. Formatul pdf l-a făcut cam greu de citit, ceea ce, totuși, e un minus doar din punct de vedere tehnic.

     Deși, dintr-un punct de vedere, cartea îți atrage atenția în special la fenomenul ”bullying”, argumentele utilizate sunt uneori irelevante iar lucrurile prin care trece Hannah sunt lucruri prin care treceau și alți adolescenți. (Nu afirm că acest lucru este valabil în cazul tuturor casetelor, pentru că asta ar fi o minciună, însă în mare parte Hannah dramatizează totul. Absolut totul. Și nu mi se pare ok. Cum afirmase unul dintre personaje: ”Hannah avea nevoie doar de un motiv pentru care să se sinucidă”. Și câteva dintre casete asta reprezentau. Niște lucruri fără sens a căror importanță este foarte mică dar din care totul e transformat într-o dramă majoră.

     Cumva, cartea ajunge să facă din sinucidere un lucru poetic, chiar romantic, lucru ce nu mi se pare absolut deloc normal. Toată problema asta a sinuciderii e tratată într-un mod foarte artificial – Hannah ajunge pe la caseta 5 și brusc mentalitatea ei se schimbă în: ”hai să mă sinucid”. Nu dorește să facă asta așa că merge la psihologul școlii. Acolo scoate câteva cuvinte și se dovedește nemulțumită de ajutorul acestuia, chiar dacă nu-i oferă nici prea multe detalii și nici nu se obosește să comunice prea mult, în final și acesta devenind un motiv pentru care ea ajunge să se sinucidă, deși, atunci când aceasta iese dramatic din cabinetul acestuia, continuă să afirme: ”N-a venit după mine”, ”N-a venit să mă oprească”.

Pentru mine, aceasta a fost o carte plină de dramatism, cu o adolescentă imatură în mijlocul acțiunii și care nu e capabilă să-și rezolve în nici un fel problemele, decât făcând din țânțat armăsar și punându-și capăt vieții. Astfel că, nu am rămas cu nimic în urma lecturii. N-a reprezentat pentru mine decât o mare pierdere de timp și mi-a deschis cumva ochii la literatura care prinde din ce în ce mai bine la public în prezent. Un lucru puțin șocant. Nu recomand deloc. 🙂

RECENZIE – Portretul lui Dorian Gray

     Nu cred că a existat vreodată vreo carte pe care să vreau să o citesc atât de mult, cum mi s-a întâmplat cu aceasta semnată de Oscar Wilde. Am căutat-o mult timp deoarece o voiam neapărat de la editura Litera (mi se pare superbă această ediție) și sufletul meu de colecționar ținea neapărat să o citesc în acest format. Ca să încep cu formalitățile, cartea este scrisă impecabil, ediția frumoasă, traducerea foarte bună.. Înainte de a face o prezentare a romanului, vreau să zic că e oficial cartea mea preferată. De anul ăsta, din toate timpurile. Sunt sigură că o să o mai recitesc, deoarece personajele sunt memorabile iar lecțiile de viață nenumărate.

3_oscar_wilde_portretul_lui_dorian_gray_cvr_new-1_1

     O să încep cu o scurtă introducere – Dorian Gray este un tânăr de o frumusețe orbitoare. Acțiunea începe cu un dialog între Basil Hallward (un pictor talentat ce-l folosea pe Dorian pe post de model) și Henry Wotton (un bărbat de viță nobilă ce avea o mentalitate aparte) cu puțin înainte ca Basil să meargă să realizeze un nou portret. Acesta i se destăinuie lui Henry și-i spune cât de mult îl admiră pe Dorian, astfel că prietenul său dorește să-l cunoască. În timp ce fac cunoștință, Basil începe să realizeze un portret al tânărului. Finalizându-l, ajunge să admită că este cea mai bună lucrare pe care a făcut-o vreodată de-a lungul carierei sale. Totuși, în acele momente în care acesta fusese absorbit de pictura pe care o realiza, lordul Henry reușise deja să-l influențeze pe Dorian, băiatului punându-i-se piatra de temelie narcisimului pe care ajunge să-l dezvolte pe parcurs. Acesta afirmă: ”Dacă s-ar putea ca eu să rămân veșnic tânăr și portretul să îmbătrânească!” fără să știe că, foarte curând, vorbele lui vor ajunge să se adeverească iar timpul va ajunge să nu-l mai afecteze pe el, să îmbătrânească portretul, Dorian rămând astfel tânăr, păstrându-și trăsăturile de copil.

     Restul cărții ne prezintă degradarea morală continuă a personajului datorată siguranței pe care i-o dădea existența portretului, siguranța că el va rămâne veșnic frumos, urmele timpului și ale viciilor fiind inexistente în cadrul trăsăturilor acestuia. Astfel că personajul, nu doar că se degradează pe sine, ci îi degradează și pe cei din jur. Spre exemplu, avem o doamnă care avusese cândva relații cu Dorian însă acum își petrece mare parte a timpului prin baruri rău famate și cerând bani altora pentru a putea să aibă un loc unde să doarmă. Prima iubire a tânărului ajunge să se sinucidă, într-un gest de disperare, după ce Dorian o respinge cu o răutate glaciară, de aici începând metamorfoza portretului.

     Un factor important al acestei degradări este însuși lordul Henry Wotton. Ideile sale, ușor deplasate, reci și foarte des inumane, îl duc pe Dorian în pragul degradării, tânărul neexperimentat și care, de altfel, nu avea pe nimeni care să-i arate un alt drum al vieții, ajunge foarte ușor să se prăbușească și să se ruineze. Prietenii săi ajung foarte des să-l evite, nici o femeie ce se respecta nu mai e dornică să vorbească sau, cel puțin, să stea în aceeași cameră cu Dorian. Acesta se plimbă prin locurile rău famate ale Angliei, ajunge să cunoască și să experimenteze cele mai întunecate vicii și, în cele din urmă, ajunge chiar să devină un criminal, ucigându-și un bun prieten.

     Din acel moment, viața lui devine mai alertă, el e mai atent la lucrurile pe care le face și la oamenii cu care se înconjoară. Apariția fratelui primei sale victime îl dă peste cap, dat fiind că acesta își propunea să-l ucidă. Totuși, iese repede din peisaj iar Dorian cunoaște calmul, pentru o foarte scurtă perioadă de timp. Dar fiecare privire aruncată macabrului portret îl dă peste cap iar la un moment dat, începe să-și dorească tinerețea și naivitatea înapoi, dându-și seama că viața pe care o dusese până în prezent se bazase pe niște principii total greșite.

     Finalul a fost neașteptat, imposibil de prezis încheind cartea într-un mod magnific. Dacă timpul nu a putut să-i facă nici un rău, conștiința lui a început să fie afectată. Nu era un mod mai frumos în care să fie încheiată cartea. Deși tulburător, acest final este o pedeapsă, o pedeapsă pe care Dorian ajunge să o primească după o viață plină de vicii și răutate.

     Acest personaj este o dovadă că, fiecare dintre noi suntem eroii propriilor povești, însă uneori putem fii personajele negative, fără ca măcar să ne dăm seama. Din punctul de vedere a lui Dorian, lucrurile înfăptuite de el erau niște trepte pe care ”le urca” pentru a se putea dezvolta cât mai bine, pentru a experimenta fiecare aspect pe care viața ni-l scoate în față. Este o lectură tulburătoare, un roman clasic ce conține 3 mari personaje cu 3 intelecte diferite: Dorian, Henry și Basil.

     M-a fascinat mult această carte, mi-a plăcut mult de la început și până la final. Autorul a creat niște personaje foarte complexe, oferindu-le niște mentalități unice și lăsându-i să se înfrunte reciproc. Noua mea carte preferată! V-o recomand cu mare căldură, este un roman pe care orice cititor trebuie să îl citească la un moment dat. Profunzimea ei înduioșătoare reprezintă o lecție de viață, iar personajele atât de bine construite sunt niște modele umane. Artistul, intelectualul și novicele. Recomand! 🙂

Copilăria între filele unei cărți #3

     De fiecare dată când redactez un asemenea articol, mă cuprinde un val de nostalgie. Și de ce nu m-ar cuprinde, când aceste cărți au fost cele care au pus bazele ”aventurilor” mele în lumea cărților? Aici și aici găsiți primele 2 părți ale acestei serii de articolașe.

Oksa Pollock 

tn1_oksa_pollock_vol_1.jpg

     O serie despre care am mai vorbit într-un mic articol. Am citit-o de foarte multă vreme și încă sunt curioasă despre modul în care se termină aventurile Oksei. Din păcate, seria nu a fost finalizată. (Multe mulțumiri editurii Allfa). Cartea este scrisă de Anne Polichota și Cendrine Wolf și urmărește aventurile Oksei care află că are puteri supranaturale și că se trage dintr-o familie regală, provenită dintr-o altă lume. Astfel, Oksa și familia ei urmează să se întoarcă în ținutul natal în încercarea de a-și recupera puterea și rangurile. (Nici până acum nu am aflat, din păcate, dacă toate astea au fost sau nu îndeplinite). Deranjante au fost greșelile gramaticale pe care le-am întâlnit în ediția în limba română astfel că aș recomanda cărțile în limba engleză.

Magicianul Oaselor

magicianul-oaselor_1_fullsize

     ”Un thriller gotic, cu o scriitură care înfățișează atât de bine atmosfera, încât vaporii râului otrăvitor Foedus, în care sunt aruncate victimele, par să se ridice din pagină și să-l învăluie pe cititor.” Chestia asta e primul lucru pe care ajungi să-l citești, fiind ”scrijelit” pe copertă. Cartea a apărut la editura Rao și este scrisă de F.E.Higgins. Acțiunea se desfășoară în jurul lui Pin Carpue care trăiește singur în orașul Urbs Umida, orfan de mamă și cu un tată care a dispărut subit. Cartea are 2 perspective: perspectiva narațiunii, în care ne este prezentată acțiunea și perspectiva lui Pin, care sunt, de fapt, pagini din jurnalul personajului. O carte foarte intrigantă, plină de suspans și cu un deznodământ foarte surprinzător.

Hobbitul

hobbitul

     O carte scrisă de J.R.R Tolkien și publicată la editura Rao. Sunt sigură că marea majoritate ați citit sau ați auzit de ea. Sau.. ați văzut filmele! Am citit cartea asta de foarte mult timp și cert este că-mi amintesc încă ce lectură absolut extraordinară a fost! E vorba despre Bilbo Baggins, un hobbit care avea o viață lejeră, cât se poate de normală. Totuși, apariția vrăjitorului Gandalf îi dă viața peste cap și pornește împreună cu cei 13 gnomi într-o aventură pe care nu o să o poată uita prea curând. O lectură ce a reprezentat un mare pas pentru mine în descoperirea cărților ”serioase”, a cărților mult mai complexe și ieșirea din spațiul meu de comfort!

             Dulăul din Rowan

dulaul-din-rowan-tapiseria-vol-1_1_fullsize

     Din seria ”Tapiseria” am citit doar primele 2 volume. Din nou, mulțumiri editurii pentru seriozitatea cu care abandonează seriile (da, editura Rao, la tine mă uit). Cartea a fost scrisă de Henry H. Neff și este o carte pe care am citit-o de mult timp dar a cărei acțiune mi-o amintesc foarte bine. Nu o să intru prea mult în detalii deoarece pot cuprinde întreaga serie într-o singură fraza: Este extraordinar de asemănătare cu Harry Potter! Max McDaniels descoperă că are puteri magice, ajunge la Academia din Rowan, cu sângele lui, ”Voldemort”-ul acestui roman prinde viață (asemenea romanului ”Harry Potter și Pocalul de Foc”) etcetc. În orice caz, mie mi-a plăcut mult cartea asta. Dacă ai chef de ceva asemănător romanului Harry Potter, aceasta e alegerea perfectă, chiar dacă la un moment dat te întrebi dacă e carte sau e un fanfiction cu personajele editate diferit față de original.

     Aceste cărți sunt cele cu care m-am delectat cu mult timp în urmă! Mă gândesc să recitesc câteva dintre acestea, de dragul vremurilor vechi! Vi le recomand pe toate, consider că sunt niște cărți foarte drăguțe, cărora le puteți da oricând o șansă! 🙂

RECENZIE – Fangirl

     Știți genul ăla de cărți ușoare, relaxante, cu un subiect ușor și accesibile în momentele tensionate ale vieții? Ei bine, ”Fangirl” este o astfel de lectură. O carte pe care o citești ușor, în ciuda dimensiunii pe care o are. E o carte pe care fiecare dintre noi am putea să o citim, savurând momentele frumoase și învățând câte ceva din momentele triste.

download

     Cartea o are în prim plan pe Cath, o studentă ce tocmai a ajuns în anul 1 de facultate. Aceasta are o soră geamănă, Wren, cu care însă va ajunge să vorbească din ce în ce mai puțin, datorită modului în care caracterul fiecăreia ajunge să se modeleze. Astfel că, pe scurt, urmărim evoluția psihologică a personajelor, care ajung să se maturizeze, prin diferite modalități. Cath este o mare fană a lui Simon Snow, un personaj ficțional. Aceasta își petrece mare parte a timpului liber scriind fanfiction iar pe rețelele dedicate acestui tip de creație literară, ea este foarte populară.

     În prim plan, observăm evoluția personajului principal – Cath. Foarte introvertită, anxioasă și fără prieteni, aceasta ajunge să își facă niște amici de la care va învăța câte ceva, fiecare fiind un element al evoluției acesteia. Adolescenta introvertită va ajunge în final să se maturizeze, să își sorteze prioritățile și să dea importanță unor lucruri pe care, înainte, le socotea ca fiind neimportante. Din punct de vedere psihologic, aceasta ajunge să aprecieze mai mult compania umană, se îndrăgostește și reușește să părăsească, într-un final, ”carapacea” în care s-a adăpostit pentru o perioadă atât de lungă de timp.

     Observăm modul de dezvoltare psihologică a celor 2 gemene care au trăit un eveniment tragic – mama lor le abandonase când acestea erau mici. Astfel că, fiecare ajunge să se dezvolte într-o manieră diferită, ca o reacție a acestui eveniment marcant. Dacă Cath ajunge să devină adolescenta timidă, introvertită și anxioasă, Wren se situează la polul opus. Ajungând la facultate, ea e cea care cere această despărțire de sora ei. Cere camere diferite de cămin și își arată latura extrovertită. Ajunge să devină dependentă de alcool, să meargă din petrecere în petrecere și foarte des să bea sau chiar să se drogheze, uitând de ea și ajungând chiar în spital. O altă victimă a plecării mamei gemenelor este și tatăl acestora, care ajunge să nu fie echilibrat din punct de vedere psihologic, dedicându-se trup și suflet jobului pe care îl are și ajungând într-un anumit punct la psihiatrie. Astfel că, putem observa cum un eveniment nefericit acționează și modelează 3 persoane diferite, rezultatele fiind complet opuse din orice punct de vedere. Astfel, ni se dă un semnal de alarmă față de consecințele pe care le poate avea un eveniment din viața noastră, despre cum fiecare persoană poate să interpreteze și să se dezvolte diferit față de o persoană ce a suferit aceeași pierdere.

     Urmărim drumul maturității lui Cath, observăm momentele în care aceasta dorește să renunțe la facultate și modul în care aceasa ajunge, dintr-o scriitoare de fanfiction, într-o scriitoare în toată puterea cuvântului.

     Este o carte în care mulți dintre noi ne putem regăsi. Fiecare într-un personaj diferit. Spre exemplu, unul dintre personajele mele preferate este Levi, iubitul lui Cath, care este descris ca fiind tot timpul vesel și care ajută orice persoană ori de câte ori e capabil să o facă. Un simplu băiat de țară ne arată că puterea binelui și puterea iubirii este incomparabilă cu orice altceva, că aceste 2 elemente indispensabile pot schimba atât viața noastră cât și viața celor din jurul nostru.

     Este o lectură ce se parcurge ușor, cu momente frumoase și pasaje foarte drăguțe. Câteva situații frustrante există și aici, însă sunt ușor de trecut cu vederea datorită faptului că sunt extrem de scurte și, stând și meditând asupra lor, ajungi totuși la concluzia că, din punctul de vedere a lui Cath, acele lucruri erau perfect normal, ajungând oarecum să o înțelegi. Astfel, cu ajutorul acelor situații și a acestor personaje, cititorul e capabil să-și dezvolte empatia, fiind capabil să devină mai înțelegător și chiar să-și modeleze caracterul.

      Recomand această carte deoarece mi se pare o lectură cu adevărat relaxantă, o lectură capabilă să emoționeze și să schimbe modul de gândire al cititorului. Povestea și personajele sunt și ele absolut adorabile. O carte pe care o recomand din suflet! 🙂

RECENZIE – Mayerling

     Am ales cartea aceasta întâmplător, cu scopul de a o citi repede și de a o recenza fie de Valentine’s Day fie de Dragobete. Am cam întârziat cu recenzia dat fiind timpul limitat de care dispun. N-am știut nimic despre această carte, până când n-am deschis-o. Nu mă așteptam să-mi placă, am ales-o din puținele cărți de dragoste pe care le dețin strict pentru aceste 2 ”sărbători” fără a avea așteptări de la ea. Și totuși, m-am înșelat.

mayerling_1_fullsize

     Poate unii dintre voi știți exact ce este și ce s-a întâmplat la Mayerling. Pentru necunoscătorii acestui eveniment istoric din cadrul imperiului Austro-Ungar, n-am să dezvălui deznodământul și-am să vă las pe voi să descoperiți această ramură a istoriei. Totuși, în cartea lui Claude Anet, sunt povestite toate cele întâmplate așa că vă spun încă de la început că iubitorii istoriei vor fi plăcut impresionați de roman. Îi are în prim plan pe baroneasa Maria Vetsera și pe prințul moștenitor al Imperiului Austro-Ungar, Rudolf. Prima parte a cărții vorbește mult despre viața lor privată, fiecare provenind din lumi relativ diferite. Totuși, mai târziu, după mai multe ”priviri nevinovate” cei doi sunt puși față în față luând astfel naștere o poveste de iubire.

     Ne este prezentată situația politică. Mi-a plăcut mult acea parte, mi s-a părut foarte mișto să descoperi și lucruri mult mai serioase din cadrul istoriei unui Imperiu atât de mare și de puternic. De altfel, cartea are o latură foarte psihologică. Trăirile lui Rudolf, sentimentele și emoțiile pe care le resimțea, pot să ofere adevărate lecții pentru fiecare dintre noi. Cu o viață încărcată și foarte grea, Rudolf era mai tot timpul stresat, singur și trist. Chiar dacă tot timpul era înconjurat de diverse persoane de diverse ranguri, poziția în care se afla nu-i dădea șansa de a avea prieteni adevărați, fiecare mergând la el pentru a-și atinge obiectivele. Astfel, acesta era mai mereu singur, tatăl său fiind mai mereu preocupat cu împărăția, mama lui fiind retrasă în sine și dornică să părăsească țara ori de câte ori era posibil iar soția lui fiindu-i un.. dușman. Tristețea și-o îneca în serile petrecute alături de diverse femei și cu multă băutură. Se gândea deseori la sinucidere iar gândurile sale erau uneori destul de morbide. Totuși, o dată ce o întâlnește pe Maria, viața prințului se schimbă, devine un alt om. Un om mai vorbăreț, un om mai fericit și mai pozitiv. Astfel, putem observa cum prezența unei persoane ne poate schimba relativ. Putem observa importanța dragostei și toate lucrurile pe care le-am face pentru a ajunge alături de persoane iubită.

     Un aspect nu mi-a plăcut din cadrul romanului. Mă rog, nu chiar un aspect, mai mult un personaj. Vorbim de Maria, a cărei dragoste mi s-a părut că a devenit cam obsesivă, că unele lucruri erau cam trase de păr. Totuși, nu pot să-i reproșez nimic dat fiind că dragostea ei a fost cea care a reușit să echilibreze psihic o persoană atât de ”distrusă” mintal de toate încercările vieții.

      Este un povestire a unui fapt istoric într-o manieră foarte plăcută, ce te face să te atașezi de personaje și să regreți împreună cu ele apariția piedicilor ce se ivesc în calea lor. Este o carte menită să deschidă ochii tuturor în fața unor lucruri ce deseori sunt ignorate, în fața unor acțiuni duse de cei cu putere pe care cei mai slabi sunt datori să le suporte. Observăm nedreptățile care au loc, vedem mentalitățile greșite care au existat în acea perioadă și observăm de ce democrația este necesară.

     Recomand cartea aceasta atât celor împătimiți de istorie, cei care doresc să afle mai multe lucruri pe această temă însă și celor dornici de a observa adevărata natură umană ce se revarsă atât prin povestea de dragoste dintre Rudolf și Maria cât și prin nedreptățile și răutățile celor care îi înconjoară! 🙂

Lala Land

     Astăzi, de Valentine’s Day, ar merge minunat un musical care ar satisface toate gusturile, nu? Fie că ați sărbătorit singuri, fie că ați avut alături o persoană dragă, în ultimele ore ale zilei, ați putea savura (după caz) filmul ”Lala Land”. În rolurile principale: Ryan Gosling și Emma Stone. Sigur ați auzit cel puțin de unul dintre ei! Deși sunt foarte pretențioasă când vine vorba de filme și nu vizionez orice, am zis să-i dau o șansă acestei producții.

la-la-land-poster-1-620x893

     Mia este o tânără ce dorește să devină actriță însă este de foarte multe ori refuzată. Sebastian este un iubitor de jazz care nu dorește ca acest gen muzical să fie lăsat să moară astfel că încearcă să-și deschidă propriul club. Se întâlnesc, se îndrăgostesc și se sprijină reciproc, fiecare încurajându-l pe celălalt să își îndeplinească visul.

     Mesajul transmit de film e foarte fain, în sensul că te încurajează să nu îți abandonezi niciodată visele, să continui să lupți indiferent dacă lumea te descurajează sau dacă nimeni nu te susține. Cei doi și-au dovedit unul altuia că totul este posibil. Filmul încearcă să insufle curajul și ambiția. Încearcă să provoace curaj și putere. Spre exemplu, chiar dacă Mia era ridicularizată din cauza unor audiții, susținută de Sebastian, aceasta nu renunță și continuă să lupte, chiar dacă durerea provocată de opiniile celorlalte o face, la un moment dat, să se dea bătută și, pentru câteva zile, să renunțe la visul ei. Totuși, Sebastian o ajută astfel că aceasta își urmează visul. Și nu doar ea. Și Sebastian ajunge să-și atingă țelul. Finalul este surprinzător, mă așteptam să se termine altfel. Totuși, acest final ne arată și partea mai grea pe care uneori o uităm atunci când ne facem planuri de viitor: sacrificiile pe care trebuie să le facem pentru a putea să ne atingem idealurile.

     Un singur aspect ce m-a deranjat într-o oarecare măsură a fost faptul că se trecea foarte rapid de la anotimp la anotimp. În sensul că unele lucruri au fost cam fugitive și se putea acorda mai multă atenție anumitor detalii. Însă, dat fiind că filmul a fost relativ lung (2 ore și 8 minute) înțeleg de ce nu s-a pus accent atât de puternic pe anumite părți.

     Totuși, e un film care insuflă ambiție și dorința împlinirii tuturor viselor pe care cândva doream să le abandonăm. Partea romantică e și ea foarte drăguță iar acest film poate să devină cu ușurință unul dintre preferatele voastre. Este plin de viață, amuzant, iar vocile actorilor sunt într-adevăr bune! ( Vă puteți convinge ascultând una dintre melodiile mele preferate din film. ) Un musical foarte reușit, numai bun de vizionat de Valentine’s Day, de Dragobete sau pur și simplu atunci când sunteți cu moralul la pământ. Recomand din suflet. 🙂

Bonnie & Clyde

     De câteva zile am auzit de povestea de dragoste și tragica soartă a lui Bonnie și a lui Clyde. M-am interesat și-am vrut să văd dacă există vreo carte pe acest subiect. Well, există. Se numește ”Go down together” și, evident, a ajuns pe TBR-ul meu. Însă livrarea durează circa 2 săptămâni așa că m-am mulțumit să caut un film pe acest subiect. Am găsit un film realizat în anii 1967 și eram tare curioasă despre modul în care informația urma să fie transmisă.

bonnie-and-clyde-movie-poster-1967-1020273984

     Pentru cei care nu știu încă, Bonnie Elizabeth Parker și Clyde Chestnut Barrow au fost 2 hoți&asasini care au îngrozit America între anii 1931-1934. Erau foarte renumiți datorită băncilor pe care le jefuiau chiar dacă preferau magazinele mici și benzinăriile. Filmul ne arată modul în care cei 2 au ajuns să se cunoască și cum au ajuns aceștia să colaboreze și să-și desfășoare ”activitatea” împreună. Vedem cum au avut loc spargerea unor bănci și cum s-a format ”clanul Barrow”. Vedem cum se înfiripă între ei mai întâi o atracție și cum apare mai apoi iubirea.

     Încă o parte mișto este faptul că în serial au fost recitate și poezii scrise de Bonnie (ceea ce ne arată latura ei sensibilă). Pentru cei curioși, aici veți găsi lucrările acesteia.

     Filmul este unul foarte bine realizat, actorii mi se par extrem de bine aleși iar viețile lor sunt bine scoase în evidență. Cumva, am ajuns să empatizez cu personajele și finalul lor tragic m-a întristat. Se poate observa, prin acest film, că și ”personajele negative” au propriile lor sentimente, că uneori lucrurile pe care le aflăm despre ei din diferite publicații nu sunt întotdeauna adevărate. (Spre exemplu, când cei ce jefuiseră o bancă nu fuseseră identificați, vina a căzut automat pe Bonnie și Clyde, chiar dacă cei doi nu fuseseră implicați în vreun fel). De altfel, putem observa cum anumite persoane din jurul nostru ajung să ne influențeze și uneori să ne transforme în complet alte persoane. Deși Clyde tocmai ieșise din închisoare, Bonnie era o simplă chelneriță ce-și trăia viața într-un mod nu prea ”aventuros” și simplu, până când, apariția misteriosului Clyde, a făcut-o să lase această viață în trecut și să treacă la o nouă etapă.

     Filmul are o încărcătură istorică ce nu poate fi contestată iar sentimentele pe care le stârnește te pot face să te întrebi dacă nu cumva vei deveni și tu ”complice” a tuturor lucrurilor înfăptuite de cei 2 în urma empatiei care se poate dezvolta involuntar față de cele două personaje. Vă recomand acest film deoarece subiectul este foarte interesant iar aventurile și povestea de dragoste dintre cei doi sunt foarte bine prezentate. Pentru toți pasionații de istorie este un must watch!