Voi cum citiți cărțile?

     Am întrebat mai multe persoane.. cum citesc ele cărțile. În cazul în care nu vă dați seama de răspunsul pe care-l aștept pentru această întrebare, ei bine, m-am referit strict la modul în care persoanele au grijă de propriile cărți în momentul lecturii. Am vrut să văd câți dintre voi îndoaie colțurile paginilor, pocnesc cotoarele sau ”își lasă amprenta” pe propriile cărți. Ei bine, răspunsurile au fost împărțite. Dar Doamne, ce bine argumentate!

       Cei care citesc fără să rănească respectiva carte.

     Aceasta a fost categoria ce a dominat. Categorie în care, de altfel, mă aflu și eu. Fiecare a argumentat cât mai bine de ce se poartă atât de bine cu o carte. ”Uneori cărțile au mai mult suflet decât unii oameni” spune una dintre persoanele ce au fost dispuse să-mi răspundă la întrebare. Și cam așa și este! De cele mai multe ori, cei încadrați în această categorie sunt cei perfecționiști, care doresc ca totul în jurul lor să fie perfect. Inclusiv cărțile. Și fie că le țin ca noi din această ambiție, fie pentru că țin prea mult la ele, cărțile arată ca scoase de la tipografie! Și ăsta e un lucru bun, nu? Din câte am observat, acest tip de persoane sunt și cele mai reticente și care nu sunt dispuse să împrumute propriile cărți, deoarece nimeni nu le mai poate păstra în același mod în care au făcut-o ele. Deci, dacă perfecționismul e exagerat, apare și această ”consecință negativă” (cel puțin pentru cei care ar dori să lectureze cartea respectivă). Unii dintre ei preferă să nu consume nici un fel de băutură sau mâncare în timpul lecturii iar una dintre persoane chiar a afirmat: ”prefer să citesc cu mănuși chirurgicale numai să arate bine cartea”. Îmi place să văd câtă grijă au unii de propriile lor cărți. Așa știm că un copac zâmbește pentru că e tratat într-un mod foarte, foarte frumos. Cât despre citate, cei din această categorie preferă să le însemneze într-un carnețel, să le fotografieze sau să pună diverse ”notițe adezive” (sticky notes) pentru a nu pierde citatul și a lăsa cartea nevătămată. Fiecare are propriul ritual prin care își păstrează cărțile ca noi, dar cu toții ne întristăm când vedem că pe una din ele s-a strecurat un mic defect, că am fost puțini neglijenți și am sfârșit cu un colț îndoit.

       Cei care citesc și ”vătămează” cărțile

     Aceasta a fost categoria minoritară. Unii ”rănind” cărțile printr-o simplă subliniere, alții ”distrugând” ceea ce iubesc. Una dintre persoanele ce au răspuns la întrebare a afirmat: ”Ador să las urme cărților. Îndoituri, marcări, mini sticky notes, cotorul îndoit și mai departe. Dacă îmi place o carte, o distrug. Iar atunci când o termin de citit mă simt minunat să văd că am trecut și mi-am lăsat amprenta peste tot, e ca și cum le simt ca fiind cărțile mele.” Cum am afirmat mai sus, eu sunt genul de persoană care preferă să aibă grijă de cărțile pe care le citește, însă, citindu-vă comentariile am rămas oarecum impresionată de semnificația gesturilor ”violente” asupra cărților. Cum unii oameni iubesc cărțile.. în felul lor. O altă afirmație care m-a surprins plăcut a fost ”Și e drăguț și când împrumut o astfel de carte, pentru că persoana care o primește nu citește numai textul autorului, ci și părticica din mine care a rezonat din text.” O astfel de afirmație m-a surprins în mod plăcut și declar că mi-ar plăcea să împrumut cărți de la astfel de persoane, persoane ce-și lasă bucăți din suflet printre filele unei cărți. Îmi place modul în care își argumentează faptele această ”tabără”. Îmi place logica pe care o au. De altfel, am mai găsit printre comentarii un lucru tare, tare drăguț: ”Eu îmi scriu pe prima pagină data în care am început să citesc cartea și pe ultima data când am terminat cartea.” Astfel de idei și de acțiuni puse în practică nu pot nicidecum să mă supere. Fiecare persoană care își tratează în acest mod cărțile e imposibil de condamnat. Semnificația lucrurilor pe care le fac reflectă frumoasa lor personalitate. Când îți lași o parte din suflet pe hârtie, nu poți fi condamnat pentru acest lucru. Astfel, aceste persoane sunt open-minded și-și impun personalitatea (nu susțin că celălalt tip de persoane nu ar fi!)

     Indiferent de modul în care-ți tratează cărțile, fiecare persoană are mereu ceva de învățat de la cealaltă ”tabără”. Dacă până acum eram foarte pornită împotriva celor ce vătămau cărțile, acum mi-ar face plăcere să împrumut copiile lor. Deși n-am să-mi schimb obiceiul și am să rămân la perfecționismul meu, consider că nici una din părți nu e de condamnat! Aștept părerile voastre despre cele 2 părți, despre locul în care vă încadrați și modul în care vă exteriorizați acea latură, pentru că cel mai probabil va mai veni un articol pe aceeași temă! Mulțumesc mult tuturor pentru colaborare, pentru răspunsurile voastre sincere care au făcut posibil realizare acestui articol!

Voi cum vă alegeți cărțile?

     Mereu aceeași întrebare.. Voi cum vă alegeți cărțile? Toți cititorii adună teancuri de cărți pe parcursul anilor, dar oare cum s-a făcut posibilă selecția? Aparițiile noi ne fac tot timpul cu ochiul, dar sunt foarte, foarte multe astfel că de o selecție atentă tot e nevoie. Într-un final, fiecare se alege cu cărțile a cărei lecturi se bănuiește că le-ar aduce satisfacție. Ei bine, eu îmi aleg cărțile în felul următor:

       1. Recenzii

     Fie că sunt recenzii video, fie scrise, recenziile sunt niște metode foarte bune pentru a vedea conținutul unei cărți și a observa dacă persoana respectivă a apreciat lectura sau nu. Pentru asta, e nevoie să găsesc bloggeri și vloggeri cu gusturi relativ asemănătoare cu ale mele, deoarece dacă gusturile sunt complet diferite, probabil urmează să achiziționez o carte ce va îmbătrâni pe rafturile bibliotecii mele.

       2. Coperta

     Adevărul e că nu cumpăr o carte doar judecând coperta. Doar că aceasta, atrăgându-mi privirile, îmi provoacă interesul pentru lectura respectivă, astfel că ajung să mă interesez fie de carte, fie de autor și aflu dacă într-adevăr acea carte merită să ajungă pe rafturile din biblioteca mea.

       3. Recomandări

     Deși de cele mai multe ori eu sunt cea care face recomandările, când se ivește una și pentru mine îmi place să-mi dau interesul și, din nou, să mă interesez de carte. Pentru că am învățat că gusturile nu se discută iar cumpăratul unei cărți recomandate este asemenea cumpăratului unei cărți după copertă. E nevoie de câteva ”săpături” pentru a te hotărî dacă acea carte merită sau nu să devină o investiție de timp și bani.

        4. Autori cărora le sunt fidelă necondiționat

     Și aici vorbesc, evident, despre autorii mei preferați. Autori a căror carte aș cumpăra-o necondiționat, fără ca măcar să știu despre ce este vorba în ea. Am făcut un articol în care enumeram câțiva dintre ei, dar, dat fiind faptul că suntem într-o continuă schimbare, autorii mei preferați ”au venit” și ”au plecat”. Pentru moment, Lavinia Călina, Arnaldur Indridason, J.K.Rowling și Sabaa Tahir sunt cei care se încadrează în această categorie.

     Și cam aceastea ar fi modurile principale cu ajutorul cărora îmi achiziționez de cele mai multe ori cărțile. Desigur, mai sunt cărți despre care nu știu nimic dar au fost o decizie de moment, sau cărți în cazul cărora am văzut ecranizarea și mi-a plăcut mult. Voi cum vă alegeți de cele mai multe ori cărțile? 🙂

De prin țară..

Nu e prima oară când aud „Eu nu citesc autori români.” Cu rușine spun că am folosit și eu această propoziție un timp. Dar astea sunt doar prejudecăți pe care noi înșine ni le formăm. Compatrioții noștri sunt la fel de talentați precum autorii de peste hotare. Diferența e că.. îi judecăm înainte să le cunoaștem operele.

Așa că am zis să fac un TOP 5 romane ale autorilor români (clasici sau contemporani), pentru că am de unde alege. Așadar..

   Locul 5

   Pe locul 5 am clasat opera lui Ioan Slavici, „Mara”. Am citit-o pentru școală, fără nici o tragere de inimă. M-a impresionat în special morala pe care am învățat-o din această carte, fiecare personaj conturând diferite alte povești și învățături. Deși la un moment dat nu mai aveam răbdare să o citesc, pentru că Națl mă scotea din minți și vroiam să-l bat, cartea a reușit să se claseze pe locul 5 al cărților românești și nu am regretat faptul că am citit-o. Pe bună dreptate e numită „operă literară”.

   Locul 4

   Pe locul 4 am clasat tot o lectură școlară, care mi-a plăcut. „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a lui Camil Petrescu este o altă operă de artă pe care o putem găsi în literatura română. Dintre cele 2 părți ale cărții, mi-a plăcut în mod special „Întâia noapte de război”, unde ne este descris războiul. Desfășurarea lui, bătălii, poziția României în război, curajul eroilor ce au luptat pentru țara noastră. Mi s-a dovedit încă o dată că lecturile școlare nu sunt atât de îngrozitoare pe cât credeam.

   Locul 3

   De această dată, am ales o carte cu.. povești. Mai exact „Cartea cu jucării” a lui Tudor Arghezi. O carte ușurică, de citit în timpul unei pauze de serviciu, de la școală. O carte pe care o putem citi chiar și atunci când nu mai avem chef de nimic. Am citit-o și eu destul de târziu, într-o pauză de 2 romane. Și mi-a plăcut.

   Locul 2

   Pe locul 2 am clasat o carte pe care am citit-o acum mult-mult timp. Abia ce lăsasem din mână cărțile de basme că am și citit-o pe asta. Inițial o citisem puțin cam superficial, nu înțelesesem toate pătrunzimile cărții dar la o recitire, am clarificat totul iar cartea a rămas în continuare printre preferatele mele. E vorba despre „Lorelei”, cartea lui Ionel Teodoreanu.

   Locul 1

   Pe locul 1 e cartea mea preferată din toate timpurile. Am citit-o vara trecută și m-am distrat copios. Un roman polițist scris de Rodica Ojog-Brașoveanu și anume „320 de pisici negre” mi-a adus zâmbetul pe buze în zilele cu soare ale verii. Melania, un personaj foarte bine conturat, misterios și extravagant, m-a impresionat prin inteligența ei, prin felul ei de a fi. Rodica a reușit să creeze un personaj memorabil, de care orice fan de romane polițiste și nu numai ar trebui să audă!

Acesta este topul meu de cărți românești. Sper ca în curând să adaug mai multe cărți scrise de autori contemporani. Care sunt preferințele voastre și cum arată topul vostru? 😀