Top 5 cărți citite în anul 2016

     A trecut încă un an.. Un an plini de cărți, de reușite, de distracție, de.. absolut orice lucru care ne-a influențat mai mult sau mai puțin. Ei bine, în primul rând, aș dori să vă urez un An nou fericit! Sper să vă distrați de Revelion indiferent de modul în care îl veți petrece! Sper ca 2017 să fie un an mult mai bun pe orice plan și să reușiți să vă îndepliniți visele! Revenind la minunatul nostru top.. adevărul e că anul ăsta a fost un Fail. Nu unul total, totuși. Am citit 42 de cărți și am câteva neterminate. Goalul meu pentru acest an a fost de 55 de cărți. Deci am eșuat. În consecință, pentru că știu ce an urmează, voi fixa goalul la 45 de cărți. Cu toată aglomerația și cu toate lucrurile care vor veni, sper ca totul să se desfășoare, de această dată, conform planului. Înainte să realizez acest top, mi-ar plăcea să menționez un lucru. În prezent citesc o carte absolut superbă. ”Sabia Verii” de Rick Riordan. Nu există nici un dubiu că, dacă aș fi reușit să o termin astăzi, s-ar fi clasat pe unul dintre locurile fruntașe. Însă, din păcate, e destul de groasă și n-am să reușesc să o finalizez. Așa că îi acord această.. ”mențiune de onoare” Se pune? Sper că da. Topul va fii organizat, așa cum v-am obișnuit, de la cartea de pe locul 5. Ultima carte menționată este cea de pe locul fruntaș.

Coperta_Zona-zero_Lavinia-Calina

 Locul 5

     Mi-a luat ceva timp să decid ce carte să pun pe acest loc al topului, însă am ales una dintre autoarele mele preferate din România. Probabil deja știți că vorbesc de Lavinia Călina. Doar oare știți și despre ce carte este vorba? Vă zic eu. ”Zona Zero”. Carte apărută la editura Herg Benet. Am făcut recenzia cărții aici. Mi-a plăcut mult lumea creată de autoare. În general îi iubesc cărțile. Are un stil absolut minunat care te prinde, care te ”trage” între filele cărții și te obligă să părăsești realitatea. Foarte bine scrisă cu un impact foarte mare față de cititori. Finalul deschis m-a făcut parcă să-mi doresc mai mult. Bravo Lavinia, cartea asta a fost genială! Își merită locul pe deplin!

matt-haig-un-baiat-numit-craciun_coperta_c1

Locul 4

     Pe locul 4 se află o carte pe care am citit-o relativ recent. Este vorba despre ”Un băiat numit Crăciun” scrisă de Matt Haig (recenzia e atașată titlului). Mi s-a părut o carte foarte faină, ce are ca scop sensibilizarea omului. Bunătatea este calitatea care este cel mai mult încurajată în acest roman, astfel că, într-o societate în care răutatea începe să domine, această carte este numai bună pentru a ne deschide ochii în legătură cu mai multe aspecte. Ne sunt deschiși ochii și suntem încurajați să vedem magia din jurul nostru. O carte absolut superbă care își merită renumele. Foarte frumoasă din toate punctele de vedere, o recomand oricărei categorii de vârstă.

981109

Locul 3

     În mijlocul acestui top am ales să se așeze.. Legenda, scrisă de Marie Lu. Și această carte a fost recenzată și pot să zic că a fost cea mai bună carte fantasy citită în acest an. Lumea creată de Marie Lu a fost impresionantă prin complexitatea ei, prin ingeniozitatea ei. De astfel, personajele au fost și ele foarte fain construite, ceea ce a produs un sentiment autentic, ce te-a introdus în carte. E genul acela de carte pe care, atunci când o lași din mână, trebuie să stai câteva minute pentru a conștientiza locul unde te aflii și pentru a părăsi parțial lumea în care tocmai intrasei. E o carte care se citește foarte repede, din cauza faptului că e atât de mine structurată. Abia aștept să citesc și cel de-al doilea volum!

370244

Locul 2

     Începând cu locul 2, părăsim domeniul fantasy și intrăm în realism. Pe locul 2 a fost poziționată o carte foarte dragă mie și anume ”De veghe în lanul de secară” scrisă de J.D. Salinger. Cum am menționat și în recenzie, cartea, deși este scrisă într-o perioadă relativ îndepărtată de prezent, are un element de noutate pentru acele vremuri care acum se pliază perfect societăți în care trăim. E multă descriere prin care putem analiza și observa sentimentele personajului principal. Un personaj care suferă de depresie dar de la care avem foarte multe de învățat. Se spune că, pentru a putea savura pe deplin această carte, e recomandat să ai între 17-18 ani. Într-un fel, ai putea considera că e adevărat. Unele probleme cu care se confruntă sunt mai ușor de înțeles la o asemenea vârstă. Însă orice persoană mai mare e capabilă să o citească fără probleme.

inainte_sa_te_cunosc_de_jojo_moyes

Locul 1

     Cea mai bună carte pe care am citit-o în acest an este.. ”Înainte să te cunosc”  de Jojo Moyes. Pentru cei care îmi urmăresc blogul sau cei care mă cunosc, cred că nu e nici o surpriză în legătură cu cartea care ocupă locul 1 în acest an. Mi-a plăcut la nebunie. Și, pe lângă recenzia pe care i-am făcut-o, am scris chiar și un articol în care comparam cartea cu filmul. ( chiar aici ). Chiar și filmul mi-a plăcut la nebunie. Nu prea citesc cărți romance, asta se poate observa foarte ușor dacă ”aruncați un ochi” pe blog, însă această carte a reușit cumva să se strecoare în sufletul meu prin sensibilitatea ei, prin emoțiile pe care le transmite. M-a pus față în față cu o situație pe care nu am mai întâlnit-o niciodată. Am meditat mult la lucrurile pe care le-am aflat în urma lecturii iar lecția pe care mi-a dat-o este extraordinar de valoroasă. Abia aștept să citesc și cel de-al doilea volum!

     Acesta a fost Topul meu cu cele mai bune 5 cărți pe care le-am citit anul acesta. Câteva dintre ele s-au regăsit și în Top 5 cărți citite în prima jumătate a anului 2016 ceea ce subliniază frumusețea lor, modul de construcție a romanului și a personajelor. Chiar dacă în acest an nu am reușit să ating numărul de cărți pe care mi l-am propus la sfârșitul lui 2015, în acest an, marea majoritate a cărților pe care le-am citit, au fost absolut superbe! Am alcătuit cu greu un top.. Aștept în comentarii și topurile voastre pentru anul 2016! Și nu în ultimul rând, vreau să vă mai urez o dată.. An nou fericit și plin de împliniri!

Înainte să te cunosc. Carte VS Ecranizare

     ”Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes a fost cartea care a ocupat locul fruntaș în topul cărților pe care le citisem în prima jumătate a anului 2016 și încă o consider o operă de artă. Mi-a plăcut cartea la nebunie, a fost absolut superbă. Astăzi, mi-am făcut ”curaj” și am vizionat și ecranizarea. Poate mulți dintre voi îmi veți reproșa că a durat cam mult până să mă uit și eu la film, însă am plâns mult la carte, foarte mult. Și mă așteptam să am aceeași reacție și la film.

1043195

     Ei bine, nu o să intru neapărat în acțiunea cărții. Nu pentru că nu ar trebui neapărat însă deja am scris o recenzie pe pe această temă aici! Acolo veți găsi toate detaliile necesare în legătură cu acțiunea cărții. Recenzia nu conține spoilere și pe cât posibil, nici acest articol. Așadar, să trecem la ecranizare!

     O să încep cu actorii principali. Sam Claflin și Emilia Clarke. Din punctul meu de vedere, cei doi au jucat impecabil. Parcă-și trăiau rolurile și nu au fost departe de imaginea pe care mi-am format-o eu în legătură cu Will și Lou. Mi s-au părut perfect aleși, n-am avut de reproșat absolut nimic pe durata întregii vizionări. Și ceilalți actori au fost extraordinari, deși, recunosc, a fost foarte greu să-l văd pe Matthew Lewis în rolul lui Patrick. (probabil pentru că a rămas tot Neville în ochii mei).

513643860e65363cd90b0f05e2dcd43c

     Scenele mi s-au părut foarte bine alese. Nu s-au adăugat detalii inutile, nu a fost nici prea multă acțiune, nici prea puțină. Cumva, scenariștii au reușit să scoată tot ceea ce era mai bun din această carte. Un singur lucru aș putea reproșa în această privință. Mi-a părut foarte foarte rău faptul că, în film, n-au fost incluse scenele cu Lou, cu teama ei de labirint și cu backstory-ul acestei fobii. Ceea ce mi s-a părut a fi o pierdere îngrozitoare, dat fiind că a fost o parte foarte importantă a poveștii.

     Din punct de vedere al clarității, al hainelor lui Lou, al sunetului și al oricărui alt aspect ați vrea să-l dezbateți, sunt pe deplin satisfăcută. Din punctul meu de vedere, a fost o ecranizare absolut genială, ce mi-a plăcut la nebunie și care chiar își merită faima. Nu am mai fost de foarte mult timp așa mulțumită de ecranizarea unui roman, deoarece în ultimul timp, fiecare ecranizare ruina cumva feelingul cărții. Însă filmul a reușit să transmită exact ceea ce transmite și cartea, a reușit să păstreze sentimentul autentic ce a luat naștere în urma lecturii. Un film și o carte absolut minunate. Recomand cartea și în același timp recomand din suflet și filmul. Ambele mi-au plăcut extraordinar de mult și nu am suficient de multe cuvinte pentru a descrie toate sentimentele transmise și simțite în urma vizionării și lecturii. Voi ce părere aveți despre film? Se ridică la nivelul așteptărilor voastre?

„Reading Slump” și cum să scapi de el #2

     M-am întors cu a 2 parte a acestui articol (și nici pe departe ultima). Sper că sfaturile din primul articol v-au fost de folos, că unii dintre voi v-ați regăsit în ele și ați putut să depășiți acea situație în urma articolului! Și, ca să n-o mai lungim, să trecem la alte câteva probleme..

       Dificultatea lecturii

     Asta are, din nou, legătură și cu gusturile noastre. Unii citesc mai mereu cărți grele, cu o complexitate ridicată. Unii lecturează tot timpul romane scrise de Lev Tolstoi, de Dostoievski alături de mulți alți autori ”cu greutate”. Astfel că niște standarde nu numai ridicate, ci se așteaptă ca toate cărțile să fie la fel de profunde precum cele pe care le citesc tot timpul. Însă și această complexitate poate provoca un reading slump. Și aici, ca și la genuri, e nevoie de diversitate. Știți ce m-a ajutat pe mine să ies din acest reading slump provocat de dificultatea lecturii? Un fanfic. Știți voi, poveștile alea scrise de fani în care protagoniștii sunt actori/o trupă/sau orice celebritate sau personaj ficțional. Ei bine, era un fanfic în adevăratul sens al cuvântului, 200 pagini de Word! O minunăție.. Mi-a plăcut la nebunie și mi-a redat pofta de lectură . (Plus de asta mi-au și crescut standardele în privința lecturilor, pentru că a fost una dintre cele mai frumoase povești pe care le-am citit în ultima vreme). Lecturi frumoase și complexe care să te impresioneze cu adevărat găsești peste tot. Există o mulțime de oameni talentați gata să-și dezvăluie talentul în fața cititorilor. Trebuie doar să știm să le apreciem și lor munca!

       Obișnuința

      Aici mă refer în principal la trecerea bruscă de la format fizic la format pdf/epub. Fac această referire deoarece e destul de obositor să citești în format electronic deci clar nu vom putea citi din prima zi aceeași cantitate de pagini precum am fi citit dacă aveam cartea în format fizic. Ochii noștri pot obosi mai repede iar noi putem fi mai predispuși abandonării cărți. Personal, nu am suficientă răbdare să citesc în format electronic. Prefer cartea fizică iar orice urmă de ambiție îmi dispare atunci când vine vorba de cărți electronice! Trebuie să avem răbdare cu noi, să ne acordăm timp și să nu ne obosim prea mult. Să luăm totul dreptat și într-un mod cât mai ușurel, pentru a ne asigura că nu vom intra într-un reading slump din cauza factorului nou cu care ne confruntăm.

      Aceasta a fost partea a 2 din această minunată serie. Evident, va urma și o parte a 3! V-a fost de ajutor acest articol? Credeți că vă va fi folositor un al 3? Voi cu ce probleme v-ați confruntat și cum le-ați făcut față?

Top 5 cărți citite în prima jumătate a anului 2016

     Deși inițial am zis că voi aștepta până voi termina cartea pe care o citesc în prezent (”Legenda” de Marie Lu) am hotărât totuși să fac acum acest top, ”Legenda” având șansa de a fi inclusă în topul făcut pe a 2 jumătate a anului. Iată-ne deci la un nou top. A trecut prima jumătate a anului și nu mă prea pot lăuda în materie de cărți. Am citit 6-7 cărți foarte bune, câteva mediocre iar în rest.. am cam pierdut timpul cu celelalte.. Totuși, cele incluse în acest top, sunt niște cărți absolut extraordinare, pe care vi le recomand cu drag!

       5. Regii timpului – Laura Nureldin

     O carte apărută la editura Herg Benet, prima carte pe care am citit-o în anul 2016. A avut un subiect foarte original și mi s-a părut ușor de citit, o lectură foarte plăcută și drăguță. Găsiți recenzia ei aici. O carte care își merită toate laudele.

       4. Percy Jackson: Bătălia din Labirint – Rick Riordan

     Pe locul 4 se clasează volumul 4 (ce coincidență!) din seria ”Percy Jackson”. ”Bătălia din Labirint” de Rick Riordan. Această carte continuă aventurile lui Percy Jackson, semizeul cu care ne-am început noi călătoria în lumea mitologiei grecești. Stilul lui Riordan se păstrează rămânând la fel de plin de viață, la fel de jucăuș și plin de umor ca și până acum. O lectură light, ce vă poate aduce zâmbetul pe buze.

       3. Oscar și Tanti Roz – Eric-Emmanuel Schmitt

     O carte de suflet, o carte sensibilă și o lectură impecabilă. În ”Oscar și Tanti Roz” se află lecții de viață, o carte ce te ajută să înțelegi cu adevărat valoarea vieții și care reușește să te sensibilizeze și să-ți ajungă la suflet. Recenzia o găsiți aici.

       2. Zona Zero – Lavinia Călina 

      O carte cu o acțiunea puternică, o carte ce te ține în priză. E cu adevărat spectaculoasă și îți e imposibil să o mai lași din mână. Personaje bine conturate și stilul narativ alert, Lavinia Călina reușește să creeze (din nou) o lumea absolut fantastică! Am recenzat și această carte și v-o recomand cu mare drag, atât această carte cât și celelalte lucrări ale acestei autoare!

        1. Înainte să te cunosc – Jojo Moyes

     Nu cred că era vreun dubiu că aceasta se află în fruntea topului meu. Precum am precizat și în recenzie ( hereee ) este cea mai bună carte pe care am citit-o.. vreodată! E de o frumusețe și o profunzime de nedescris. O poveste care ne va rămâne adânc înrădăcinată în minte, o poveste despre iubire și despre dorința de a supraviețui. Mă voi repeta și voi folosi, din nou, aceste cuvinte: best book ever.

      Și cam acestea sunt cele mai bune 5 cărți pe care le-am citit în această primă jumătate a anului 2016. Niște cărți extraordinare! Cum ar arăta topul vostru de cărți pentru prima jumătate a acestui an? 🙂

Cărți nefinalizate

     A venit vara alături de lunga vacanță pe care o așteptam cu toții. Fiecare a alcătuit câte un plan de vacanță, doar că.. nu toți îl ducem spre finalizare. În materie de lectură, personal stau cam prost. Am 9 cărți începute dar nefinalizate iar prin această postare încerc să.. argumentez de ce le-am pus ”pe așteptare”. De reținut totuși faptul că nu toate sunt începute acum, ci majoritatea sunt începute în perioada școlii, doar că nu am mai avut eu suficientă voință pentru a reveni la ele. Prezentarea a fost făcută în ordine aleatorie.

       Conspirața – Dan Brown

     Cartea pe care am abandonat-o de mai bine de un an. Din cauze ei intrasem într-un reading slump așa că am zis că încep altceva și revin la aceasta. Acum chiar am de gând s-o fac. Îmi amintesc că a fost o carte bună, intrigantă. Deși nu se poate compara totuși cu ”Fortăreața digitală” care mi-a plăcut mult mai mult, comparativ cu aceasta. Totuși, mă simt norocoasă că nu uit acțiunea cărților și că sunt capabilă să revin la o carte chiar și după o așa lungă perioadă de timp fără a avea vreo problemă.

       Bună seara, Melania! – Rodica Ojog Brașoveanu

     O altă carte abandonată de foarte mult timp, din aceeași cauză precum Conspirația – reading slump. Citesc multe cărți de Rodica, are un stil absolut genial, doar că, din seria Melania Lupu, am citit 2 cărți. Prima și a treia. Aceasta e, de fapt, a doua carte iar faptul că deja știam cum se termină totul nu mă mai intriga, astfel că nu am mai putut citi cu o poftă la fel de mare precum făceam anterior cu restul cărților autoarei. Am să o termin desigur, ca să pot continua însfârșit seria.

       Crimă și Pedeapsă – Dostoievski

     O capodoperă. Mi-a plăcut mult până în punctul în care am ajuns. La această carte am renunțat în timpul școlii. Trebuia să-l citesc pe Ion, să citesc alte romane pentru bac iar Dostoievski am zis că rămâne pentru vacanță, pentru că e atât de frumoasă încât ar fi fost păcat să o citesc între tema la română și tema la franceză, meritând mult mai multă atenție.

        Urzeala Tronurilor – George R. R. Martin

     Altă carte absolut genială la care am renunțat (culmea!) tot în timpul școlii. O carte foarte voluminoasă pe care am amânat-o tot pentru această vară, cu speranța că voi citi și celelalte volume ale seriei și poate chiar voi viziona și serialul.

       Vechiul oraș imperial – Yasunari Kawabata

     La această carte am renunțat, ei bine, din cauza stilului. Mai am 2 cărți ale autorului și vreau să mă ambiționez să le termin pe toate trei. Însă stilul e foarte ușor, tipic asiatic, o carte tare moale. Citind-o, aveam impresia că lecturez o carte pentru copii. Propoziții extrem de scurte și un subiect simplu. Poate prea simplu.

       Sînt o babă comunistă – Dan Lungu

     Am cumpărat această carte deoarece una dintre bloggerițele mele preferate o recomanda în continuu. Am zis că e o bună oportunitate pentru a-mi aprofunda cunoștințele și lecturile în materie de cărți românești însă nu mă încântă prea mult. Sper să o termin și pe aceasta deși va fi o misiune mult mai dificilă comparativ cu celelalte cărți, pe care le-am abandonat din motive ”exterioare”, care nu aveau nimic de aface cu cartea în sine.

       De veghe în lanul de secară – J.D.Salinger

     Long story short.. asta e una dintre acele cărți la care am renunțat în lanț pentru a o citi pe următoarea. Evident, nu am de gând să o abandonez, am amânat-o puțin, dar o voi termina cât de curând.

       Legenda – Marie Lu

     Pentru această lectură am renunțat la ”De veghe în lanul de secară”. Această carte a avut parte de atât de multă publicitate pozitivă astfel că atunci când am văzut că a apărut la editura Booklet Fiction am fost extrem de încântată așa că am și început să o citesc. Dar..

       Umbra șarpelui – Rick Riordan

     Dar a apărut volumul trei din seria ”Cronicile Familiei Kane” și Rick Riordan e autorul meu preferat așa că am zis ”..okay, o citesc imediat după. Trebuie, deci trebuie, să știu cum se finalizează trilogia!” DAR. Există și aici un dar, evident. Am comandat de pe Libris  cartea ”Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes. Aștept cartea aia de 7 luni! Abia așteptam să fie tradusă și nu mă așteptam să ajungă atât de repede, crezând că voi apuca să termin Umbra șarpelui.

     După ce termin cu romanul lui Jojo Moyes o să le termin pe acestea. Deja am cam decis ordinea pe care doresc să le citesc, dar evident sunt deschisă la opinii. Ați citit aceste cărți? Cum vi s-au părut? Pe care le recomandați și pe care nu?

RECENZIE – PS. Te mai iubesc și-acum

     Surprinzător sau nu, tocmai ce am terminat de citit și acest roman. Al doilea din această serie scrisă de Jenny Han și apărută la editura Trei. Am zis și în recenzia primului volum că le consider a fi cărți ușor comerciale însă chiar și așa, au totuși o anumită magie a lor.

ps-te-mai-iubesc-si-acum_1_fullsize

    N-o să intru în detalii deoarece nu vreau să dau spoilere celor care nu au citit cele 2 cărți (în cazul în care ați făcut-o, vă aștept în secțiunea de comentarii pentru o mică dezbatere literară). Ei bine, Lara Jean e nevoită să facă diferite alegeri (din nou). Primește răspuns la ultima ei scrisoare trimisă și John apare în viața ei. De aici i-au naștere multe scene care mai de care mai dulci care îți dau un feeling tare fain, potrivit cu începutul vacanței de vară. Astfel Peter și John (cei mai buni prieteni în copilărie) ajung să se lupte pentru inima Larei Jean. La final aflăm cine a fost ales. Decizie care pe mine m-a dezamăgit într-o oarecare măsură. Nici unul nu merita să rămână cu buza umflată însă nici cu ambii nu putea rămâne, evident.

      Din nou, urmărim frumoasa evoluție a protagonistei, vedem cât de mult s-a maturizat și observăm curajul cu care înfruntă lucrurile ce i se întâmplă. Suntem acolo pentru a observa cum dintr-o adolescentă Lara Jean ajunge chiar o femeie, observăm cum în jurul ei totul se schimbă. De la jumătatea cărții înspre final, ea se reîntâlnește cu cei mai buni prieteni ai ei din copilărie, totul e scris într-o notă plăcută de nostalgie iar textul este, repet, extrem de ușor de parcurs.

     Cartea merită să fie continuată. Dacă e să mă gândesc care a fost cartea mea preferată dintre aceasta și prima carte, probabil aș alege ”PS. Te mai iubesc și acum” pentru că din mod obiectiv putem observa mai bine psihologia personajului, modul în care a crescut și cum reușește să facă față obstacolelor vieții. Cum Lara Jean joacă rolul mamei pentru sora ei mai mică și cum din bunătate face acel voluntariat la Bellaview. Subiectiv vorbind am un singur cuvânt de spus: John. 

     E o carte ce merită să primească o șansă. O serie pe care nu ar trebui să o ocolim din cauza faptului că ni s-ar părea clișeică sau din vina unor idei preconcepute. Sunt niște cărți tare-tare drăguțe, numai bune de citit într-o după-amiază caldă de vară alături de ceva răcoritor. O recomand!

Labirintul: Încercările Focului. Carte VS Ecranizare

     Măi, măi, măi.. La un an distanță, am hotărât să urmăresc și ecranizarea acestei cărți. Deși știam că diferă foarte mult de carte, am ales totuși să-i dau o șansă. Părerea mea? Încă nici nu m-am hotărât dacă îmi place sau dacă nu. De ce? Ei bine..

    În primul rând nu s-a respectat cartea. Deloc. Absolut deloc. Dacă au fost vreo 2 scene din carte? Și cam atât. Totuși, nu-l pot numi film ”nașpa”. De ce? Pentru că, din punct de vedere calitativ, filmul e excelent realizat. Luat separat față de carte, e o mică operă de artă. Actorii sunt foarte bine aleși, știu să joace foarte bine și fac o treabă minunată. Scenariul este bine realizat, se leagă, e tare-tare fain, dacă, cum am mai spus, e luat independent de carte.

maze-runner-the-scorch-trials-511280l

     Bineînțeles, cum bine se spune ”Filmul nu se compară cu carte” și ”Cartea e întotdeauna mai bună” țin să dau dreptate în acest caz. Mi-ar fi plăcut ca acest film să semene mai mult cu romanul. Pentru că James Dashner a scris o carte absolut minunată care își merită faima și renumele.

     În al doilea rând, un plus oferit filmului este distribuția. Actorii își joacă excepțional rolurile, sunt foarte convingători și din punctul meu de vedere se asemănă foarte bine cu personajele pe care le joacă. Spre exemplu, personajul meu preferat din această carte este nimeni altul decât Newt, iar Thomas Brodie Sangster mi se pare mai mult decât potrivit pentru acest personaj. Fizionomia lui se potrivește (cu mici ”greșeli”) fizionomiei lui Newt iar atitudinea pe care o are îi pune pe ambii în evidență.

     Totuși, acțiunea filmului a fost alertă, m-a ținut în priză și m-a captivat cu adevărat. Nu a fost nici un moment în care să pot afirma că m-am plictisit sau că filmografic vorbind, mi-a displăcut în vreun fel filmul. În cazul romanelor de acest gen, ar trebui să fie redate la viață prin seriale, și nu prin filme, pentru a-și putea păstra adevărata magie.

     Ca o concluzie, am să mă uit și la următorul film. chiar dacă o fac doar pentru Thomas Brodie Sangster și Ki Hong Lee. Deoarece, după cum spuneam, din punct de vedere calitativ, filmul e excelent. Luat indiviual de carte, are nota 10. Combinate însă..

Voi cum citiți cărțile?

     Am întrebat mai multe persoane.. cum citesc ele cărțile. În cazul în care nu vă dați seama de răspunsul pe care-l aștept pentru această întrebare, ei bine, m-am referit strict la modul în care persoanele au grijă de propriile cărți în momentul lecturii. Am vrut să văd câți dintre voi îndoaie colțurile paginilor, pocnesc cotoarele sau ”își lasă amprenta” pe propriile cărți. Ei bine, răspunsurile au fost împărțite. Dar Doamne, ce bine argumentate!

       Cei care citesc fără să rănească respectiva carte.

     Aceasta a fost categoria ce a dominat. Categorie în care, de altfel, mă aflu și eu. Fiecare a argumentat cât mai bine de ce se poartă atât de bine cu o carte. ”Uneori cărțile au mai mult suflet decât unii oameni” spune una dintre persoanele ce au fost dispuse să-mi răspundă la întrebare. Și cam așa și este! De cele mai multe ori, cei încadrați în această categorie sunt cei perfecționiști, care doresc ca totul în jurul lor să fie perfect. Inclusiv cărțile. Și fie că le țin ca noi din această ambiție, fie pentru că țin prea mult la ele, cărțile arată ca scoase de la tipografie! Și ăsta e un lucru bun, nu? Din câte am observat, acest tip de persoane sunt și cele mai reticente și care nu sunt dispuse să împrumute propriile cărți, deoarece nimeni nu le mai poate păstra în același mod în care au făcut-o ele. Deci, dacă perfecționismul e exagerat, apare și această ”consecință negativă” (cel puțin pentru cei care ar dori să lectureze cartea respectivă). Unii dintre ei preferă să nu consume nici un fel de băutură sau mâncare în timpul lecturii iar una dintre persoane chiar a afirmat: ”prefer să citesc cu mănuși chirurgicale numai să arate bine cartea”. Îmi place să văd câtă grijă au unii de propriile lor cărți. Așa știm că un copac zâmbește pentru că e tratat într-un mod foarte, foarte frumos. Cât despre citate, cei din această categorie preferă să le însemneze într-un carnețel, să le fotografieze sau să pună diverse ”notițe adezive” (sticky notes) pentru a nu pierde citatul și a lăsa cartea nevătămată. Fiecare are propriul ritual prin care își păstrează cărțile ca noi, dar cu toții ne întristăm când vedem că pe una din ele s-a strecurat un mic defect, că am fost puțini neglijenți și am sfârșit cu un colț îndoit.

       Cei care citesc și ”vătămează” cărțile

     Aceasta a fost categoria minoritară. Unii ”rănind” cărțile printr-o simplă subliniere, alții ”distrugând” ceea ce iubesc. Una dintre persoanele ce au răspuns la întrebare a afirmat: ”Ador să las urme cărților. Îndoituri, marcări, mini sticky notes, cotorul îndoit și mai departe. Dacă îmi place o carte, o distrug. Iar atunci când o termin de citit mă simt minunat să văd că am trecut și mi-am lăsat amprenta peste tot, e ca și cum le simt ca fiind cărțile mele.” Cum am afirmat mai sus, eu sunt genul de persoană care preferă să aibă grijă de cărțile pe care le citește, însă, citindu-vă comentariile am rămas oarecum impresionată de semnificația gesturilor ”violente” asupra cărților. Cum unii oameni iubesc cărțile.. în felul lor. O altă afirmație care m-a surprins plăcut a fost ”Și e drăguț și când împrumut o astfel de carte, pentru că persoana care o primește nu citește numai textul autorului, ci și părticica din mine care a rezonat din text.” O astfel de afirmație m-a surprins în mod plăcut și declar că mi-ar plăcea să împrumut cărți de la astfel de persoane, persoane ce-și lasă bucăți din suflet printre filele unei cărți. Îmi place modul în care își argumentează faptele această ”tabără”. Îmi place logica pe care o au. De altfel, am mai găsit printre comentarii un lucru tare, tare drăguț: ”Eu îmi scriu pe prima pagină data în care am început să citesc cartea și pe ultima data când am terminat cartea.” Astfel de idei și de acțiuni puse în practică nu pot nicidecum să mă supere. Fiecare persoană care își tratează în acest mod cărțile e imposibil de condamnat. Semnificația lucrurilor pe care le fac reflectă frumoasa lor personalitate. Când îți lași o parte din suflet pe hârtie, nu poți fi condamnat pentru acest lucru. Astfel, aceste persoane sunt open-minded și-și impun personalitatea (nu susțin că celălalt tip de persoane nu ar fi!)

     Indiferent de modul în care-ți tratează cărțile, fiecare persoană are mereu ceva de învățat de la cealaltă ”tabără”. Dacă până acum eram foarte pornită împotriva celor ce vătămau cărțile, acum mi-ar face plăcere să împrumut copiile lor. Deși n-am să-mi schimb obiceiul și am să rămân la perfecționismul meu, consider că nici una din părți nu e de condamnat! Aștept părerile voastre despre cele 2 părți, despre locul în care vă încadrați și modul în care vă exteriorizați acea latură, pentru că cel mai probabil va mai veni un articol pe aceeași temă! Mulțumesc mult tuturor pentru colaborare, pentru răspunsurile voastre sincere care au făcut posibil realizare acestui articol!

Dacă aș trăi într-o carte.. #1

     Fiecare dintre noi a afirmat cel puțin o  dată: ”Mi-ar plăcea tare mult să trăiesc în lumea ficțională, în special în cartea X.” Dar oare e atât de simplu și atât de accesibil pe cât ne dorim și ne imaginăm noi?! Personal, n-aș rezista în nici o carte pe care am citit-o până acum, decât dacă vorbim de o carte în care cel mai periculos lucru pe care îl face personajul principal e un drum până la magazinul alimentar dintre blocuri. Deși și aia ar putea fi ceva mai dificil, pentru că mi s-ar părea plictisitor și aș părăsi volumul. Dar în celelalte m-aș descurca oare?!

       1. Acțiunea

     Să citești cum personajul tău preferat cutreieră lumea, salvează o țară sau se luptă cu cine știe ce monstru greu de imaginat pare un lucru foarte ușor de care nu ne-am îndoi că l-am putea duce la final. Hahaha. Să fim serioși. Pot să vin cu mii de exemple de cărți în care n-aș rezista nici 2 pagini. Percy Jackson? Mi-aș găsi sfârșitul când primul monstru ar veni să mă omoare deoarece aș alerga înspre prima ușă pe care aș vedea-o și probabil din cauza energiei și a sperieturii, m-aș lovi de ea și aș cădea lată pe jos. Jocurile Foamei? Nu aș trece nici măcar de Cornul Abundenței pentru că aș alerga prea lent iar ceilalți ar reuși să mă prindă și să-mi facă felul.

       2. Mâncarea

     Cum?! Nu este mâncare suficientă? Mâncarea aia chiar conține măsline? Are you kidding me?!?! N-ai să mă vezi pe mine într-o carte în care mâncarea este prea puțină sau este proastă. Jocurile Foamei? Hahaha, mai degrabă Jocurile Prăjiturilor. Să alerg și să mă lupt pentru mâncarea care e oricum insuficientă, crudă sau otrăvită? N-ai să vezi. Divergent? Să rămân în abnegație și să mănânc puțin, îmbrăcată în gri fiind? Neah. M-aș transfera direct la Neînfricați (unde se dă toort) dar din păcate n-aș putea face saltul din tren pe clădire și.. aici s-ar încheia povestea. Păcat. Ar fi ieșit un festin extraordinar.

       3. Starea psihică

     Să mă trimiți într-un univers în care nu exist, precum în Nowhere Boys ar fi cea mai mare greșeală deoarece aș ajunge să plâng atât de mult încât tot orașul, toată țară sau chiar planeta ar deveni o piscină uriașă și cartea s-ar cam termina aici. Să mă pui să aleg dacă trăiesc sau mor precum în Dacă aș rămâne? Excuse you, eu nu pot decide nici ce vreau să mănânc diseară și tu îmi cer să aleg așa ceva?! Aș rămâne în starea aia de legumă iar cartea nu s-ar mai finaliza niciodată.

     Și cu asta am finalizat prima parte a acestui articol. Ușor ironic dar complet adevărat. Voi cum v-ați descurca dacă ați trăi într-o carte? Și în ce carte ați prefera să trăiți?

Serii nefinalizate #1

     Cu toții ne atașăm mai mult sau mai puțin de anumite serii, fie ele fantasy, sf sau romantice. Fie ele scrise de autorii contemporani români sau fie ele traduse. Dar când iubești în mod special o anumită serie, lumea și personajele din interiorul ei, nu e o dezamăgire enormă, o lovitură puternică atunci când afli că.. nu o să mai apară continuarea? Sincer vorbind, dacă e doar o problemă de traducere, e ceva mai ok, fiind capabili să terminăm seria respectivă în limba engleză, însă când autorul se oprește din scrierea poveștii noastre preferate.. este un adevărat coșmar! Ei bine, eu am ales să vorbesc despre 3 serii tare drăguțe însă care nu au fost traduse în totalitate.

       1. Seria Tapiseria de Henry H. Neff.

tapestry_5books.jpg__620x250_q85_crop-smart

Cei de la Rao mai au de tradus 3 cărți, din această minunată serie!

     O serie foarte drăguță, care seamănă în mod special cu Harry Potter. O lume care prezintă o școală de magie asemănătoare cu cea pe care am trăit-o toți cei care suntem Potterheads! Nu m-a deranjat câtuși de puțin această asemănare deoarece chiar dacă ideea principală era ”Școală de magie, Vrăjitor bun, Vrăjitor rău” această carte este foooarte bine scrisă cu multe elemente foarte originale care m-au captivat și m-au făcut să ador cartea. În limba română au fost traduse 2 volume: Dulăul din Rowan și Al doilea Asediu, apărute la editura Rao. Ei bine, eu încă sper să se continue, deși o lectură în limba engleză a celorlalte volume este și ea binevenită! 🙂

       2. Oksa Pollock de Anne Plichota și Cendrine Wolf

164d5057ad65eeb2f3aa3315a3ebbd5e59e503e9

Și în cazul acestei serii, editura mai are de tradus tot 3 cărți!

     Ei bine, în cazul acestei serii, sentimentele mele sunt împărțite. O serie fantasy foarte drăguță, plină de magie cu o protagonistă și niște personaje foarte intrigante, o lectură care s-a dovedit a fi o adevărată plăcere. Însă într-o oarecare măsură îmi pare bine că nu au fost traduse în limba română decât primele 3 volume (Tărâmul Invizibil, Pădurea Rătăciților și Inima dintre cele două lumi) deoarece editura All a cam lăsat de dorit în această privință. Calitatea traducerii a fost extrem de slabă și pagină de pagină te împiedicai de greșeli gramaticale foarte urâte. O serie pe care îmi va face plăcere să o citesc.. în engleză dar care ar trebui finalizată pentru ca și cei care nu citesc cărți în limba engleză să o poată ”trăi”.

         3. Dacă aș rămâne de Gayle Forman

21873331

Încă un volum de tradus.. cerem prea mult?!

     Încă o serie de la editura Rao.. Ei bine, eu am citit relativ recent această carte și mi-a plăcut tare-tare mult. De atunci tot aștept să se traducă și al doilea volum – Where she went. Adevărul e că îmi doresc cărțile din aceeași serie în același format și preferabil în aceeași limbă, așa că mi-am zis să mai aștept puțin, poate-poate cei de la Rao o vor și traduce.. Sper doar să nu dureze ani buni, deoarece povestea este foarte interesantă și foarte impresionantă, iar după ce prima carte s-a dovedit a fi un adevărat carusel al sentimentelor, sunt tare curioasă să văd cum evoluează lucrurile în cel de-al doilea volum!

   Acestea au fost primele 3 serii incomplete în limba română care mi-au venit în minte, toate fiind printre preferatele mele până în momentul de față. Mi-aș dori ca unele edituri să fie ceva mai serioase și dacă ele consideră că nu pot duce la bun sfârșit o serie, mai bine să nu o înceapă. Voi ați auzit de aceste cărți? Care sunt seriile pe care încă așteptați să fie finalizate?