RECENZIE – Sabia verii

     N-am citit (evident) numărul de cărți pe care mi l-am propus în această lună. Mi-am propus 4, am citit 1. Adevărul e că mi-am cam ocupat timpul cu seriale. DAR! Singura carte citită luna asta s-a dovedit a fi o mică operă de artă! O altă operă semnată de Rick Riordan. Știam că o să-mi placă. Nu era nici o urmă de îndoială! Sabia Verii, cea mai recentă carte a lui Rick tradusă la editura Arthur e absolut genială.

sabiaverii

     Am mai citit de la acest autor seria ”Percy Jackson și Olimpienii” și trilogia ”Cronicile Familiei Kane”. Se vede clar că stilul autorului devine din ce în ce mai bun, că modul de scriere și umorul sunt într-o continuă schimbare (pozitivă, evident!). Această carte îl are în prim plan pe Magnus Chase și este bazată pe mitologia nordică. Magnus este un personaj bine construit. Orfan, trăiește pe străzi și se descurcă cum poate. Acesta moare și devine un einherjar deoarece avusese parte de un sfârșit vitejește. Ei bine, de aici începe adevărata aventura iar Magnus înpreună cu prietenii săi merg.. să salveze lumea și să oprească venirea Ragnarokului! (adică sfârșitul lumii, în mitologia nordică).

     Cartea e plină de aventură și adrenalină. Ai impresia că problemele au fost rezolvate când Hop! o altă problemă apare și îi împiedică pe eroi să-și continue misiunea. Foarte interesantă cartea. Cum mereu afirm la cărțile acestui autor, e plină de mitologie nordică, ceea ce, evident, lărgește orizonturile cititorului și cultura generală. Acțiunea e bine structurată iar personajele și zeii nordici sunt scoși la lumină într-un mod foarte atrăgător și plăcut, rămânând în memoria cititorilor pentru o perioadă îndelungată.

     E vorba de prietenie, despre încredere și despre descoperirea forțelor proprii. Rick Riordan are un mod unic în care-și construiește personajele. Acestea trec cu ușurință prin probleme abordându-le cu mult sarcasm și umor, ceea ce, uneori, e exact lucrul de care ai nevoie în viața de zi cu zi. O carte care îți ridică moralul și te face să privești viața cu alți ochi, indiferent de problemele pe care le întâmpini. Prezintă o abordare diferită a problemelor care se poate dovedi foarte prețioasă pentru fiecare dintre noi.

     Carte de dezvoltare personală? Carte de comedie? Carte pentru relaxare? Carte despre mitologia nordică? E all in one! E imposibil să o citiți și să nu vă aducă satisfacție măcar pe un singur plan. Eu o recomand din suflet. Plină de umor, de replici sarcastice și de diverse lecții prețioase, e perfectă pentru absolut orice vârstă! Abia aștept să citesc și următoarele volume din serie, deoarece e un început absolut genial și știu că următoarele nu mă vor dezamăgi! 🙂

The Librarians

     V-am întrebat acum ceva timp dacă ați dori să citiți articole bazate pe filme și seriale și am primit un răspuns pozitiv! Primul articol de acest gen este bazat pe serialul american ”The Librarians”. L-am vizionat foarte rapid, dat fiind că episoadele sunt scurte (în jur de 40 de minute fiecare) și deocamdată sunt doar 3 sezoane. (Din fericire, ieri s-a confirmat faptul că se va face și sezonul 4!)

librarians

     Serialul este bazat pe aventurile bibliotecarilor și a gardianului lor care încearcă să țină magia din lume sub control. Sunt multe episoade care se leagă de mitologie, episoade bazate pe istorie sau pe cărți. Sunt multe-multe chestii legate de cultura generală. Serialul reprezintă o vastă sursă de informație iar informația este transmisă într-o mod foarte practic.

     După cum v-am obișnuit, nu o să intru în detalii privitoare la acțiunea însă am să vă spun că senzația pe care o dă serialul e unică. Pe lângă doza mare de aventură și adrenalină pe care o oferă, serialul e plin de lecții de viață, dezvoltare personală, tot felul de citate absolut minunate din care chiar ai ceva de învățat.

      Personajele principale sunt Colonelul Eve Baird (Rebeca Romijn), Jacob Stone (Christian Kane), Cassandra Cillian (Lindy Booth), Ezekiel Jones (John Kim), Jenkins (John Larroguette). Eve Baird este un fost colonel NATO care a fost ales de Bibliotecă să fie Gardianul bibliotecarilor. Jacob, Cassandra și Ezekiel sunt cei 3 bibliotecari care sunt implicați în aventurile bazate pe găsirea artefactelor magice.

     Serialul e plin de adrenalină, te ține cu sufletul la gură și fiecare lucru rostit de vreunul dintre personaje se poate dovedi a fii o lecție de viață. (acum serios, e tare mișto). E foarte bine editat, efectele vizuale sunt bine realizate (spre deosebire de alte seriale care păreau editate în Paint). Actorii și-au făcut treaba foarte bine, în sensul că și-au interpretat personajele într-un mod absolut remarcabil, dându-le viață și insuflându-le șarmul lor propriu.

     Și pentru cei care consideră că nu vor să piardă timpul cu un serial, să știți că a fost scrisă și o carte! Se numește ”The Librarians and the lost lamp” și abia aștept să o citesc și eu! Mai jos e un citat dintr-unul dintre episoadele serialului:

”Nu este vorba de cine sau cât de mulți oameni te iubesc. Este vorba de persoana pe care o iubești tu.”

     Recomand tuturor acest serial. Consider că are toate elementele pe care ți le-ai putea dori de la un serial. Aventură, magie, comedie.. Nu lipsesc replicile ironice și elementele de cultură generală. All in one! Vizionați cu încredere! 🙂

Copilăria între filele unei cărți #2

     A trecut foarte mult timp de când am început să citesc. Să citesc.. atât de mult încât să nu-mi fie suficiente cărțile de pe raft niciodată. Am început de foarte mică cu basme, cu povești și am continuat cu ”Comoara din Insulă” de Robert Louis Stevenson și ”Harry Potter” de J.K Rowling. Apoi am devenit cititor de cursă lungă, așa cum spunea cândva unul dintre profesorii mei. Pe 24 mai 2015 făceam prima partea a articolului Copilăria între filele unei cărți. în care prezentăm 4 dintre cărțile copilăriei mele. Astăzi am de gând să vă prezint alte 4 cărți care și-au pus amprenta asupra tânărului cititor care am fost și eu o dată.

scoala-ticalosilor-binele-invinge-raul_1_fullsize

Școala Ticăloșilor

     ”Școala Ticăloșilor. Binele învinge răul” de Stephanie S. Sanders a fost una din cărțile copilăriei pe care am continuat să le recitesc și după ce am crescut. A apărut la editura Rao și e o carte subțirică, simpluță, nu pot afirma că este o carte complexă sau ceva, nici nu știu exact ce m-a impresionat atât de mult. Însă știu că mi-a plăcut mult. Pe scurt, acțiunea are loc la ”Școala Ticăloșilor” și îi are ca personaje principale pe Rune Drexler, Contesa Jezebel Dracula și Lupul Cel Mare Junior. Aceștia primesc un ”complot” iar pentru a putea să crească în rang în cadrul școlii, trebuie să-l ducă la bun sfârșit. Dacă doriți să vedeți dacă reușesc sau nu, trebuie să citiți voi cartea!

EndymionSpring

Endymion Spring

     ”Endymion Spring” scrisă de Matthew Skelton și apărută la editura Corint Junior a fost una dintre cele mai impresionante cărți citite de mine în copilărie. Cartea asta e una complexă, acțiunea având loc pe două planuri diferite de timp. Primul are loc în prezent, în care personajul principal este Blake și un plan care se petrece în Mainz, anul 1453. Planul trecut îl are ca personaj principal pe Endymion, un băiat mut, care află că stăpânul său, Gutemberg (inventatorul tiparului) urmează să facă un pact cu Fust care avea o hârtie în cadrul căreia se afla Cartea Cărților. Lucrul ăsta duce cu gândul la Faust și pactul să cu Diavolul. În planul prezent, Blake găsește cartea (ce fusese ascunsă de Endymion cu mult timp în urmă) însă nu știe că foarte multă lume se află pe urmele lui și în căutarea acelei cărți. Rămâne de văzut ce se va mai întâmpla. Cartea arată foarte bine și este foarte bine scrisă. Ca un plus, coperta este de catifea! Absolut superbă cartea din orice punct de vedere. Recomand pentru orice vârstă!

PadureaUmbrelor

Pădurea Umbrelor

     Carte scrisă de Matt Haig și apărută la editura Corint Junior. Acțiunea se bazează pe mitologia nordică și este extrem de interesată pentru orice copilaș. Îi are ca personaje principale pe Samuel Blink și sora lui care rămân orfani și trebuie să se mute în Norvegia, la mătușa lor Eda. Aceasta locuia aproape de ”Pădurea Umbrelor”, pădure în care au dispărut toți cei care au intrat. Martha (sora lui Samuel) dispare în pădure iar aceasta încearcă să o salveze. Dar oare va reuși? O carte foarte bine scrisă, în cadrul căruia înveți câte ceva despre creaturile mitologice nordice și nu numai. Foarte faină cartea ce oferă multe informații celor ce vor să le ”culeagă” dintre filele ei!

413065

Codul Haosului

     Ultima carte pe care o prezint astăzi este apărută la Corint Junior și a fost scrisă de Justin Richards. Îl are în prim plan pe Matt, a cărui tată a dispărut fără urmă. Astfel că acesta pornește în căutarea lui dar nu știe că ceea ce va desoperi ar putea schimba omenirea! E o carte pe care am citit-o de extrem de mult timp astfel că unele detalii îmi cam scapă dar nu am uitat nici acum încântarea cu care citeam acestă carte! În carte este vorba și de Atlantida, ceea ce, atunci când eram mică, a reprezentat un aspect foarte interesant și important al cărții. O recomand din suflet deoarece și această carte este o lectură inteligentă.

     Acestea au fost alte 4 cărți ale copilăriei pe care le-am considerat și încă le consider superbe. Vi le recomand tuturor, pentru că au o magie proprie. Ficțiunea din cadrul lor este foarte mișto și te face să-ți dorești să citești mai mult și mai mult. Curând o să fac și o parte a 3 a acestui articol! Voi ați citit vreuna dintre aceste cărți? Aveți de gând?

Top 5 cărți citite în anul 2016

     A trecut încă un an.. Un an plini de cărți, de reușite, de distracție, de.. absolut orice lucru care ne-a influențat mai mult sau mai puțin. Ei bine, în primul rând, aș dori să vă urez un An nou fericit! Sper să vă distrați de Revelion indiferent de modul în care îl veți petrece! Sper ca 2017 să fie un an mult mai bun pe orice plan și să reușiți să vă îndepliniți visele! Revenind la minunatul nostru top.. adevărul e că anul ăsta a fost un Fail. Nu unul total, totuși. Am citit 42 de cărți și am câteva neterminate. Goalul meu pentru acest an a fost de 55 de cărți. Deci am eșuat. În consecință, pentru că știu ce an urmează, voi fixa goalul la 45 de cărți. Cu toată aglomerația și cu toate lucrurile care vor veni, sper ca totul să se desfășoare, de această dată, conform planului. Înainte să realizez acest top, mi-ar plăcea să menționez un lucru. În prezent citesc o carte absolut superbă. ”Sabia Verii” de Rick Riordan. Nu există nici un dubiu că, dacă aș fi reușit să o termin astăzi, s-ar fi clasat pe unul dintre locurile fruntașe. Însă, din păcate, e destul de groasă și n-am să reușesc să o finalizez. Așa că îi acord această.. ”mențiune de onoare” Se pune? Sper că da. Topul va fii organizat, așa cum v-am obișnuit, de la cartea de pe locul 5. Ultima carte menționată este cea de pe locul fruntaș.

Coperta_Zona-zero_Lavinia-Calina

 Locul 5

     Mi-a luat ceva timp să decid ce carte să pun pe acest loc al topului, însă am ales una dintre autoarele mele preferate din România. Probabil deja știți că vorbesc de Lavinia Călina. Doar oare știți și despre ce carte este vorba? Vă zic eu. ”Zona Zero”. Carte apărută la editura Herg Benet. Am făcut recenzia cărții aici. Mi-a plăcut mult lumea creată de autoare. În general îi iubesc cărțile. Are un stil absolut minunat care te prinde, care te ”trage” între filele cărții și te obligă să părăsești realitatea. Foarte bine scrisă cu un impact foarte mare față de cititori. Finalul deschis m-a făcut parcă să-mi doresc mai mult. Bravo Lavinia, cartea asta a fost genială! Își merită locul pe deplin!

matt-haig-un-baiat-numit-craciun_coperta_c1

Locul 4

     Pe locul 4 se află o carte pe care am citit-o relativ recent. Este vorba despre ”Un băiat numit Crăciun” scrisă de Matt Haig (recenzia e atașată titlului). Mi s-a părut o carte foarte faină, ce are ca scop sensibilizarea omului. Bunătatea este calitatea care este cel mai mult încurajată în acest roman, astfel că, într-o societate în care răutatea începe să domine, această carte este numai bună pentru a ne deschide ochii în legătură cu mai multe aspecte. Ne sunt deschiși ochii și suntem încurajați să vedem magia din jurul nostru. O carte absolut superbă care își merită renumele. Foarte frumoasă din toate punctele de vedere, o recomand oricărei categorii de vârstă.

981109

Locul 3

     În mijlocul acestui top am ales să se așeze.. Legenda, scrisă de Marie Lu. Și această carte a fost recenzată și pot să zic că a fost cea mai bună carte fantasy citită în acest an. Lumea creată de Marie Lu a fost impresionantă prin complexitatea ei, prin ingeniozitatea ei. De astfel, personajele au fost și ele foarte fain construite, ceea ce a produs un sentiment autentic, ce te-a introdus în carte. E genul acela de carte pe care, atunci când o lași din mână, trebuie să stai câteva minute pentru a conștientiza locul unde te aflii și pentru a părăsi parțial lumea în care tocmai intrasei. E o carte care se citește foarte repede, din cauza faptului că e atât de mine structurată. Abia aștept să citesc și cel de-al doilea volum!

370244

Locul 2

     Începând cu locul 2, părăsim domeniul fantasy și intrăm în realism. Pe locul 2 a fost poziționată o carte foarte dragă mie și anume ”De veghe în lanul de secară” scrisă de J.D. Salinger. Cum am menționat și în recenzie, cartea, deși este scrisă într-o perioadă relativ îndepărtată de prezent, are un element de noutate pentru acele vremuri care acum se pliază perfect societăți în care trăim. E multă descriere prin care putem analiza și observa sentimentele personajului principal. Un personaj care suferă de depresie dar de la care avem foarte multe de învățat. Se spune că, pentru a putea savura pe deplin această carte, e recomandat să ai între 17-18 ani. Într-un fel, ai putea considera că e adevărat. Unele probleme cu care se confruntă sunt mai ușor de înțeles la o asemenea vârstă. Însă orice persoană mai mare e capabilă să o citească fără probleme.

inainte_sa_te_cunosc_de_jojo_moyes

Locul 1

     Cea mai bună carte pe care am citit-o în acest an este.. ”Înainte să te cunosc”  de Jojo Moyes. Pentru cei care îmi urmăresc blogul sau cei care mă cunosc, cred că nu e nici o surpriză în legătură cu cartea care ocupă locul 1 în acest an. Mi-a plăcut la nebunie. Și, pe lângă recenzia pe care i-am făcut-o, am scris chiar și un articol în care comparam cartea cu filmul. ( chiar aici ). Chiar și filmul mi-a plăcut la nebunie. Nu prea citesc cărți romance, asta se poate observa foarte ușor dacă ”aruncați un ochi” pe blog, însă această carte a reușit cumva să se strecoare în sufletul meu prin sensibilitatea ei, prin emoțiile pe care le transmite. M-a pus față în față cu o situație pe care nu am mai întâlnit-o niciodată. Am meditat mult la lucrurile pe care le-am aflat în urma lecturii iar lecția pe care mi-a dat-o este extraordinar de valoroasă. Abia aștept să citesc și cel de-al doilea volum!

     Acesta a fost Topul meu cu cele mai bune 5 cărți pe care le-am citit anul acesta. Câteva dintre ele s-au regăsit și în Top 5 cărți citite în prima jumătate a anului 2016 ceea ce subliniază frumusețea lor, modul de construcție a romanului și a personajelor. Chiar dacă în acest an nu am reușit să ating numărul de cărți pe care mi l-am propus la sfârșitul lui 2015, în acest an, marea majoritate a cărților pe care le-am citit, au fost absolut superbe! Am alcătuit cu greu un top.. Aștept în comentarii și topurile voastre pentru anul 2016! Și nu în ultimul rând, vreau să vă mai urez o dată.. An nou fericit și plin de împliniri!

Înainte să te cunosc. Carte VS Ecranizare

     ”Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes a fost cartea care a ocupat locul fruntaș în topul cărților pe care le citisem în prima jumătate a anului 2016 și încă o consider o operă de artă. Mi-a plăcut cartea la nebunie, a fost absolut superbă. Astăzi, mi-am făcut ”curaj” și am vizionat și ecranizarea. Poate mulți dintre voi îmi veți reproșa că a durat cam mult până să mă uit și eu la film, însă am plâns mult la carte, foarte mult. Și mă așteptam să am aceeași reacție și la film.

1043195

     Ei bine, nu o să intru neapărat în acțiunea cărții. Nu pentru că nu ar trebui neapărat însă deja am scris o recenzie pe pe această temă aici! Acolo veți găsi toate detaliile necesare în legătură cu acțiunea cărții. Recenzia nu conține spoilere și pe cât posibil, nici acest articol. Așadar, să trecem la ecranizare!

     O să încep cu actorii principali. Sam Claflin și Emilia Clarke. Din punctul meu de vedere, cei doi au jucat impecabil. Parcă-și trăiau rolurile și nu au fost departe de imaginea pe care mi-am format-o eu în legătură cu Will și Lou. Mi s-au părut perfect aleși, n-am avut de reproșat absolut nimic pe durata întregii vizionări. Și ceilalți actori au fost extraordinari, deși, recunosc, a fost foarte greu să-l văd pe Matthew Lewis în rolul lui Patrick. (probabil pentru că a rămas tot Neville în ochii mei).

513643860e65363cd90b0f05e2dcd43c

     Scenele mi s-au părut foarte bine alese. Nu s-au adăugat detalii inutile, nu a fost nici prea multă acțiune, nici prea puțină. Cumva, scenariștii au reușit să scoată tot ceea ce era mai bun din această carte. Un singur lucru aș putea reproșa în această privință. Mi-a părut foarte foarte rău faptul că, în film, n-au fost incluse scenele cu Lou, cu teama ei de labirint și cu backstory-ul acestei fobii. Ceea ce mi s-a părut a fi o pierdere îngrozitoare, dat fiind că a fost o parte foarte importantă a poveștii.

     Din punct de vedere al clarității, al hainelor lui Lou, al sunetului și al oricărui alt aspect ați vrea să-l dezbateți, sunt pe deplin satisfăcută. Din punctul meu de vedere, a fost o ecranizare absolut genială, ce mi-a plăcut la nebunie și care chiar își merită faima. Nu am mai fost de foarte mult timp așa mulțumită de ecranizarea unui roman, deoarece în ultimul timp, fiecare ecranizare ruina cumva feelingul cărții. Însă filmul a reușit să transmită exact ceea ce transmite și cartea, a reușit să păstreze sentimentul autentic ce a luat naștere în urma lecturii. Un film și o carte absolut minunate. Recomand cartea și în același timp recomand din suflet și filmul. Ambele mi-au plăcut extraordinar de mult și nu am suficient de multe cuvinte pentru a descrie toate sentimentele transmise și simțite în urma vizionării și lecturii. Voi ce părere aveți despre film? Se ridică la nivelul așteptărilor voastre?

RECENZIE – Un băiat numit Crăciun

     În primul rând, sper că ați avut niște sărbători minunate, că nu ați dus lipsă de nimic și că v-ați distrat pe cinste. În continuare vă doresc Sărbători fericite și să intrați în noul an mai bucuroși și mai împliniți decât până acum! Acum, întorcându-ne la cărticica noastră.. A fost numită cea mai frumoasă carte de Crăciun. Eu nu pot decât să susțin această afirmație. Este cea mai minunată cărticică de Crăciun pe care am citit-o până în prezent! Apărută în acest an la editura Nemi, cartea este destinată copiilor ce au cel puțin 8 ani. E bine, o văd ca pe o lectură universală. A fost scrisă de Matt Haig, un autor extraordinar, cu multe cărți minunate.

matt-haig-un-baiat-numit-craciun_coperta_c1

     Acțiunea este simplă. Este vorba de Nikolas, un băiețel care-și pierduse mama iar acum ajunge să stea cu mătușa lui deoarece tatăl său pleacă în căutarea satului elfilor, în încercarea de a pune mâna pe recompensa oferită de rege, aceasta fiind unica portiță a lor pentru a scăpa de sărăcie. Însă lucrurile nu merg așa cum sunt plănuite. Mătușa Carlotta nu are grijă de Nikolas, abia dacă-l hrănește și-l obligă să doarmă afară în mijlocul iernii. Astfel că acesta fuge de acasă și încearcă să-și caute tatăl. Își va face mulți prieteni în această călătorie, va pierde lucruri prețioase dar nu în ultimul rând va deschide ochii multora în legătură cu un subiect delicat – bunătatea.

     Această carte este o lecție de viață. Încearcă să ne arate partea magică a vieții încercând să își determine cititorii să fie mai buni, mai îngăduitori și nu doar pe durata sărbătorilor de iarnă. Această carte este plină de morale. Putem observa bunătatea lui Nikolas, iubirea părintească justificată de gesturile părinților și modul în care aceștia își acceptă destinele pentru ca Nikolas să fie în siguranță. E o carte care îndeamnă la blândețe, o carte ce încearcă să te determine să-ți iubești aproapele. Un lucru pe care multe persoane îl uită, nu credeți?

15723647_571399756386826_690059177275643393_o

     Astfel că se încearcă o eliminare a egoismului, o ignorare a părților rele omenești și se pune accent pe bunătate, pe toate lucrurile pe care noi am putea să le înfăptuim dacă am fi puțin mai buni, puțin mai deschiși atât la minte cât și la suflet, puțin mai.. altfel. Aceasta este povestea lui Moș Crăciun. Cine a fost el și cum a luat naștere. Carte ce ne arată cum putem să fim noi înșine o variantă a lui ”Moș Crăciun„ dacă facem ca faptele noastre să fie lipsite de egoism. Tot ce trebuie să facem este să împărțim bunătate și iubire peste tot. Chiar și acolo unde considerăm că ar trebui să ne comportăm altfel.

     Recomand această carte oricărei persoane dorește să o citească. Propun să se alunge această barieră a vârstelor, când unele cărți pot ascunde niște lucruri absolut minunate între coperte lor care nu vor fi deschise niciodată de niște adulți dacă punem o etichetă necorespunzătoare. Cei care au citit această carte sunt liberi să-și împărtășească opinia, deoarece sunt foarte curioasă în legătură cu modul în care această carte a fost percepută. 🙂

RECENZIE – Legenda

     Ajung uneori să reiau anumite lecturi pe care le-am pus de o parte o perioadă din diverse motive și-mi dau seama ce greșeală uriașă am putut comite. Acest lucru mi s-a întâmplat când, în acest weekend prelungit, am reluat lectura cărții ”Legenda” de Marie Lu. Cartea e apărută la Booklet Fiction (o editură ce are o grămadă de cărți mișto). Am auzit multe lucruri despre această trilogie și am așteptat mult să o citesc. Însă programul încărcat m-a determinat să o pun deoparte pentru o scurtă perioadă de timp. Am reluat lectura și vai, cât de mult a putut să-mi placă această carte!

981109

     După cum v-am obișnuit, nu voi intra prea mult în detaliile cărții, voi lăsa acțiunea pe planul secund. Cartea are 2 naratori subiectivi: June și Day. Ambii aflați în clase sociale diferite. Perspectiva se schimbă de la capitol la capitol. O dată povestește June, o fată rămasă orfană, a cărui frate a fost ucis și un elev eminent. Aceasta lucra pentru Republică și deși avea doar 15 ani era respectată și se bucura de o vastă autoritate asupra soldaților. Day este un băiat de 15 ani, un infractor căutat la nivel național, care încearcă să-și salveze fratele de boala de care suferă. Drumurile lor se intersectează iar mai departe.. trebuie să aflați singuri! O poveste impresionantă, emoționantă din foarte multe puncte de vedere.

     În primul rând, cartea ne vorbește despre iubire. Iubirea din cadrul familiei. Atât June cât și Day se dedică familiei trup și suflet. June prin eforturile de a-l prinde pe ucigașul fratelui său iar Day prin eforturile de a-și ajuta fratele bolnav. Mai apoi întâlnim și o altfel de iubire, care ne arată cum orice barieră poate să fie depășită.

     În al doilea rând, ni se prezintă manipularea în masă. Modul în care guvernul din Republică își folosește oamenii, cum abuzează de cei săraci și cum lucrurile pe care oamenii le știu nu sunt niciodată adevărate. O lume crudă, cu un guvern hain. Unde doar banii pot să te înalțe și să te ajute să supraviețuiești. Cei săraci sunt mereu la mila autorităților și nimeni nu știe care e adevărul din spatele acelor epidemii, cu excepția celor de la conducere.

     Cartea este dură. Foarte dură. Poate să înduioșeze și poate să uimească. Vedem consecințele cunoașterii acestor acțiuni derulate de guvern și suntem puși față în față cu toate acțiunile guvernamentale întreprinse de către cei din Republica. Veți fi șocați de lucrurile cu care o să ajungeți să fiți față-n față. E o lectură tulburătoare, șocantă. Însă te ajută să conștientizezi unele lucruri. Încearcă să treacă de toate straturile de naivitate, atât a personajelor cât și a cititorilor, și să ne arate că nu tot ceea ce ni se spune este real.

     Este o carte absolut superbă. V-o recomand din suflet deoarece este, consider eu, o lectură obligatorie pentru orice cititor adevărat! Pentru cei care citesc în timp ce ascultă și niște muzică bună, am găsit o melodie care se potrivește de minune acestei cărți. O puteți accesa dând click aici. Sper ca un număr mare dintre voi să citească această carte, deoarece este absolut superbă și ar fi păcat să nu aflați povestea din spatele ei. Pentru cei care deja au citit-o, ce părere aveți despre ea? Eu abia aștept să citesc și al doilea volum deja tradus, în timp ce îl aștept nerăbdătoare și pe al treilea!

RECENZIE – Harry Potter și Copilul Blestemat

     Harry Potter. Seria copilăriei mele. Prima serie propriu-zisă pe care am citit-o și care a avut asupra mea un efect incredibil. Seria care m-a transformat într-o cititoare. Când am văzut că va ieși un al 8 volum, am fost în extaz. Abia așteptam să pun mâna pe ea și să revin în universul Harry Potter. S-a meritat oare această așteptare?

Nu o să vă vorbesc prea mult despre acțiunea propriu zisă bookpic-5-harry-potter-si-copilul-blestemat-21013deoarece vreau să mă țin departe de spoilere, atât din acest volum cât și din celelalte 7. Îi avem în prim plan pe Albus Severus Potter și pe Scorpius Malfoy, o nouă generație ce ajunge la Hogwarts, fii lui Harry Potter și a lui Draco Malfoy. Ambii sunt sortați în Slytherin/Viperini. Se au doar unul pe celălalt și niciunul nu are, culmea, o viață prea ușoară sau alți prieteni. De acolo va porni decizia copilărească pe care urmează să o ia, de acolo vor începe pentru ei niște noi probleme iar situația va părea că le va scăpa de sub control, în unele puncte.

Primul lucru pe care l-am observat a fost faptul că acțiunea a fost extraordinar de fugitivă. În primele 50 de pagini ei au petrecut vreo 3-4 ani la Hogwarts, fără ca noi să primim cine știe ce detalii. Chestia asta am zis că o pot trece cu vederea dacă celelalte aspecte ale cărții sunt mult mai ok. Faptul că a fost scrisă ca o piesă de teatru nu m-a deranjat absolut deloc. Ideea cărții a fost relativ ok, dar scrierea a rămas pe tot parcursul cărții destul de fugitivă. Se-ntâmpla ceva rău, rezolvau repede, mai făceau ceva rău, rezolvau repede și tot așa. Ideea era ok, dar nu mi s-a părut scrisă suficient de bine pentru a atrage cu adevărat cititorul, nu a fost o lectură magică, la fel ca celelalte volume ale cărții.

Multe personaje au fost stricate. Am ajuns să-i văd cu alți ochi pe Harry Potter, pe McGonnagal, pe Dumbledore și nu numai. Parcă și-ar fi pierdut adevărata formă, parcă nu erau ei. La un moment dat mi se părea că citeam o cu totul altă carte, care are doar numele personajelor inspirate din Harry Potter. Modurile de acțiune&reacțiune din carte au fost îndoielnice, Spre exemplu, Ron părea a fi un copilaș prostuț, ce nu poate renunța la trecut, la dușmănii nici atunci când era absolut necesar. Într-un timp chiar și vibe-ul acela ofeerit de o nouă lectură Harry Potter a dispărut.

Am vrut să închid cartea de multe ori pe parcursul lecturii. Mi s-a părut seacă, unele personajele mi se păreau enervante iar altele mă făceau să mă-ntreb dacă chiar e vorba de ele. Am considerat cartea un fanfic prost scris, deoarece am citit multe continuări scrise de fani mult mai faine, mai related și cu o adevărată magie HP. Cartea asta a cam pierdut magia, a cam făcut să îmi dispară interesul pentru această lume. Trebuie să recitesc celelalte volume, pentru a mă conecta din nou cu adevăratul univers din Harry Potter. Mi-aș dori să pot șterge din memorie această carte deoarece pentru mine a reprezentat o pierdere de timp. N-o recomand. În schimbul lecturii acesti cărți, ați putea să recitiți celelalte volume sau ați putea să vizionați filmele Mi-ar plăcea să-mi iau Time Turnerul și să mă duc direct în ziua în care am comandat cartea pentru a putea anula comanda. De la mine, un mare NU pentru ea. Voi ce părere aveți despre această lectură? 🙂

Cronicile Familiei Kane și Rick Riordan

     Tocmai ce am terminat de citit ”Umbra Șarpelui”, ultimul volum din trilogia ”Cronicile Familiei Kane” iar în urma lecturii am concluzionat, încă o dată, că Rick Riordan e autorul meu preferat. Acest articol este, mai exact, semi-recenzie, semi ”vreau mai multe cărți scrise de Rick Riordan”. Articolul nu conține nici un spoiler.

rick_riordan

     Să vorbim întâi despre autor, Rick Riordan. Am să vă dau câteva informații generale, de genul: s-a născut pe data de 5 iunie 1964, e tare mișto, a început să publice cărți începând cu 1997, are un stil de scriere absolut genial, este american etc. Informații de bază, pe care absolut orice persoană le-ar reține extraordinar de ușor. L-am ”cunoscut” prin intermediul romanului său Percy Jackson și Hoțul Fulgerului, în momentul în care a apărut această carte la clubul de lectură din care făceam parte. Mi-a plăcut la nebunie încă din primul moment în care am pus mâna pe ea. Tipul știe să scrie extraordinar, are un talent nebunesc în a te prinde între paginile cărților sale. De la primul cuvânt și până la ultimul, nu pot afirma că nu mi-a plăcut ceva din orice lucrare a dânsului. Bine, adevărul e că nu i-am citit toate lucrările, ci doar 2 serii: Cronicile Familiei Kane și Percy Jackson și Olimpienii (din care mai am de citit volumul 5, dar nu mă îndur să termin și această serie..) Pe celelalte abia aștept să le citesc! Scrie mult despre diverse mitologii, deci ne îmbunătățim cultura generală iar glumele, replicile sarcastice pe care le întâlnim în lucrările sale sunt absolut geniale. Are cărți relaxante, le poți numi chiar.. antistres. Chiar dacă am citit lucrări provenite de la mulți alți autori, nici unul nu se compară cu Rick Riordan. Rick Riordan e the best, fără nici o îndoială!

bookpic-5-cronicile-familiei-kane-piramida-rosie-95362

     Cronicile Familiei Kane, trilogia de care vă vorbeam la început, e o triologie bazată pe mitologia egipteană. Îi are ca protagoniști pe Carter și pe Sadie Kane, 2 frați care-și pierd părinții iar mai apoi descoperă adevărul din spatele disparițiilor acestora. O carte plină de aventură, personajele superb conturate, cu niște personalități foarte diferite dar care aduc o armonie aparte întregii serii fac ca lectura să se desfășoare într-un mod lejer. Plină de glume și ironii (chiar și-n cele mai dificile situații), cartea îți va aduce zâmbetul pe buze fără îndoială. Aș încadra trilogia la ”ficțiune pentru copii” dar chiar și așa, adulții ce o citesc nu pot să regrete absolut deloc decizia făcută. Vorba aceea.. Citiți cărțile lui Rick Riordan… Anubis îl aveți ca premiu. Nu am vrut să descriu acțiunea trilogiei pentru că magia s-ar distruge tare repede dacă v-aș da informații neplăcute, așa că am trecut pe partea sentimentală. Iubesc trilogia și-mi pare tare rău că s-a terminat. Probabil am să o citesc și-am să o recitesc iar și iar. Pentru că e atât de bună încât efectiv nu pot părăsi acea lume. Mitologia egipteană m-a fascinat iar totul s-a scurs prea repede.

      Sper că v-am convins să citiți Cronicile Familiei Kane. Sper că-i veți da o șansă lui Rick Riordan pentru că e un autor extraordinar. Are toate elementele de care aveți nevoie iar cărțile lui sunt pline de umor, de aventură, de mister, mitologie și atât de multe alte lucruri frumoase că nu mi-ar ajunge timpul să le scriu aici. Citiți. Încercați trilogia. Numai așa veți da de o magie pe care nici o altă carte n-o posedă!

”Raftul” și diversitatea

     Un titlu probabil intrigant. Sau ceva care să vă facă să vă gândiți dacă ați nimerit cumva pe un site de imobiliare. Ei bine, din păcate pentru cei care doresc să-și renoveze camera, tot despre cărți vorbim și-n articolul de azi.

     Ca orice mari cititori aveți, cel mai probabil, dețineți cel puțin un raft cu cărți necitite. E dorința aceea de a cumpăra iar și iar diverse romane noi apărute sau ediții revizuite ale clasicilor. Această dorință e cea care provoacă acele reproșuri, știți voi.. ”Iar cumperi cărți? Dar n-ai destule? Citește-le pe cele pe care deja le ai.” Ei bine, atâta timp cât nu întrerupem procesul acesta minunat și continuăm să citim, ”Raftul” e inofensiv. El ia naștere din dorința de diversificare, din dorințele literare ale subconștientului și din sentimentele ce ne controlează în momentul în care luăm o carte în mână și decidem că e cea pe care dorim să o citim. Când Raftul devine din ce în ce mai mare atunci fie sentimentele noastre se schimbă extraordinar de rapid fie pur și simplu cumpărăm și cumpărăm fără oprire.

      E plăcut totuși să ai acel raft prezent în casa ta. Pentru că, cel mai probabil, acoperă toate temele și genurile literare, putem alege oricând o carte care să ne facă plăcere fără să simțim că e în contradicție cu sentimentele noastre din acea perioadă. E plăcut chiar să-ți și admiri biblioteca din când în când, să găsești câte un roman care să te umple de nostalgie sau, din contră, un roman pe care ești entuziasmat să îl începi sau chiar să îl termini. (Dar nu poți pentru că încă te lupți să termini de citit Moromeții.)

     Cum am vorbit și într-un articol anterior, această diversitate este absolut necesară deoarece lipsa ei poate induce un reading slump dacă continuăm ”să digerăm” romane care ne provoacă disconfort sau silă, pe care nu le dorim sau care nu ne aduc plăcere.

     Personal, îmi măresc Raftul tot mai mult, îmi place să cumpăr și îmi schimb foarte repede orientarea în materie de lectură. Mereu mă trezesc cu gândul ce-mi fuge la o cu totul altă carte decât cea pe care o țin în mână. (de aceea am început să citesc foarte multe cărți în paralel.) Voi cum alegeți lecturile? Cum aveți grijă de Raft și ce cărți vă place să adaugați la el, din când în când?