Top 5 cărți citite în prima jumătate a anului 2017

     După o foarte lungă absență și o pauză și mai lungă de citit, am revenit cu un nou articol pe blog. Un articol pe care îl fac anual și care este o primă clasificare literară realizată în decursul unui an. Până acum am citit preponderent cărți foarte bune, deși am dat și de câteva cu care mi-am pierdut complet timpul și pe care le-am terminat din simpla ambiție de a nu lăsa alte cărți începute.

29771688

Locul 5

     Pe locul 5 în acest top se afla o carte de la una dintre autoarele mele preferate și anume ”Cocoșatul are alibi” scrisă de nimeni alta decât Rodica Ojog Brașoveanu. Suntem, din nou, încântați cu un roman plin de aventură, de mister și cu o intrigă foarte inteligentă care are un plot twist absolut genial la final, un final la care nimeni nu s-ar fi așteptat și care îi surprinde chiar și pe cei greu de impresionat.

download

Locul 4

     O carte destul de controversată care a ajuns să fie atât iubită cât și urâtă de mulți adolescenți din România – ”Fangirl” a lui Rainbow Rowell ocupă locul 4. Deși am observat că recent primește destul de mult feedback negativ, mi s-a părut o lectură intrigantă, o lectură mișto despre maturizare, care subliniază efectele anxietății sociale asupra unei eleve de colegiu și ne familiarizează cu această boală psihică. Carte a maturizării, Fangirl ne arată faptul că dragostea ne schimbă și că o dată ce ne-am găsit echilibrul interior, orice obstacol al vieții e mult mai ușor de trecut. Recenzia o găsiți aici.

sabiaverii

Locul 3

     ”Sabia Verii” este cea care este așezată în centrul acestui top. Rick Riordan m-a încântat din nou cu o carte plină de umor, de aventură și de mitologie, de această dată norvegiană. Personajele bine conturate sunt realizate într-o manieră simplistă, în sensul că aceștia sunt doar niște copii fără vreo putere deosebită care ajung să realizeze lucruri mărețe. Personajul principal, Magnus, este foarte asemănător, din punct de vedere al personalității, celorlalți protagoniști cărora Rick Riordan le-a dat viață în celelalte romane ale sale. O recenzie ceva mai completă puteți să citiți aici.

1031211-0

Locul 2

     ”Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne este o carte care merită din plin să fie așezată la loc de cinste în acest top. Este un roman de o sensibilitate aparte, despre maturizarea prematură și despre inocența copiilor din perioada Celui De-al Doilea Război Mondial. Este descris modul în care Bruno percepe lagărele naziste și modul în care aceasta leagă o prietenie strânsă cu un copilaș evreu, care se afla ”de cealaltă parte a gardului”. El nu ține cont de ”pijamaua în dungi” cu care celălalt băiețel e îmbrăcat, ignoră faptul că sunt despărțiți de un gard ghimpat și face orice pentru noul lui prieten. O poveste înduioșătoare care subliniază importanța prieteniei adevărate și puritatea vârstei lui Bruno, alături de perspectiva subiectivă asupra ororilor ce se petreceau în jurul său. Detalii aici.

3_oscar_wilde_portretul_lui_dorian_gray_cvr_new-1_1

Locul 1

    Pe poziția fruntașă se află un roman clasic, un roman pe care doream să-l citesc de extrem de mult timp. Cei care îmi urmăresc blogul probabil că știu deja că e vorba de ”Portretul lui Dorian Gray”, roman semnat de Oscar Wilde. Acesta se folosește de tema pactului Faustic și conturează degradarea sufletească de care Dorian are parte. Personajul își trăiește viața într-o manieră foarte crudă, ajungând ca numai prezența să-i fie evitată de cei mai mulți concetățeni. Personajele complexe se înfruntă reciproc și-și trădează tot mai des interesele, existând un personaj ce-l influențează negativ pe Dorian și unul ce încearcă să-l mențină la suprafața, să-l păstreze la fel de bun și inocent precum îl cunoscuse. E o carte absolut extraordinară din cadrul literaturii clasice universale pe care o recomand cu mult drag și a cărei recenzii o găsiți aici.

     Acestea au fost cele 5 cărți pe care am ajuns să le apreciez cel mai mult în această primă parte a anului. Topul vostru cum arată? 🙂

Anunțuri

RECENZIE – Băiatul cu pijamale în dungi

     Probabil toată lumea a auzit de această carte, nu? Sau măcar de film. Pusesem de mult ochii pe ea însă abia acum am ajuns să o citesc. Relativ târziu față de momentul în care a luat naștere dorința de lectură.. Totuși, așteptarea a meritat. A meritat din plin. A fost o carte absolut minunată, o carte care, precum altele, are acțiunea plasată în perioada Celui De-Al Doilea Război Mondial. Ei bine, această carte e totuși diferită față de multele romane care au acțiunea în aceeași perioadă de timp. Este o carte prin intermediul căreia vedem războiul prin ochii unui copil. Mai exact, prin ochii lui Bruno.

1031211-0

     Bruno este un băiețel de doar 9 anișori care e nevoit să se mute alături de părinții și sora lui la ”Out-With” (corect spus Auschwitz). Lucrul aceasta este datorat faptului că tatăl său fusese avansat la rangul de Comandat astfel că era acum responsabil de lagărul de exterminare. Casa în care locuiau ei era singura din zonă iar Bruno nu avea cu cine să se joace (sora lui fiind pentru el ”Un caz fără speranță”). Inițial dorind să se întoarcă la Berlin, acesta își schimba opinia când, în urma desfășurării unei explorări a zonei, îl întâlnește pe Shmuel, care se afla de partea cealaltă a gardului ce despărțea evreii de zona în care se afla casa lui Bruno. Se împrietenește cu băiețelul și ajunge să-l viziteze zilnic, discutând des despre lucrurile ce li s-au întâmplat până în acel punct al vieții. Sfârșitul cărții este devastator din orice punct de vedere. Bazându-se foarte mult pe ultima întâlnire dintre cei doi, înainte ca Bruno să se mute înapoi la Berlin.

     Este un roman extraordinar din mai multe puncte de vedere. Construcția personajelor este foarte bine realizată, astfel că avem foarte multe personaje extrem de diferite și care reprezintă, într-un mod foarte realistic, adevăratele întâmplări și persoane din istoria nazistă. Această parte a istoriei ne este totuși prezentată din punctul de vedere al unui copil. Observăm deci că lucrurile sunt mult mai simple decât adulții le fac (întotdeauna) să pară. Vedem adevărata prietenie ce se leagă între cei doi, chiar dacă tot timpul aceștia sunt despărțiți de un zid de sârmă ghimbată.

     Chiar fiu de nazist, Bruno dă dovadă de foarte multă umanitate. Chiar și Shmuel ajunge să se întrebe uneori cum poate acest băiețel bun și sufletist să fie fiul comandatului lagărului. Astfel ni se arată faptul că nimeni nu se naște rău, nimeni nu se naște rasist și că împrejurările cu care ne confruntăm în viață sunt cele care ne modelează și ne transformă în oamenii care suntem deja.

     Finalul a fost emoționant, de un impact puternic, care a fost ca un subliniere a adevăratei prietenii și care s-a dovedit a fi mai puternică decât orice problemă rasială, decât chiar și războiul în sine, fiind un act de curaj, în principal.

     ”Băiatul cu pijamale în dungi” este o carte extraordinară, cu un adevărat impact și cu un mesaj puternic care ajunge să înduioșeze și să impresioneze prin construcția textului, prin viziunea despre viață a lui Bruno și prin toate acțiunile micului băiețel care trăiește și sfidează întreaga răutate și întreaga problemă rasială, și nu numai. Este o carte din care se pot învăța multe, o carte care evidențiază realitățile războiului și modul în care oamenii erau tratați. O carte care se bazează atât pe istorie dar care subliniază și păstrează și sentimentele umane. O adeăvarată lecție de viață pe care v-o recomand cu multă căldură! 🙂