Lala Land

     Astăzi, de Valentine’s Day, ar merge minunat un musical care ar satisface toate gusturile, nu? Fie că ați sărbătorit singuri, fie că ați avut alături o persoană dragă, în ultimele ore ale zilei, ați putea savura (după caz) filmul ”Lala Land”. În rolurile principale: Ryan Gosling și Emma Stone. Sigur ați auzit cel puțin de unul dintre ei! Deși sunt foarte pretențioasă când vine vorba de filme și nu vizionez orice, am zis să-i dau o șansă acestei producții.

la-la-land-poster-1-620x893

     Mia este o tânără ce dorește să devină actriță însă este de foarte multe ori refuzată. Sebastian este un iubitor de jazz care nu dorește ca acest gen muzical să fie lăsat să moară astfel că încearcă să-și deschidă propriul club. Se întâlnesc, se îndrăgostesc și se sprijină reciproc, fiecare încurajându-l pe celălalt să își îndeplinească visul.

     Mesajul transmit de film e foarte fain, în sensul că te încurajează să nu îți abandonezi niciodată visele, să continui să lupți indiferent dacă lumea te descurajează sau dacă nimeni nu te susține. Cei doi și-au dovedit unul altuia că totul este posibil. Filmul încearcă să insufle curajul și ambiția. Încearcă să provoace curaj și putere. Spre exemplu, chiar dacă Mia era ridicularizată din cauza unor audiții, susținută de Sebastian, aceasta nu renunță și continuă să lupte, chiar dacă durerea provocată de opiniile celorlalte o face, la un moment dat, să se dea bătută și, pentru câteva zile, să renunțe la visul ei. Totuși, Sebastian o ajută astfel că aceasta își urmează visul. Și nu doar ea. Și Sebastian ajunge să-și atingă țelul. Finalul este surprinzător, mă așteptam să se termine altfel. Totuși, acest final ne arată și partea mai grea pe care uneori o uităm atunci când ne facem planuri de viitor: sacrificiile pe care trebuie să le facem pentru a putea să ne atingem idealurile.

     Un singur aspect ce m-a deranjat într-o oarecare măsură a fost faptul că se trecea foarte rapid de la anotimp la anotimp. În sensul că unele lucruri au fost cam fugitive și se putea acorda mai multă atenție anumitor detalii. Însă, dat fiind că filmul a fost relativ lung (2 ore și 8 minute) înțeleg de ce nu s-a pus accent atât de puternic pe anumite părți.

     Totuși, e un film care insuflă ambiție și dorința împlinirii tuturor viselor pe care cândva doream să le abandonăm. Partea romantică e și ea foarte drăguță iar acest film poate să devină cu ușurință unul dintre preferatele voastre. Este plin de viață, amuzant, iar vocile actorilor sunt într-adevăr bune! ( Vă puteți convinge ascultând una dintre melodiile mele preferate din film. ) Un musical foarte reușit, numai bun de vizionat de Valentine’s Day, de Dragobete sau pur și simplu atunci când sunteți cu moralul la pământ. Recomand din suflet. 🙂

Anunțuri

Bonnie & Clyde

     De câteva zile am auzit de povestea de dragoste și tragica soartă a lui Bonnie și a lui Clyde. M-am interesat și-am vrut să văd dacă există vreo carte pe acest subiect. Well, există. Se numește ”Go down together” și, evident, a ajuns pe TBR-ul meu. Însă livrarea durează circa 2 săptămâni așa că m-am mulțumit să caut un film pe acest subiect. Am găsit un film realizat în anii 1967 și eram tare curioasă despre modul în care informația urma să fie transmisă.

bonnie-and-clyde-movie-poster-1967-1020273984

     Pentru cei care nu știu încă, Bonnie Elizabeth Parker și Clyde Chestnut Barrow au fost 2 hoți&asasini care au îngrozit America între anii 1931-1934. Erau foarte renumiți datorită băncilor pe care le jefuiau chiar dacă preferau magazinele mici și benzinăriile. Filmul ne arată modul în care cei 2 au ajuns să se cunoască și cum au ajuns aceștia să colaboreze și să-și desfășoare ”activitatea” împreună. Vedem cum au avut loc spargerea unor bănci și cum s-a format ”clanul Barrow”. Vedem cum se înfiripă între ei mai întâi o atracție și cum apare mai apoi iubirea.

     Încă o parte mișto este faptul că în serial au fost recitate și poezii scrise de Bonnie (ceea ce ne arată latura ei sensibilă). Pentru cei curioși, aici veți găsi lucrările acesteia.

     Filmul este unul foarte bine realizat, actorii mi se par extrem de bine aleși iar viețile lor sunt bine scoase în evidență. Cumva, am ajuns să empatizez cu personajele și finalul lor tragic m-a întristat. Se poate observa, prin acest film, că și ”personajele negative” au propriile lor sentimente, că uneori lucrurile pe care le aflăm despre ei din diferite publicații nu sunt întotdeauna adevărate. (Spre exemplu, când cei ce jefuiseră o bancă nu fuseseră identificați, vina a căzut automat pe Bonnie și Clyde, chiar dacă cei doi nu fuseseră implicați în vreun fel). De altfel, putem observa cum anumite persoane din jurul nostru ajung să ne influențeze și uneori să ne transforme în complet alte persoane. Deși Clyde tocmai ieșise din închisoare, Bonnie era o simplă chelneriță ce-și trăia viața într-un mod nu prea ”aventuros” și simplu, până când, apariția misteriosului Clyde, a făcut-o să lase această viață în trecut și să treacă la o nouă etapă.

     Filmul are o încărcătură istorică ce nu poate fi contestată iar sentimentele pe care le stârnește te pot face să te întrebi dacă nu cumva vei deveni și tu ”complice” a tuturor lucrurilor înfăptuite de cei 2 în urma empatiei care se poate dezvolta involuntar față de cele două personaje. Vă recomand acest film deoarece subiectul este foarte interesant iar aventurile și povestea de dragoste dintre cei doi sunt foarte bine prezentate. Pentru toți pasionații de istorie este un must watch!

Înainte să te cunosc. Carte VS Ecranizare

     ”Înainte să te cunosc” de Jojo Moyes a fost cartea care a ocupat locul fruntaș în topul cărților pe care le citisem în prima jumătate a anului 2016 și încă o consider o operă de artă. Mi-a plăcut cartea la nebunie, a fost absolut superbă. Astăzi, mi-am făcut ”curaj” și am vizionat și ecranizarea. Poate mulți dintre voi îmi veți reproșa că a durat cam mult până să mă uit și eu la film, însă am plâns mult la carte, foarte mult. Și mă așteptam să am aceeași reacție și la film.

1043195

     Ei bine, nu o să intru neapărat în acțiunea cărții. Nu pentru că nu ar trebui neapărat însă deja am scris o recenzie pe pe această temă aici! Acolo veți găsi toate detaliile necesare în legătură cu acțiunea cărții. Recenzia nu conține spoilere și pe cât posibil, nici acest articol. Așadar, să trecem la ecranizare!

     O să încep cu actorii principali. Sam Claflin și Emilia Clarke. Din punctul meu de vedere, cei doi au jucat impecabil. Parcă-și trăiau rolurile și nu au fost departe de imaginea pe care mi-am format-o eu în legătură cu Will și Lou. Mi s-au părut perfect aleși, n-am avut de reproșat absolut nimic pe durata întregii vizionări. Și ceilalți actori au fost extraordinari, deși, recunosc, a fost foarte greu să-l văd pe Matthew Lewis în rolul lui Patrick. (probabil pentru că a rămas tot Neville în ochii mei).

513643860e65363cd90b0f05e2dcd43c

     Scenele mi s-au părut foarte bine alese. Nu s-au adăugat detalii inutile, nu a fost nici prea multă acțiune, nici prea puțină. Cumva, scenariștii au reușit să scoată tot ceea ce era mai bun din această carte. Un singur lucru aș putea reproșa în această privință. Mi-a părut foarte foarte rău faptul că, în film, n-au fost incluse scenele cu Lou, cu teama ei de labirint și cu backstory-ul acestei fobii. Ceea ce mi s-a părut a fi o pierdere îngrozitoare, dat fiind că a fost o parte foarte importantă a poveștii.

     Din punct de vedere al clarității, al hainelor lui Lou, al sunetului și al oricărui alt aspect ați vrea să-l dezbateți, sunt pe deplin satisfăcută. Din punctul meu de vedere, a fost o ecranizare absolut genială, ce mi-a plăcut la nebunie și care chiar își merită faima. Nu am mai fost de foarte mult timp așa mulțumită de ecranizarea unui roman, deoarece în ultimul timp, fiecare ecranizare ruina cumva feelingul cărții. Însă filmul a reușit să transmită exact ceea ce transmite și cartea, a reușit să păstreze sentimentul autentic ce a luat naștere în urma lecturii. Un film și o carte absolut minunate. Recomand cartea și în același timp recomand din suflet și filmul. Ambele mi-au plăcut extraordinar de mult și nu am suficient de multe cuvinte pentru a descrie toate sentimentele transmise și simțite în urma vizionării și lecturii. Voi ce părere aveți despre film? Se ridică la nivelul așteptărilor voastre?

Jocurile Foamei. Carte VS Ecranizare.

   Abia ce mă pot și eu lăuda că am terminat primul volum al acestei trilogii. (de care știam de foarte, foarte mult timp) Oricum, ieri, imediat ce-am terminat cartea, am și vizionat filmul.

    Luând cartea de o parte, pot spune că mi-a plăcut extrem de mult. Mă întreb încă de ce am ezitat atât de mult în a o achiziționa. Acum aștept să citesc și celelalte 2 volume, în speranța că îmi vor plăcea la fel de mult.

11536431_698465296963968_4388657045237689078_o

Efectiv m-am topit la această parte.

     Despre carte nu pot spune mult prea multe lucruri. Mi-a plăcut stilul autoarei, mi-au plăcut personajele și cam tot ceea ce era p-acolo. Și, de ce nu, când cartea e atât de bine scrisă iar acțiunea atât de bine conturată?!

     Acum, când e să vorbim despre film, pot spune că acesta are părțile lui bune și părțile sale proaste. În primul rând – actorii. Nu toți, bineînțeles. Îmi place Katniss, îmi place actrița ce o interpretează, care face o treabă bună și se potrivește de minune rolului. În schimb, Peeta din film m-a lăsat rece, nu mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut cum arată, mi-l imaginam complet diferit, atât de greu să-l recunosc la prima vedere! Îmi sfida imaginația. Mai apoi, m-a distrat (sau poate dezamăgit?) faptul că, surprins, trist, fericit, stătea mai tot timpul cu gura deschisă, cu aceeași expresie. Asta cel puțin la începutul filmului. Mi se părea puțin cam șters, inexpresiv. Precum un om care abia s-a trezit din comă.

     Deși s-a sărit peste anumite lucruri, unele detalii au fost înlocuite și s-au adaugat câteva scene în plus, pot spune că filmul a fost foarte, foarte bun. Acțiunea se contura la fel de frumos și în film. Emoțiile erau transmise la fel de profund, la fel de frumos, la fel de impresionant. Aș putea spune că e una dintre cele mai frumoase ecranizări pe care le-am văzut până acum.

    Și, deși m-au ispitit și celelalte filme, am ales să urmez regula mea de aur ”cartea înaintea filmului” și am ales să aștept până ce termin și celelalte cărți.

    Voi ce părere aveți despre carte și despre film? 😀