Recenzie – The Summer I Turned Pretty

     După un foarte lung Reading Slump și după ce terminasem și Read-A-Thon-ul organizat pe pagină, am decis să citesc ceva light, ceva de vară, ușor și relaxant. Astfel că am ajuns la trilogia ”The Summer I Turned Pretty” de Jenny Han. Acum sunt la jumătatea volumului 2 și nu mă mai satur, e genială! Din păcate pentru cei care nu citesc cărți în limba engleză, ”The Summer I Turned Pretty” nu a fost tradusă în română, din păcate! Vă puteți relaxa totuși cu ”Tuturor băieților pe care i-am iubit” scrisă de aceeași autoare și la fel de light și de drăguță!

file_1629848_X9gg1

     Acest roman o are în ”rolul principal” pe Isabell aka Belly, o fată de 16 ani care, împreună cu mama și fratele ei, își petrec fiecare vară la casa de vacanță a Susannei (cea mai bună prietena a mamei acesteia). Aceasta are și ea doi băieți – Conrad (cel mare și tăcut, introvert) și Jeremiah (cel mic și foarte energic, extrovert). Ambii sunt mai mari decât Belly iar aceasta e îndrăgostită de Conrad de când se știe. Totuși, până în acea vară, niciunul dintre cei doi băieți nu o vedeau ca pe o fată ci ca pe surioara lor mai mică. Totul se schimbă însă acum când Isabell ajunge la casa de vacanță complet schimbată, atrăgând atenția ambilor băieți. Aceasta are o ”iubire de-o vară”, pe Cameron, de care se desparte înainte ca vacanța să se termine deoarece acesta observă că ea încă-l iubește pe Conrad.

     Totul e foarte mișto, amuzant și distractiv până când Susannah se îmbolnăvește din nou. De fapt, să zic ”din nou” e puțin greșit. Dusese înainte o luptă aprigă cu cancerul pe care o câștigase dar care mai apoi își face din nou apariția. Deși cea mai optimistă dintre toți, aceasta se ”veștejește” sub ochii tuturor, ajungând din ce în ce mai slabă și mai fragilă, lucru care schimbă totul. Finalul e trist, arată cum fiecare persoană are o mare importanță în viața noastră, ne arată cum după niște evenimente nefericite din viețile noastre, nimeni nu mai poate să fie la fel.

     Și nu e doar asta. E o carte despre maturizare, despre modul în care caracterul celor 4 copii se modelează continuu. Ajung să se schimbe și să renunțe la lucruri pe care înainte le iubeau sau adoră lucrurile pe care înainte le urau.

     Partea romantică (preponderentă) a cărții este extrem de drăguță. Chiar dacă Conrad nu își exprimă sentimentele, acesta se comportă foarte protectiv cu Belly, dând impresia celor din jurul lor că ar fi frați. Acesta se dovedește devastat de starea mamei sale, interiorizându-se extrem de tare, izolându-se de restul și petrecând cea mai mare parte a vacanței închis în camera sa, alături de chitara și gândurile sale.

     Personajele sunt foarte bine conturate, fiecare având trăsături diferite și propria personalitate. Nu e o carte în care personajele să fie plate, fără formă sau fără caracter. E o carte chiar realistă, foarte drăguț scrisă. Stilul autoarei se păstrează asemănător celui din ”Tuturor băieților pe care i-am iubit” și toată cartea oferă cititorului o stare de bine. Recomand cartea asta din suflet. E o carte de vară, o carte perfectă sezonului, interesantă și foarte dulce. 🙂

 

RECENZIE – PS. Te mai iubesc și-acum

     Surprinzător sau nu, tocmai ce am terminat de citit și acest roman. Al doilea din această serie scrisă de Jenny Han și apărută la editura Trei. Am zis și în recenzia primului volum că le consider a fi cărți ușor comerciale însă chiar și așa, au totuși o anumită magie a lor.

ps-te-mai-iubesc-si-acum_1_fullsize

    N-o să intru în detalii deoarece nu vreau să dau spoilere celor care nu au citit cele 2 cărți (în cazul în care ați făcut-o, vă aștept în secțiunea de comentarii pentru o mică dezbatere literară). Ei bine, Lara Jean e nevoită să facă diferite alegeri (din nou). Primește răspuns la ultima ei scrisoare trimisă și John apare în viața ei. De aici i-au naștere multe scene care mai de care mai dulci care îți dau un feeling tare fain, potrivit cu începutul vacanței de vară. Astfel Peter și John (cei mai buni prieteni în copilărie) ajung să se lupte pentru inima Larei Jean. La final aflăm cine a fost ales. Decizie care pe mine m-a dezamăgit într-o oarecare măsură. Nici unul nu merita să rămână cu buza umflată însă nici cu ambii nu putea rămâne, evident.

      Din nou, urmărim frumoasa evoluție a protagonistei, vedem cât de mult s-a maturizat și observăm curajul cu care înfruntă lucrurile ce i se întâmplă. Suntem acolo pentru a observa cum dintr-o adolescentă Lara Jean ajunge chiar o femeie, observăm cum în jurul ei totul se schimbă. De la jumătatea cărții înspre final, ea se reîntâlnește cu cei mai buni prieteni ai ei din copilărie, totul e scris într-o notă plăcută de nostalgie iar textul este, repet, extrem de ușor de parcurs.

     Cartea merită să fie continuată. Dacă e să mă gândesc care a fost cartea mea preferată dintre aceasta și prima carte, probabil aș alege ”PS. Te mai iubesc și acum” pentru că din mod obiectiv putem observa mai bine psihologia personajului, modul în care a crescut și cum reușește să facă față obstacolelor vieții. Cum Lara Jean joacă rolul mamei pentru sora ei mai mică și cum din bunătate face acel voluntariat la Bellaview. Subiectiv vorbind am un singur cuvânt de spus: John. 

     E o carte ce merită să primească o șansă. O serie pe care nu ar trebui să o ocolim din cauza faptului că ni s-ar părea clișeică sau din vina unor idei preconcepute. Sunt niște cărți tare-tare drăguțe, numai bune de citit într-o după-amiază caldă de vară alături de ceva răcoritor. O recomand!

RECENZIE – Tuturor băieților pe care i-am iubit

     După o lungă perioadă în care nu am avut timp pentru nici o altă carte înafara celor din programa școlară (cu care încă nici n-am terminat, din păcate..) am reușit să finalizez o carte pe care am început-o de ceva timp și anume ”Tuturor băieților pe care i-am iubit” scrisă de Jenny Han. Am avut mari așteptări de la această carte, o carte care a reușit să mă intrige imediat ce am aflat despre ce este vorba și am crezut că o voi citi pe nerăsuflate. Ei bine, n-a fost așa. Cel puțin nu la început. Inițial, am fost foarte dezamăgită de carte, considerând că nu are nimic important de transmis, că e o altă carte de dragoste unde personajului principal îi scade IQ-ul imediat ce se îndrăgostește. Dar citind în continuare am putut observa maturizarea personajului principal, modificarea modului de gândire și faptul că aceasta devine din ce în ce mai matură și mai chibzuită.2729_1e127d3e

     Cartea o are ca personaj principal pe Lara Jean, o adolescentă de 17 ani, jumătate coreeancă, care trăiește fără mamă, acesta fiind decedată. Ea mai are 2 surori, una mai mare (Margot – complet insuportabilă, din punctul meu de vedere) și una mai mică (Kitty). Margot se mută în Scoția iar Lara Jean este nevoită să devină capul familiei, având grijă de treburile casei pentru tatăl ei și Kitty. Dar ea are un mare secret – pentru fiecare băiat pe care îl iubise până în momentul relatării, ea scrisese câte o scrisoare de dragoste prin care îi împărtășea respectivului sentimentele ei față de el. Dar la un moment dat acestea sunt trimise iar Lara Jean începe să regrete că le-a scris. Oare ce se va întâmpla în continuare și cum va degenera situația?

     Inițial, o consideram o carte comercială, de duzină. Cumva, părerea mea s-a păstrat. Subiectul este unul original, începutul poveștii nu m-a impresionat deloc, fiind plictisitor iar unele acțiuni ale Larei fiind absolut stupide. Însă de la jumătatea cărții, maturizarea pe care o suferă aceasta, schimbarea modului de gândire și faptul că reușește să echilibreze toate probleme găsindu-le ușor-ușor o rezolvare, m-a motivat să continui lectura. Pe lângă toate acestea, au fost câteva scene foarte drăguțe, romantice, care au făcut ca paginile cărții să fie din ce în ce mai puține.

     Știu că există și un al doilea volum. Un volum pe care o să-l cumpăr și o să-l citesc cât de curând. Pentru că, trăgând linia și adunând toate plusurile și toate minusurile acestui roman, a fost unul foarte bun, un roman foarte drăguț care ne arată maturizarea unei fete timide care ajunge să prindă curaj și să ia deciziile pe propria ei răspundere, fără să-i mai fie frică de părerea celorlalte persoane din jurul ei. O recomand cu toată căldura. E o carte ușor de parcurs, cu o poveste lejeră și foarte frumoasă.  Nu este o carte plină de dulcegării, ci de un romantism bine plasat. De asemenea, cartea ne ajută să vedem dincolo de aparențe. Să nu judecăm pripit și să apreciem lucrurile mici din viața noastră. Lucrurile și persoanele. Pentru că nimeni nu e ceea ce pare și în fiecare dintre noi există ceva bun. O carte minunată, v-o recomand din suflet! 🙂