Recenzie – The Summer I Turned Pretty

     După un foarte lung Reading Slump și după ce terminasem și Read-A-Thon-ul organizat pe pagină, am decis să citesc ceva light, ceva de vară, ușor și relaxant. Astfel că am ajuns la trilogia ”The Summer I Turned Pretty” de Jenny Han. Acum sunt la jumătatea volumului 2 și nu mă mai satur, e genială! Din păcate pentru cei care nu citesc cărți în limba engleză, ”The Summer I Turned Pretty” nu a fost tradusă în română, din păcate! Vă puteți relaxa totuși cu ”Tuturor băieților pe care i-am iubit” scrisă de aceeași autoare și la fel de light și de drăguță!

file_1629848_X9gg1

     Acest roman o are în ”rolul principal” pe Isabell aka Belly, o fată de 16 ani care, împreună cu mama și fratele ei, își petrec fiecare vară la casa de vacanță a Susannei (cea mai bună prietena a mamei acesteia). Aceasta are și ea doi băieți – Conrad (cel mare și tăcut, introvert) și Jeremiah (cel mic și foarte energic, extrovert). Ambii sunt mai mari decât Belly iar aceasta e îndrăgostită de Conrad de când se știe. Totuși, până în acea vară, niciunul dintre cei doi băieți nu o vedeau ca pe o fată ci ca pe surioara lor mai mică. Totul se schimbă însă acum când Isabell ajunge la casa de vacanță complet schimbată, atrăgând atenția ambilor băieți. Aceasta are o ”iubire de-o vară”, pe Cameron, de care se desparte înainte ca vacanța să se termine deoarece acesta observă că ea încă-l iubește pe Conrad.

     Totul e foarte mișto, amuzant și distractiv până când Susannah se îmbolnăvește din nou. De fapt, să zic ”din nou” e puțin greșit. Dusese înainte o luptă aprigă cu cancerul pe care o câștigase dar care mai apoi își face din nou apariția. Deși cea mai optimistă dintre toți, aceasta se ”veștejește” sub ochii tuturor, ajungând din ce în ce mai slabă și mai fragilă, lucru care schimbă totul. Finalul e trist, arată cum fiecare persoană are o mare importanță în viața noastră, ne arată cum după niște evenimente nefericite din viețile noastre, nimeni nu mai poate să fie la fel.

     Și nu e doar asta. E o carte despre maturizare, despre modul în care caracterul celor 4 copii se modelează continuu. Ajung să se schimbe și să renunțe la lucruri pe care înainte le iubeau sau adoră lucrurile pe care înainte le urau.

     Partea romantică (preponderentă) a cărții este extrem de drăguță. Chiar dacă Conrad nu își exprimă sentimentele, acesta se comportă foarte protectiv cu Belly, dând impresia celor din jurul lor că ar fi frați. Acesta se dovedește devastat de starea mamei sale, interiorizându-se extrem de tare, izolându-se de restul și petrecând cea mai mare parte a vacanței închis în camera sa, alături de chitara și gândurile sale.

     Personajele sunt foarte bine conturate, fiecare având trăsături diferite și propria personalitate. Nu e o carte în care personajele să fie plate, fără formă sau fără caracter. E o carte chiar realistă, foarte drăguț scrisă. Stilul autoarei se păstrează asemănător celui din ”Tuturor băieților pe care i-am iubit” și toată cartea oferă cititorului o stare de bine. Recomand cartea asta din suflet. E o carte de vară, o carte perfectă sezonului, interesantă și foarte dulce. 🙂

 

RECENZIE – Elias și Spioana Cărturarilor

     O carte apărută la YoungArt, de un impact puternic, pe care am ajuns să o iubesc. Am citit-o mai mult din curiozitate, consideram că e o lectură fantasy ușoară, ceva prin care să trec rapid în acest weekend prelungit. Well.. nope. Cartea a fost cu adevărat fascinantă. M-am oprit din când în când pentru a lua o gură de aer și a-mi limpezi ideeile. Într-adevăr, m-a marcat.

bookpic-5-elias-si-spioana-carturarilor-80195

    Cartea este scrisă de Sabaa Tahir iar numele original este An ember in the ashes. Mi-a plăcut enorm, enorm. N-am să o lungesc cu acțiunea, cu povestea în sine. Cartea prezintă viața Laiei, o fată care ajunge spioană în cea mai temută școală de acolo. Elias, un elev puternic, cel mai bun, dorește să scape, să dezerteze și să-și schimbe viața. Tânjește după libertatea pe care acea școală nu i-o oferă. Învață să ucidă, sunt instruiți pentru a deveni mașini de ucis. Însă Elias nu vrea un asemenea viitor. Laia ajunge sclava celei mai de temut persoane, Comandatul școlii, unde sclavii rar reușesc să supraviețuiească prea mult. Cei doi se întâlnesc iar destinele lor prind contur, se ajută reciproc iar speranțele lor nu sunt lăsate să moară.

     Acest roman prezintă în principal dorința de libertate, prezintă ambiția de care o persoană poate să dea dovadă atunci când încearcă să facă imposibilul.(imposibilul din perspectiva altora!) E o carte care ne arată puritatea acțiunilor unei fete care, într-un mod nechibzuit, se aruncă în cele mai mari primejdii pentru a-și salva fratele de la moarte. Ne arată că răutatea poate să dispară, că nu orice suflet pur poate să fie contopid cu ură. Că nu oricine se poate transforma într-o mașină de ucis. Iar mai apoi întâlnim dragostea. Dragostea care sfidează orice categorie socială și care ne arată puritatea acestui sentiment, sinceritatea lui. E o carte foarte profundă, îți inspiră curaj, curajul de care personajele noastre dau dovadă pe parcursul cărții.

     În opinia mea, cartea este un roller coaster de emoții, plot twist-urile fiind ascunse peste tot iar gravitatea lor și întorsătura pe care o i-au lucrurile sunt ireparabile, șocante. De asemenea, cartea este una violentă. Da, violență. Pe coperta a 4 a cărții este menționat faptul că această carte este dedicată cititorilor cu vârstă +14. Eu n-aș oferi nici o limită de vârstă, dar menționez că este o lectură pe cât de frumoasă, pe atât de serioasă.

     Mi-a plăcut cartea. Mi-ar plăcea să aibă și alte volume. Mi-ar plăcea să citesc în continuare și să aflu prin ce mai trec Elias și Laia. Sper ca autoarea să scoată în curând un nou roman, deoarece acest volum va intra sigur în TOP 3 cărți citite în anul 2015! Voi ce părere aveți? Vă tentează această carte?

RECENZIE – The Diary of a Nobody

     511gFH9by5L._SX311_BO1,204,203,200_Am început să citesc în engleză la modul serios în această vară. Am escaladat rapid de la lecturi ușoare, la lecturi din ce în ce mai grele. După părerea mea, The Diary of a Nobody e o lectură destul de ușoară, accesibilă celor care au nivel mediocru de engleză. Cartea este scrisă de George&Weedon Grossmith și e apărută la editura Wordsworth Classics. Din nou, e o carte care nu a fost tradusă în română.

     Acțiunea e simplă. Un om de rând, un om mediocru se decide să păstreze un jurnal în care să scrie tot ceea ce i se întâmplă începând cu 3 aprilie și sfârșind în 11 iulie. Apoi decide să îl publice. Evident, lucrurile ce i se întâmplă nu sunt impresionante, sunt niște lucruri foarte.. random. O cină cu niște prieteni de familie, un anunț primit de la fiul lui ce ajunge să-i zdruncine ușor realitate, o promovare, etc..

    Deși e o carte simplă, reușește să stârnească zâmbete capitol de capitol. Și, ținând cont de faptul că e o carte despre o viață obișnuită, o să vă regăsiți destul de des în stările și lucrurile descrise în carte.

       După părerea mea, cartea nu e neapărat o capodoperă, nu e o carte pe care trebuie să o ai neapărat în bibliotecă. Însă e o carte frumoasă, o carte care conturează foarte frumos niște lucruri din care am avea toți câte ceva de învățat. E o carte menită să te binedispună, o carte care este scrisă extrem de frumos. O recomand. Citiți-o dacă vă plac cărțile realiste. Citiți-o dacă vreți să râdeți. Citiți-o pentru a vă îmbunătăți engleza. Citiți-o, pentru că merită!