RECENZIE – Portretul lui Dorian Gray

     Nu cred că a existat vreodată vreo carte pe care să vreau să o citesc atât de mult, cum mi s-a întâmplat cu aceasta semnată de Oscar Wilde. Am căutat-o mult timp deoarece o voiam neapărat de la editura Litera (mi se pare superbă această ediție) și sufletul meu de colecționar ținea neapărat să o citesc în acest format. Ca să încep cu formalitățile, cartea este scrisă impecabil, ediția frumoasă, traducerea foarte bună.. Înainte de a face o prezentare a romanului, vreau să zic că e oficial cartea mea preferată. De anul ăsta, din toate timpurile. Sunt sigură că o să o mai recitesc, deoarece personajele sunt memorabile iar lecțiile de viață nenumărate.

3_oscar_wilde_portretul_lui_dorian_gray_cvr_new-1_1

     O să încep cu o scurtă introducere – Dorian Gray este un tânăr de o frumusețe orbitoare. Acțiunea începe cu un dialog între Basil Hallward (un pictor talentat ce-l folosea pe Dorian pe post de model) și Henry Wotton (un bărbat de viță nobilă ce avea o mentalitate aparte) cu puțin înainte ca Basil să meargă să realizeze un nou portret. Acesta i se destăinuie lui Henry și-i spune cât de mult îl admiră pe Dorian, astfel că prietenul său dorește să-l cunoască. În timp ce fac cunoștință, Basil începe să realizeze un portret al tânărului. Finalizându-l, ajunge să admită că este cea mai bună lucrare pe care a făcut-o vreodată de-a lungul carierei sale. Totuși, în acele momente în care acesta fusese absorbit de pictura pe care o realiza, lordul Henry reușise deja să-l influențeze pe Dorian, băiatului punându-i-se piatra de temelie narcisimului pe care ajunge să-l dezvolte pe parcurs. Acesta afirmă: ”Dacă s-ar putea ca eu să rămân veșnic tânăr și portretul să îmbătrânească!” fără să știe că, foarte curând, vorbele lui vor ajunge să se adeverească iar timpul va ajunge să nu-l mai afecteze pe el, să îmbătrânească portretul, Dorian rămând astfel tânăr, păstrându-și trăsăturile de copil.

     Restul cărții ne prezintă degradarea morală continuă a personajului datorată siguranței pe care i-o dădea existența portretului, siguranța că el va rămâne veșnic frumos, urmele timpului și ale viciilor fiind inexistente în cadrul trăsăturilor acestuia. Astfel că personajul, nu doar că se degradează pe sine, ci îi degradează și pe cei din jur. Spre exemplu, avem o doamnă care avusese cândva relații cu Dorian însă acum își petrece mare parte a timpului prin baruri rău famate și cerând bani altora pentru a putea să aibă un loc unde să doarmă. Prima iubire a tânărului ajunge să se sinucidă, într-un gest de disperare, după ce Dorian o respinge cu o răutate glaciară, de aici începând metamorfoza portretului.

     Un factor important al acestei degradări este însuși lordul Henry Wotton. Ideile sale, ușor deplasate, reci și foarte des inumane, îl duc pe Dorian în pragul degradării, tânărul neexperimentat și care, de altfel, nu avea pe nimeni care să-i arate un alt drum al vieții, ajunge foarte ușor să se prăbușească și să se ruineze. Prietenii săi ajung foarte des să-l evite, nici o femeie ce se respecta nu mai e dornică să vorbească sau, cel puțin, să stea în aceeași cameră cu Dorian. Acesta se plimbă prin locurile rău famate ale Angliei, ajunge să cunoască și să experimenteze cele mai întunecate vicii și, în cele din urmă, ajunge chiar să devină un criminal, ucigându-și un bun prieten.

     Din acel moment, viața lui devine mai alertă, el e mai atent la lucrurile pe care le face și la oamenii cu care se înconjoară. Apariția fratelui primei sale victime îl dă peste cap, dat fiind că acesta își propunea să-l ucidă. Totuși, iese repede din peisaj iar Dorian cunoaște calmul, pentru o foarte scurtă perioadă de timp. Dar fiecare privire aruncată macabrului portret îl dă peste cap iar la un moment dat, începe să-și dorească tinerețea și naivitatea înapoi, dându-și seama că viața pe care o dusese până în prezent se bazase pe niște principii total greșite.

     Finalul a fost neașteptat, imposibil de prezis încheind cartea într-un mod magnific. Dacă timpul nu a putut să-i facă nici un rău, conștiința lui a început să fie afectată. Nu era un mod mai frumos în care să fie încheiată cartea. Deși tulburător, acest final este o pedeapsă, o pedeapsă pe care Dorian ajunge să o primească după o viață plină de vicii și răutate.

     Acest personaj este o dovadă că, fiecare dintre noi suntem eroii propriilor povești, însă uneori putem fii personajele negative, fără ca măcar să ne dăm seama. Din punctul de vedere a lui Dorian, lucrurile înfăptuite de el erau niște trepte pe care ”le urca” pentru a se putea dezvolta cât mai bine, pentru a experimenta fiecare aspect pe care viața ni-l scoate în față. Este o lectură tulburătoare, un roman clasic ce conține 3 mari personaje cu 3 intelecte diferite: Dorian, Henry și Basil.

     M-a fascinat mult această carte, mi-a plăcut mult de la început și până la final. Autorul a creat niște personaje foarte complexe, oferindu-le niște mentalități unice și lăsându-i să se înfrunte reciproc. Noua mea carte preferată! V-o recomand cu mare căldură, este un roman pe care orice cititor trebuie să îl citească la un moment dat. Profunzimea ei înduioșătoare reprezintă o lecție de viață, iar personajele atât de bine construite sunt niște modele umane. Artistul, intelectualul și novicele. Recomand! 🙂

Copilăria între filele unei cărți #3

     De fiecare dată când redactez un asemenea articol, mă cuprinde un val de nostalgie. Și de ce nu m-ar cuprinde, când aceste cărți au fost cele care au pus bazele ”aventurilor” mele în lumea cărților? Aici și aici găsiți primele 2 părți ale acestei serii de articolașe.

Oksa Pollock 

tn1_oksa_pollock_vol_1.jpg

     O serie despre care am mai vorbit într-un mic articol. Am citit-o de foarte multă vreme și încă sunt curioasă despre modul în care se termină aventurile Oksei. Din păcate, seria nu a fost finalizată. (Multe mulțumiri editurii Allfa). Cartea este scrisă de Anne Polichota și Cendrine Wolf și urmărește aventurile Oksei care află că are puteri supranaturale și că se trage dintr-o familie regală, provenită dintr-o altă lume. Astfel, Oksa și familia ei urmează să se întoarcă în ținutul natal în încercarea de a-și recupera puterea și rangurile. (Nici până acum nu am aflat, din păcate, dacă toate astea au fost sau nu îndeplinite). Deranjante au fost greșelile gramaticale pe care le-am întâlnit în ediția în limba română astfel că aș recomanda cărțile în limba engleză.

Magicianul Oaselor

magicianul-oaselor_1_fullsize

     ”Un thriller gotic, cu o scriitură care înfățișează atât de bine atmosfera, încât vaporii râului otrăvitor Foedus, în care sunt aruncate victimele, par să se ridice din pagină și să-l învăluie pe cititor.” Chestia asta e primul lucru pe care ajungi să-l citești, fiind ”scrijelit” pe copertă. Cartea a apărut la editura Rao și este scrisă de F.E.Higgins. Acțiunea se desfășoară în jurul lui Pin Carpue care trăiește singur în orașul Urbs Umida, orfan de mamă și cu un tată care a dispărut subit. Cartea are 2 perspective: perspectiva narațiunii, în care ne este prezentată acțiunea și perspectiva lui Pin, care sunt, de fapt, pagini din jurnalul personajului. O carte foarte intrigantă, plină de suspans și cu un deznodământ foarte surprinzător.

Hobbitul

hobbitul

     O carte scrisă de J.R.R Tolkien și publicată la editura Rao. Sunt sigură că marea majoritate ați citit sau ați auzit de ea. Sau.. ați văzut filmele! Am citit cartea asta de foarte mult timp și cert este că-mi amintesc încă ce lectură absolut extraordinară a fost! E vorba despre Bilbo Baggins, un hobbit care avea o viață lejeră, cât se poate de normală. Totuși, apariția vrăjitorului Gandalf îi dă viața peste cap și pornește împreună cu cei 13 gnomi într-o aventură pe care nu o să o poată uita prea curând. O lectură ce a reprezentat un mare pas pentru mine în descoperirea cărților ”serioase”, a cărților mult mai complexe și ieșirea din spațiul meu de comfort!

             Dulăul din Rowan

dulaul-din-rowan-tapiseria-vol-1_1_fullsize

     Din seria ”Tapiseria” am citit doar primele 2 volume. Din nou, mulțumiri editurii pentru seriozitatea cu care abandonează seriile (da, editura Rao, la tine mă uit). Cartea a fost scrisă de Henry H. Neff și este o carte pe care am citit-o de mult timp dar a cărei acțiune mi-o amintesc foarte bine. Nu o să intru prea mult în detalii deoarece pot cuprinde întreaga serie într-o singură fraza: Este extraordinar de asemănătare cu Harry Potter! Max McDaniels descoperă că are puteri magice, ajunge la Academia din Rowan, cu sângele lui, ”Voldemort”-ul acestui roman prinde viață (asemenea romanului ”Harry Potter și Pocalul de Foc”) etcetc. În orice caz, mie mi-a plăcut mult cartea asta. Dacă ai chef de ceva asemănător romanului Harry Potter, aceasta e alegerea perfectă, chiar dacă la un moment dat te întrebi dacă e carte sau e un fanfiction cu personajele editate diferit față de original.

     Aceste cărți sunt cele cu care m-am delectat cu mult timp în urmă! Mă gândesc să recitesc câteva dintre acestea, de dragul vremurilor vechi! Vi le recomand pe toate, consider că sunt niște cărți foarte drăguțe, cărora le puteți da oricând o șansă! 🙂

RECENZIE – Fangirl

     Știți genul ăla de cărți ușoare, relaxante, cu un subiect ușor și accesibile în momentele tensionate ale vieții? Ei bine, ”Fangirl” este o astfel de lectură. O carte pe care o citești ușor, în ciuda dimensiunii pe care o are. E o carte pe care fiecare dintre noi am putea să o citim, savurând momentele frumoase și învățând câte ceva din momentele triste.

download

     Cartea o are în prim plan pe Cath, o studentă ce tocmai a ajuns în anul 1 de facultate. Aceasta are o soră geamănă, Wren, cu care însă va ajunge să vorbească din ce în ce mai puțin, datorită modului în care caracterul fiecăreia ajunge să se modeleze. Astfel că, pe scurt, urmărim evoluția psihologică a personajelor, care ajung să se maturizeze, prin diferite modalități. Cath este o mare fană a lui Simon Snow, un personaj ficțional. Aceasta își petrece mare parte a timpului liber scriind fanfiction iar pe rețelele dedicate acestui tip de creație literară, ea este foarte populară.

     În prim plan, observăm evoluția personajului principal – Cath. Foarte introvertită, anxioasă și fără prieteni, aceasta ajunge să își facă niște amici de la care va învăța câte ceva, fiecare fiind un element al evoluției acesteia. Adolescenta introvertită va ajunge în final să se maturizeze, să își sorteze prioritățile și să dea importanță unor lucruri pe care, înainte, le socotea ca fiind neimportante. Din punct de vedere psihologic, aceasta ajunge să aprecieze mai mult compania umană, se îndrăgostește și reușește să părăsească, într-un final, ”carapacea” în care s-a adăpostit pentru o perioadă atât de lungă de timp.

     Observăm modul de dezvoltare psihologică a celor 2 gemene care au trăit un eveniment tragic – mama lor le abandonase când acestea erau mici. Astfel că, fiecare ajunge să se dezvolte într-o manieră diferită, ca o reacție a acestui eveniment marcant. Dacă Cath ajunge să devină adolescenta timidă, introvertită și anxioasă, Wren se situează la polul opus. Ajungând la facultate, ea e cea care cere această despărțire de sora ei. Cere camere diferite de cămin și își arată latura extrovertită. Ajunge să devină dependentă de alcool, să meargă din petrecere în petrecere și foarte des să bea sau chiar să se drogheze, uitând de ea și ajungând chiar în spital. O altă victimă a plecării mamei gemenelor este și tatăl acestora, care ajunge să nu fie echilibrat din punct de vedere psihologic, dedicându-se trup și suflet jobului pe care îl are și ajungând într-un anumit punct la psihiatrie. Astfel că, putem observa cum un eveniment nefericit acționează și modelează 3 persoane diferite, rezultatele fiind complet opuse din orice punct de vedere. Astfel, ni se dă un semnal de alarmă față de consecințele pe care le poate avea un eveniment din viața noastră, despre cum fiecare persoană poate să interpreteze și să se dezvolte diferit față de o persoană ce a suferit aceeași pierdere.

     Urmărim drumul maturității lui Cath, observăm momentele în care aceasta dorește să renunțe la facultate și modul în care aceasa ajunge, dintr-o scriitoare de fanfiction, într-o scriitoare în toată puterea cuvântului.

     Este o carte în care mulți dintre noi ne putem regăsi. Fiecare într-un personaj diferit. Spre exemplu, unul dintre personajele mele preferate este Levi, iubitul lui Cath, care este descris ca fiind tot timpul vesel și care ajută orice persoană ori de câte ori e capabil să o facă. Un simplu băiat de țară ne arată că puterea binelui și puterea iubirii este incomparabilă cu orice altceva, că aceste 2 elemente indispensabile pot schimba atât viața noastră cât și viața celor din jurul nostru.

     Este o lectură ce se parcurge ușor, cu momente frumoase și pasaje foarte drăguțe. Câteva situații frustrante există și aici, însă sunt ușor de trecut cu vederea datorită faptului că sunt extrem de scurte și, stând și meditând asupra lor, ajungi totuși la concluzia că, din punctul de vedere a lui Cath, acele lucruri erau perfect normal, ajungând oarecum să o înțelegi. Astfel, cu ajutorul acelor situații și a acestor personaje, cititorul e capabil să-și dezvolte empatia, fiind capabil să devină mai înțelegător și chiar să-și modeleze caracterul.

      Recomand această carte deoarece mi se pare o lectură cu adevărat relaxantă, o lectură capabilă să emoționeze și să schimbe modul de gândire al cititorului. Povestea și personajele sunt și ele absolut adorabile. O carte pe care o recomand din suflet! 🙂

RECENZIE – Mayerling

     Am ales cartea aceasta întâmplător, cu scopul de a o citi repede și de a o recenza fie de Valentine’s Day fie de Dragobete. Am cam întârziat cu recenzia dat fiind timpul limitat de care dispun. N-am știut nimic despre această carte, până când n-am deschis-o. Nu mă așteptam să-mi placă, am ales-o din puținele cărți de dragoste pe care le dețin strict pentru aceste 2 ”sărbători” fără a avea așteptări de la ea. Și totuși, m-am înșelat.

mayerling_1_fullsize

     Poate unii dintre voi știți exact ce este și ce s-a întâmplat la Mayerling. Pentru necunoscătorii acestui eveniment istoric din cadrul imperiului Austro-Ungar, n-am să dezvălui deznodământul și-am să vă las pe voi să descoperiți această ramură a istoriei. Totuși, în cartea lui Claude Anet, sunt povestite toate cele întâmplate așa că vă spun încă de la început că iubitorii istoriei vor fi plăcut impresionați de roman. Îi are în prim plan pe baroneasa Maria Vetsera și pe prințul moștenitor al Imperiului Austro-Ungar, Rudolf. Prima parte a cărții vorbește mult despre viața lor privată, fiecare provenind din lumi relativ diferite. Totuși, mai târziu, după mai multe ”priviri nevinovate” cei doi sunt puși față în față luând astfel naștere o poveste de iubire.

     Ne este prezentată situația politică. Mi-a plăcut mult acea parte, mi s-a părut foarte mișto să descoperi și lucruri mult mai serioase din cadrul istoriei unui Imperiu atât de mare și de puternic. De altfel, cartea are o latură foarte psihologică. Trăirile lui Rudolf, sentimentele și emoțiile pe care le resimțea, pot să ofere adevărate lecții pentru fiecare dintre noi. Cu o viață încărcată și foarte grea, Rudolf era mai tot timpul stresat, singur și trist. Chiar dacă tot timpul era înconjurat de diverse persoane de diverse ranguri, poziția în care se afla nu-i dădea șansa de a avea prieteni adevărați, fiecare mergând la el pentru a-și atinge obiectivele. Astfel, acesta era mai mereu singur, tatăl său fiind mai mereu preocupat cu împărăția, mama lui fiind retrasă în sine și dornică să părăsească țara ori de câte ori era posibil iar soția lui fiindu-i un.. dușman. Tristețea și-o îneca în serile petrecute alături de diverse femei și cu multă băutură. Se gândea deseori la sinucidere iar gândurile sale erau uneori destul de morbide. Totuși, o dată ce o întâlnește pe Maria, viața prințului se schimbă, devine un alt om. Un om mai vorbăreț, un om mai fericit și mai pozitiv. Astfel, putem observa cum prezența unei persoane ne poate schimba relativ. Putem observa importanța dragostei și toate lucrurile pe care le-am face pentru a ajunge alături de persoane iubită.

     Un aspect nu mi-a plăcut din cadrul romanului. Mă rog, nu chiar un aspect, mai mult un personaj. Vorbim de Maria, a cărei dragoste mi s-a părut că a devenit cam obsesivă, că unele lucruri erau cam trase de păr. Totuși, nu pot să-i reproșez nimic dat fiind că dragostea ei a fost cea care a reușit să echilibreze psihic o persoană atât de ”distrusă” mintal de toate încercările vieții.

      Este un povestire a unui fapt istoric într-o manieră foarte plăcută, ce te face să te atașezi de personaje și să regreți împreună cu ele apariția piedicilor ce se ivesc în calea lor. Este o carte menită să deschidă ochii tuturor în fața unor lucruri ce deseori sunt ignorate, în fața unor acțiuni duse de cei cu putere pe care cei mai slabi sunt datori să le suporte. Observăm nedreptățile care au loc, vedem mentalitățile greșite care au existat în acea perioadă și observăm de ce democrația este necesară.

     Recomand cartea aceasta atât celor împătimiți de istorie, cei care doresc să afle mai multe lucruri pe această temă însă și celor dornici de a observa adevărata natură umană ce se revarsă atât prin povestea de dragoste dintre Rudolf și Maria cât și prin nedreptățile și răutățile celor care îi înconjoară! 🙂

Lala Land

     Astăzi, de Valentine’s Day, ar merge minunat un musical care ar satisface toate gusturile, nu? Fie că ați sărbătorit singuri, fie că ați avut alături o persoană dragă, în ultimele ore ale zilei, ați putea savura (după caz) filmul ”Lala Land”. În rolurile principale: Ryan Gosling și Emma Stone. Sigur ați auzit cel puțin de unul dintre ei! Deși sunt foarte pretențioasă când vine vorba de filme și nu vizionez orice, am zis să-i dau o șansă acestei producții.

la-la-land-poster-1-620x893

     Mia este o tânără ce dorește să devină actriță însă este de foarte multe ori refuzată. Sebastian este un iubitor de jazz care nu dorește ca acest gen muzical să fie lăsat să moară astfel că încearcă să-și deschidă propriul club. Se întâlnesc, se îndrăgostesc și se sprijină reciproc, fiecare încurajându-l pe celălalt să își îndeplinească visul.

     Mesajul transmit de film e foarte fain, în sensul că te încurajează să nu îți abandonezi niciodată visele, să continui să lupți indiferent dacă lumea te descurajează sau dacă nimeni nu te susține. Cei doi și-au dovedit unul altuia că totul este posibil. Filmul încearcă să insufle curajul și ambiția. Încearcă să provoace curaj și putere. Spre exemplu, chiar dacă Mia era ridicularizată din cauza unor audiții, susținută de Sebastian, aceasta nu renunță și continuă să lupte, chiar dacă durerea provocată de opiniile celorlalte o face, la un moment dat, să se dea bătută și, pentru câteva zile, să renunțe la visul ei. Totuși, Sebastian o ajută astfel că aceasta își urmează visul. Și nu doar ea. Și Sebastian ajunge să-și atingă țelul. Finalul este surprinzător, mă așteptam să se termine altfel. Totuși, acest final ne arată și partea mai grea pe care uneori o uităm atunci când ne facem planuri de viitor: sacrificiile pe care trebuie să le facem pentru a putea să ne atingem idealurile.

     Un singur aspect ce m-a deranjat într-o oarecare măsură a fost faptul că se trecea foarte rapid de la anotimp la anotimp. În sensul că unele lucruri au fost cam fugitive și se putea acorda mai multă atenție anumitor detalii. Însă, dat fiind că filmul a fost relativ lung (2 ore și 8 minute) înțeleg de ce nu s-a pus accent atât de puternic pe anumite părți.

     Totuși, e un film care insuflă ambiție și dorința împlinirii tuturor viselor pe care cândva doream să le abandonăm. Partea romantică e și ea foarte drăguță iar acest film poate să devină cu ușurință unul dintre preferatele voastre. Este plin de viață, amuzant, iar vocile actorilor sunt într-adevăr bune! ( Vă puteți convinge ascultând una dintre melodiile mele preferate din film. ) Un musical foarte reușit, numai bun de vizionat de Valentine’s Day, de Dragobete sau pur și simplu atunci când sunteți cu moralul la pământ. Recomand din suflet. 🙂

Bonnie & Clyde

     De câteva zile am auzit de povestea de dragoste și tragica soartă a lui Bonnie și a lui Clyde. M-am interesat și-am vrut să văd dacă există vreo carte pe acest subiect. Well, există. Se numește ”Go down together” și, evident, a ajuns pe TBR-ul meu. Însă livrarea durează circa 2 săptămâni așa că m-am mulțumit să caut un film pe acest subiect. Am găsit un film realizat în anii 1967 și eram tare curioasă despre modul în care informația urma să fie transmisă.

bonnie-and-clyde-movie-poster-1967-1020273984

     Pentru cei care nu știu încă, Bonnie Elizabeth Parker și Clyde Chestnut Barrow au fost 2 hoți&asasini care au îngrozit America între anii 1931-1934. Erau foarte renumiți datorită băncilor pe care le jefuiau chiar dacă preferau magazinele mici și benzinăriile. Filmul ne arată modul în care cei 2 au ajuns să se cunoască și cum au ajuns aceștia să colaboreze și să-și desfășoare ”activitatea” împreună. Vedem cum au avut loc spargerea unor bănci și cum s-a format ”clanul Barrow”. Vedem cum se înfiripă între ei mai întâi o atracție și cum apare mai apoi iubirea.

     Încă o parte mișto este faptul că în serial au fost recitate și poezii scrise de Bonnie (ceea ce ne arată latura ei sensibilă). Pentru cei curioși, aici veți găsi lucrările acesteia.

     Filmul este unul foarte bine realizat, actorii mi se par extrem de bine aleși iar viețile lor sunt bine scoase în evidență. Cumva, am ajuns să empatizez cu personajele și finalul lor tragic m-a întristat. Se poate observa, prin acest film, că și ”personajele negative” au propriile lor sentimente, că uneori lucrurile pe care le aflăm despre ei din diferite publicații nu sunt întotdeauna adevărate. (Spre exemplu, când cei ce jefuiseră o bancă nu fuseseră identificați, vina a căzut automat pe Bonnie și Clyde, chiar dacă cei doi nu fuseseră implicați în vreun fel). De altfel, putem observa cum anumite persoane din jurul nostru ajung să ne influențeze și uneori să ne transforme în complet alte persoane. Deși Clyde tocmai ieșise din închisoare, Bonnie era o simplă chelneriță ce-și trăia viața într-un mod nu prea ”aventuros” și simplu, până când, apariția misteriosului Clyde, a făcut-o să lase această viață în trecut și să treacă la o nouă etapă.

     Filmul are o încărcătură istorică ce nu poate fi contestată iar sentimentele pe care le stârnește te pot face să te întrebi dacă nu cumva vei deveni și tu ”complice” a tuturor lucrurilor înfăptuite de cei 2 în urma empatiei care se poate dezvolta involuntar față de cele două personaje. Vă recomand acest film deoarece subiectul este foarte interesant iar aventurile și povestea de dragoste dintre cei doi sunt foarte bine prezentate. Pentru toți pasionații de istorie este un must watch!

RECENZIE – Sabia verii

     N-am citit (evident) numărul de cărți pe care mi l-am propus în această lună. Mi-am propus 4, am citit 1. Adevărul e că mi-am cam ocupat timpul cu seriale. DAR! Singura carte citită luna asta s-a dovedit a fi o mică operă de artă! O altă operă semnată de Rick Riordan. Știam că o să-mi placă. Nu era nici o urmă de îndoială! Sabia Verii, cea mai recentă carte a lui Rick tradusă la editura Arthur e absolut genială.

sabiaverii

     Am mai citit de la acest autor seria ”Percy Jackson și Olimpienii” și trilogia ”Cronicile Familiei Kane”. Se vede clar că stilul autorului devine din ce în ce mai bun, că modul de scriere și umorul sunt într-o continuă schimbare (pozitivă, evident!). Această carte îl are în prim plan pe Magnus Chase și este bazată pe mitologia nordică. Magnus este un personaj bine construit. Orfan, trăiește pe străzi și se descurcă cum poate. Acesta moare și devine un einherjar deoarece avusese parte de un sfârșit vitejește. Ei bine, de aici începe adevărata aventura iar Magnus înpreună cu prietenii săi merg.. să salveze lumea și să oprească venirea Ragnarokului! (adică sfârșitul lumii, în mitologia nordică).

     Cartea e plină de aventură și adrenalină. Ai impresia că problemele au fost rezolvate când Hop! o altă problemă apare și îi împiedică pe eroi să-și continue misiunea. Foarte interesantă cartea. Cum mereu afirm la cărțile acestui autor, e plină de mitologie nordică, ceea ce, evident, lărgește orizonturile cititorului și cultura generală. Acțiunea e bine structurată iar personajele și zeii nordici sunt scoși la lumină într-un mod foarte atrăgător și plăcut, rămânând în memoria cititorilor pentru o perioadă îndelungată.

     E vorba de prietenie, despre încredere și despre descoperirea forțelor proprii. Rick Riordan are un mod unic în care-și construiește personajele. Acestea trec cu ușurință prin probleme abordându-le cu mult sarcasm și umor, ceea ce, uneori, e exact lucrul de care ai nevoie în viața de zi cu zi. O carte care îți ridică moralul și te face să privești viața cu alți ochi, indiferent de problemele pe care le întâmpini. Prezintă o abordare diferită a problemelor care se poate dovedi foarte prețioasă pentru fiecare dintre noi.

     Carte de dezvoltare personală? Carte de comedie? Carte pentru relaxare? Carte despre mitologia nordică? E all in one! E imposibil să o citiți și să nu vă aducă satisfacție măcar pe un singur plan. Eu o recomand din suflet. Plină de umor, de replici sarcastice și de diverse lecții prețioase, e perfectă pentru absolut orice vârstă! Abia aștept să citesc și următoarele volume din serie, deoarece e un început absolut genial și știu că următoarele nu mă vor dezamăgi! 🙂

The Librarians

     V-am întrebat acum ceva timp dacă ați dori să citiți articole bazate pe filme și seriale și am primit un răspuns pozitiv! Primul articol de acest gen este bazat pe serialul american ”The Librarians”. L-am vizionat foarte rapid, dat fiind că episoadele sunt scurte (în jur de 40 de minute fiecare) și deocamdată sunt doar 3 sezoane. (Din fericire, ieri s-a confirmat faptul că se va face și sezonul 4!)

librarians

     Serialul este bazat pe aventurile bibliotecarilor și a gardianului lor care încearcă să țină magia din lume sub control. Sunt multe episoade care se leagă de mitologie, episoade bazate pe istorie sau pe cărți. Sunt multe-multe chestii legate de cultura generală. Serialul reprezintă o vastă sursă de informație iar informația este transmisă într-o mod foarte practic.

     După cum v-am obișnuit, nu o să intru în detalii privitoare la acțiunea însă am să vă spun că senzația pe care o dă serialul e unică. Pe lângă doza mare de aventură și adrenalină pe care o oferă, serialul e plin de lecții de viață, dezvoltare personală, tot felul de citate absolut minunate din care chiar ai ceva de învățat.

      Personajele principale sunt Colonelul Eve Baird (Rebeca Romijn), Jacob Stone (Christian Kane), Cassandra Cillian (Lindy Booth), Ezekiel Jones (John Kim), Jenkins (John Larroguette). Eve Baird este un fost colonel NATO care a fost ales de Bibliotecă să fie Gardianul bibliotecarilor. Jacob, Cassandra și Ezekiel sunt cei 3 bibliotecari care sunt implicați în aventurile bazate pe găsirea artefactelor magice.

     Serialul e plin de adrenalină, te ține cu sufletul la gură și fiecare lucru rostit de vreunul dintre personaje se poate dovedi a fii o lecție de viață. (acum serios, e tare mișto). E foarte bine editat, efectele vizuale sunt bine realizate (spre deosebire de alte seriale care păreau editate în Paint). Actorii și-au făcut treaba foarte bine, în sensul că și-au interpretat personajele într-un mod absolut remarcabil, dându-le viață și insuflându-le șarmul lor propriu.

     Și pentru cei care consideră că nu vor să piardă timpul cu un serial, să știți că a fost scrisă și o carte! Se numește ”The Librarians and the lost lamp” și abia aștept să o citesc și eu! Mai jos e un citat dintr-unul dintre episoadele serialului:

”Nu este vorba de cine sau cât de mulți oameni te iubesc. Este vorba de persoana pe care o iubești tu.”

     Recomand tuturor acest serial. Consider că are toate elementele pe care ți le-ai putea dori de la un serial. Aventură, magie, comedie.. Nu lipsesc replicile ironice și elementele de cultură generală. All in one! Vizionați cu încredere! 🙂

Copilăria între filele unei cărți #2

     A trecut foarte mult timp de când am început să citesc. Să citesc.. atât de mult încât să nu-mi fie suficiente cărțile de pe raft niciodată. Am început de foarte mică cu basme, cu povești și am continuat cu ”Comoara din Insulă” de Robert Louis Stevenson și ”Harry Potter” de J.K Rowling. Apoi am devenit cititor de cursă lungă, așa cum spunea cândva unul dintre profesorii mei. Pe 24 mai 2015 făceam prima partea a articolului Copilăria între filele unei cărți. în care prezentăm 4 dintre cărțile copilăriei mele. Astăzi am de gând să vă prezint alte 4 cărți care și-au pus amprenta asupra tânărului cititor care am fost și eu o dată.

scoala-ticalosilor-binele-invinge-raul_1_fullsize

Școala Ticăloșilor

     ”Școala Ticăloșilor. Binele învinge răul” de Stephanie S. Sanders a fost una din cărțile copilăriei pe care am continuat să le recitesc și după ce am crescut. A apărut la editura Rao și e o carte subțirică, simpluță, nu pot afirma că este o carte complexă sau ceva, nici nu știu exact ce m-a impresionat atât de mult. Însă știu că mi-a plăcut mult. Pe scurt, acțiunea are loc la ”Școala Ticăloșilor” și îi are ca personaje principale pe Rune Drexler, Contesa Jezebel Dracula și Lupul Cel Mare Junior. Aceștia primesc un ”complot” iar pentru a putea să crească în rang în cadrul școlii, trebuie să-l ducă la bun sfârșit. Dacă doriți să vedeți dacă reușesc sau nu, trebuie să citiți voi cartea!

EndymionSpring

Endymion Spring

     ”Endymion Spring” scrisă de Matthew Skelton și apărută la editura Corint Junior a fost una dintre cele mai impresionante cărți citite de mine în copilărie. Cartea asta e una complexă, acțiunea având loc pe două planuri diferite de timp. Primul are loc în prezent, în care personajul principal este Blake și un plan care se petrece în Mainz, anul 1453. Planul trecut îl are ca personaj principal pe Endymion, un băiat mut, care află că stăpânul său, Gutemberg (inventatorul tiparului) urmează să facă un pact cu Fust care avea o hârtie în cadrul căreia se afla Cartea Cărților. Lucrul ăsta duce cu gândul la Faust și pactul să cu Diavolul. În planul prezent, Blake găsește cartea (ce fusese ascunsă de Endymion cu mult timp în urmă) însă nu știe că foarte multă lume se află pe urmele lui și în căutarea acelei cărți. Rămâne de văzut ce se va mai întâmpla. Cartea arată foarte bine și este foarte bine scrisă. Ca un plus, coperta este de catifea! Absolut superbă cartea din orice punct de vedere. Recomand pentru orice vârstă!

PadureaUmbrelor

Pădurea Umbrelor

     Carte scrisă de Matt Haig și apărută la editura Corint Junior. Acțiunea se bazează pe mitologia nordică și este extrem de interesată pentru orice copilaș. Îi are ca personaje principale pe Samuel Blink și sora lui care rămân orfani și trebuie să se mute în Norvegia, la mătușa lor Eda. Aceasta locuia aproape de ”Pădurea Umbrelor”, pădure în care au dispărut toți cei care au intrat. Martha (sora lui Samuel) dispare în pădure iar aceasta încearcă să o salveze. Dar oare va reuși? O carte foarte bine scrisă, în cadrul căruia înveți câte ceva despre creaturile mitologice nordice și nu numai. Foarte faină cartea ce oferă multe informații celor ce vor să le ”culeagă” dintre filele ei!

413065

Codul Haosului

     Ultima carte pe care o prezint astăzi este apărută la Corint Junior și a fost scrisă de Justin Richards. Îl are în prim plan pe Matt, a cărui tată a dispărut fără urmă. Astfel că acesta pornește în căutarea lui dar nu știe că ceea ce va desoperi ar putea schimba omenirea! E o carte pe care am citit-o de extrem de mult timp astfel că unele detalii îmi cam scapă dar nu am uitat nici acum încântarea cu care citeam acestă carte! În carte este vorba și de Atlantida, ceea ce, atunci când eram mică, a reprezentat un aspect foarte interesant și important al cărții. O recomand din suflet deoarece și această carte este o lectură inteligentă.

     Acestea au fost alte 4 cărți ale copilăriei pe care le-am considerat și încă le consider superbe. Vi le recomand tuturor, pentru că au o magie proprie. Ficțiunea din cadrul lor este foarte mișto și te face să-ți dorești să citești mai mult și mai mult. Curând o să fac și o parte a 3 a acestui articol! Voi ați citit vreuna dintre aceste cărți? Aveți de gând?

Top 5 cărți citite în anul 2016

     A trecut încă un an.. Un an plini de cărți, de reușite, de distracție, de.. absolut orice lucru care ne-a influențat mai mult sau mai puțin. Ei bine, în primul rând, aș dori să vă urez un An nou fericit! Sper să vă distrați de Revelion indiferent de modul în care îl veți petrece! Sper ca 2017 să fie un an mult mai bun pe orice plan și să reușiți să vă îndepliniți visele! Revenind la minunatul nostru top.. adevărul e că anul ăsta a fost un Fail. Nu unul total, totuși. Am citit 42 de cărți și am câteva neterminate. Goalul meu pentru acest an a fost de 55 de cărți. Deci am eșuat. În consecință, pentru că știu ce an urmează, voi fixa goalul la 45 de cărți. Cu toată aglomerația și cu toate lucrurile care vor veni, sper ca totul să se desfășoare, de această dată, conform planului. Înainte să realizez acest top, mi-ar plăcea să menționez un lucru. În prezent citesc o carte absolut superbă. ”Sabia Verii” de Rick Riordan. Nu există nici un dubiu că, dacă aș fi reușit să o termin astăzi, s-ar fi clasat pe unul dintre locurile fruntașe. Însă, din păcate, e destul de groasă și n-am să reușesc să o finalizez. Așa că îi acord această.. ”mențiune de onoare” Se pune? Sper că da. Topul va fii organizat, așa cum v-am obișnuit, de la cartea de pe locul 5. Ultima carte menționată este cea de pe locul fruntaș.

Coperta_Zona-zero_Lavinia-Calina

 Locul 5

     Mi-a luat ceva timp să decid ce carte să pun pe acest loc al topului, însă am ales una dintre autoarele mele preferate din România. Probabil deja știți că vorbesc de Lavinia Călina. Doar oare știți și despre ce carte este vorba? Vă zic eu. ”Zona Zero”. Carte apărută la editura Herg Benet. Am făcut recenzia cărții aici. Mi-a plăcut mult lumea creată de autoare. În general îi iubesc cărțile. Are un stil absolut minunat care te prinde, care te ”trage” între filele cărții și te obligă să părăsești realitatea. Foarte bine scrisă cu un impact foarte mare față de cititori. Finalul deschis m-a făcut parcă să-mi doresc mai mult. Bravo Lavinia, cartea asta a fost genială! Își merită locul pe deplin!

matt-haig-un-baiat-numit-craciun_coperta_c1

Locul 4

     Pe locul 4 se află o carte pe care am citit-o relativ recent. Este vorba despre ”Un băiat numit Crăciun” scrisă de Matt Haig (recenzia e atașată titlului). Mi s-a părut o carte foarte faină, ce are ca scop sensibilizarea omului. Bunătatea este calitatea care este cel mai mult încurajată în acest roman, astfel că, într-o societate în care răutatea începe să domine, această carte este numai bună pentru a ne deschide ochii în legătură cu mai multe aspecte. Ne sunt deschiși ochii și suntem încurajați să vedem magia din jurul nostru. O carte absolut superbă care își merită renumele. Foarte frumoasă din toate punctele de vedere, o recomand oricărei categorii de vârstă.

981109

Locul 3

     În mijlocul acestui top am ales să se așeze.. Legenda, scrisă de Marie Lu. Și această carte a fost recenzată și pot să zic că a fost cea mai bună carte fantasy citită în acest an. Lumea creată de Marie Lu a fost impresionantă prin complexitatea ei, prin ingeniozitatea ei. De astfel, personajele au fost și ele foarte fain construite, ceea ce a produs un sentiment autentic, ce te-a introdus în carte. E genul acela de carte pe care, atunci când o lași din mână, trebuie să stai câteva minute pentru a conștientiza locul unde te aflii și pentru a părăsi parțial lumea în care tocmai intrasei. E o carte care se citește foarte repede, din cauza faptului că e atât de mine structurată. Abia aștept să citesc și cel de-al doilea volum!

370244

Locul 2

     Începând cu locul 2, părăsim domeniul fantasy și intrăm în realism. Pe locul 2 a fost poziționată o carte foarte dragă mie și anume ”De veghe în lanul de secară” scrisă de J.D. Salinger. Cum am menționat și în recenzie, cartea, deși este scrisă într-o perioadă relativ îndepărtată de prezent, are un element de noutate pentru acele vremuri care acum se pliază perfect societăți în care trăim. E multă descriere prin care putem analiza și observa sentimentele personajului principal. Un personaj care suferă de depresie dar de la care avem foarte multe de învățat. Se spune că, pentru a putea savura pe deplin această carte, e recomandat să ai între 17-18 ani. Într-un fel, ai putea considera că e adevărat. Unele probleme cu care se confruntă sunt mai ușor de înțeles la o asemenea vârstă. Însă orice persoană mai mare e capabilă să o citească fără probleme.

inainte_sa_te_cunosc_de_jojo_moyes

Locul 1

     Cea mai bună carte pe care am citit-o în acest an este.. ”Înainte să te cunosc”  de Jojo Moyes. Pentru cei care îmi urmăresc blogul sau cei care mă cunosc, cred că nu e nici o surpriză în legătură cu cartea care ocupă locul 1 în acest an. Mi-a plăcut la nebunie. Și, pe lângă recenzia pe care i-am făcut-o, am scris chiar și un articol în care comparam cartea cu filmul. ( chiar aici ). Chiar și filmul mi-a plăcut la nebunie. Nu prea citesc cărți romance, asta se poate observa foarte ușor dacă ”aruncați un ochi” pe blog, însă această carte a reușit cumva să se strecoare în sufletul meu prin sensibilitatea ei, prin emoțiile pe care le transmite. M-a pus față în față cu o situație pe care nu am mai întâlnit-o niciodată. Am meditat mult la lucrurile pe care le-am aflat în urma lecturii iar lecția pe care mi-a dat-o este extraordinar de valoroasă. Abia aștept să citesc și cel de-al doilea volum!

     Acesta a fost Topul meu cu cele mai bune 5 cărți pe care le-am citit anul acesta. Câteva dintre ele s-au regăsit și în Top 5 cărți citite în prima jumătate a anului 2016 ceea ce subliniază frumusețea lor, modul de construcție a romanului și a personajelor. Chiar dacă în acest an nu am reușit să ating numărul de cărți pe care mi l-am propus la sfârșitul lui 2015, în acest an, marea majoritate a cărților pe care le-am citit, au fost absolut superbe! Am alcătuit cu greu un top.. Aștept în comentarii și topurile voastre pentru anul 2016! Și nu în ultimul rând, vreau să vă mai urez o dată.. An nou fericit și plin de împliniri!